ULTIMA DORINŢĂ A LUI MILE

"Vă provoc să fiţi oameni"

 Ne dorim să avem, să putem, să facem. Prea rar ne dorim să fim. Ne-a adus aminte de asta un jurnalist care nu mai este. Mile Cărpenişan. Printre ultimele semne lăsate de el pe pământ a fost o dorinţă. O provocare. Mile ştia că îngerul bun există pe umărul fiecăruia dintre noi. Şi dincolo de moarte, prin cuvintele celor care şi-au redescoperit bunătatea, Mile scrie astăzi cel mai adevărat reportaj despre viaţă. Citeşte-l şi dă-l mai departe! Învaţă să fii...


"VÃ PROVOC! (...) Vă provoc să fiţi oameni şi să o demonstraţi măcar o săptămână în faţa tuturor celor de la care aveţi pretenţia să vă citească. În fiecare zi, vă provoc să faceţi câte o faptă bună astfel încât, peste o săptămână, să văd de la toţi 7 poveşti care să descrie păţaniile ce i-au făcut să se simtă, din nou, oameni printre oameni. Pentru că nu sunt un lacheu, mă supun aceluiaşi test şi, alături de mine, soţia mea va trece probele de foc. O să venim şi noi cu poveştile noastre şi sper din suflet să nu mâncaţi căcat, să o faceţi pe bune, nu de alta, dar ştiu că peste 7 zile vă veţi simţi mult mai lipsiţi de toxinele unei vieţi banale, într-o Românie de doi lei."(http://milecarpenisan.ro/2010/02/va-provoc)


PRIMUL RĂSPUNS
...A venit chiar atunci, de la el: "Am măturat în faţa apartamentului şi până la etajul 4. Am curăţat toate florile ambientale de frunzele uscate. Am băgat în apartament cei 2 ficuşi ofiliţi, pentru a-i înlocui cu câţiva puieţi de curmali verzi. Sper eu că am ajutat-o în felul acesta pe tanti aia drăguţă care, întotdeauna când mătură scara şi mă întâlneşte, mă întreabă cât e ceasul. Pentru că văd că nu vă dă afară din casă pofta de fapte bune şi pentru că scârbit constat că nu ştiţi altceva decât să vă daţi mari filantropi pe bloguri sărind în sprijinul unor cauze nobile doar pentru a vă face reclamă gratuită la sufletul mic, vă spun doar că o faptă bună nu trebuie întotdeauna să înceapă cu cuvântul cancer şi să se termine cu zerourile unui cont deschis într-o bancă. O faptă bună e cea pe care ar trebui cu toţii să o facem zilnic, cu zâmbetul pe buze şi cu aceeaşi satisfacţie cu care am salva viaţa unui om. Aş vrea să vă văd fiind capabili să faceţi lucruri mărunte iar, la finalul zilei, când închideţi ochii înainte de a adormi, să vedeţi liniştea aceea atât de necesară îngerilor care vă păzesc ştiind că lucrurile mărunte au fost, de fapt, atât de mari pentru alţii. Dacă voi nu veţi povesti fiecare lucru mărunt, fiecare faptă mică, oamenii poate vor uita cum e aia să faci bine. Gândiţi-vă că poate de noi toţi depinde să îi învăţăm pe oameni să redevină oameni. P.S. Nu mă voi opri doar la atât şi chiar dacă ar fi să mă chinui, astăzi voi face tot posibilul să mai fac măcar o faptă bună. Vă mulţumesc!"


BULGĂRELE DE ZĂPADĂ
Dar Mile, fără voia lui, s-a oprit... "Agenţia de împlinit dorinţe", o comunitate virtuală care adună 200 de suflete frumoase, i-a preluat ultima dorinţă şi a postat-o pe blog. În doar două zile, pe http://agentiademplinitdorinte.blogspot.com au apărut zeci de comentarii. Oameni care i-au răspuns lui Mile, dincolo de lumi şi de vămi, prin faptele lor bune. E un bulgăre plecat din inima "omului de zapadă" pe când ea încă mai bătea. Acum inima tace, dar bulgărele se rostogoleşte la vale, atingându-ne. Primeşte-l şi dă-l mai departe!
"Nu mi-aduc aminte concret ce fapte bune am făcut! Incredibil, dacă e să le pun pe hârtie, efectiv nu ştiu ce să scriu. M-am hotărât, îmi fixez un target: 7 fapte bune! Am început acum un minut, când i-am dus un pahar de apă bunică-mii! A rămas perplexă. În fiecare dimineaţă strigă după mine să îl duc, dar n-am făcut-o niciodată. Îi spuneam mereu să se ridice să şi-l ia singură, că altfel anchilozează. Mulţumesc, Mile". (Pavel din Timişoara)


"Ştiu că faptele mele sunt mici mititele de tot, dar le spun ca să mă "aliniez" dorinţei lui Mile, chiar dacă le-am făcut dinainte de a o şti. De astăzi am să fac un efort voluntar pentru măcar o faptă bună... Am un prieten care e departe de familie, foarte strâmtorat material, şi care-şi dorea să vadă un concert - pentru al cărui bilet nu avea bani. L-am dus eu la concert. Cred că am bucurat un sănătos, cinstit, tânăr şi cu sufletul bun. Iar ieri, la doar câteva ore dupa ce Mile pleca, am avut puterea să conving un părinte să-şi interneze copilul, pentru a primi ajutor specializat. Copilul era în pericol şi, deşi decizia a fost grea şi neplacută, mă bucur că am reuşit să înclin balanţa, la părinţi, în favoarea internării copilului..." (anonim)


"Azi m-am hotărât să mă las de fumat. Şi tot astăzi am fost la un spectacol de-al lui fi'miu! Sunt divorţat de nevasta mea şi n-am reuşit niciodată să ajung la spectacolele lui Robin! Întotdeauna mă cheamă, dar mereu intervine ba o şedinţă, ba o urgenţă. Azi dimineaţă citeam postarea voastra pe facebook şi mă întrebam ce faptă bună pot să fac. Când m-a sunat doamna Jeni, care are grijă de băiat, să-mi amintească de spectacol, m-am hotărât pe loc. E inutil să vă spun ce am văzut în ochii copilului meu cand m-a văzut, în primul rând, cu o pungă mare de floricele (preferatele lui). Pentru mine, fapta asta face cât 7 la un loc. Mai fac, dar nu vă mai scriu despre fiecare! Am vrut doar să fiu de exemplu, cum ne-aţi sugerat şi aşa cum mi-aţi fost şi voi, la rându-vă, exemplu mie! (nonicech)


LALELE ŞI CÂRNAŢI
"Măi oameni, mă simt aiurea. Nu trebuie să moară nimeni ca să mă apuc de fapte bune, dar lucrurile stau aşa: mi se încheie ziua, absolut normal după 12 ore de stat în picioare. Mă rog, nu chiar 12, 10. 2 le-am petrecut în trafic. 10 la teatru, în repetiţii. Am plecat la 9:00, am ajuns la 9:00. Să mă ia naiba dacă am apucat să fac pipi... d'apoi fapte pe care să le consider eu, în sinea asta a mea - "bune". Şi totuşi... N-am facut rău. Am plecat dimineaţa cu cârnaţi după mine... în fiecare zi am întâlnire cu un maidanez roşcat extrem de cult, viaţa toată şi-o petrece la teatru... Ca de obicei, i-am servit micul dejun. Într-o mână cârnaţi, într-alta lalele. Florile le-am cumparat pentru cabiniera mea, pe care o iubesc tare mult. A fost ziua ei ieri, am pupat-o azi.
Pe la prânz am avut o pauză de juma' de oră. Băieţii s-au dus să ia ştrudele... un adevărat festin. L-am rugat pe Marius să cumpere o ciocolată, şi ciocolata i-am trimis-o lui Matei, un prieten de-al meu de vreo 7 ani. Tot în pauză, am dat nas în nas cu directorul meu. E trecut de 80 de ani, abia urcă scarile. Ne-a salutat frumos şi a trecut mai departe. Mi s-a părut trist. Trecuse deja de grupul nostru când m-am decis să-l strig. Şi l-am strigat tare, să m-audă - "Domnuuu' Harry!!!". A urmat o pauză mică şi-apoi el "Spune, dragă". Zic - "Nimic important, vreau numai să vă spun că-mi sunteţi tare drag. Şi de data asta nu vă mint". A râs "Sper să fie aşa". Atât am mai auzit, se evaporase deja. Apoi, în repetiţii, mi-am făcut treaba. Pe la 5:00 am sunat-o pe mama, să-i spun că o iubesc. După ce-am terminat cu nebunia de la teatru, am rezolvat ceva pentru tata. Am ajuns acasă, am intrat în alimentara de lângă scară, am luat alţi 2 cârnaţi şi i-am dat câinelui care se uita la mine. Astea mi-au fost faptele. În rest, multe vorbe. Cum spuneam, o zi obişnuită, n-am putut mai mult, n-am putut mai bine, îmi pare rău". (Natalie)


"Am hotărât că pot să încerc măcar să îi îndeplinesc ultima dorinţă lui Mile. Am început bineînţeles în casă, nu am mai ţipat la Coana Mare, deşi iară a scos toate lucrurile din bufet căutând nişte bani care nu există, i-am făcut o cafea, desi nu îi fac niciodată, pentru că cică nu îi face bine, deşi la 88 de ani nimic nu îţi mai face bine. Mă întreabă dacă am bani să îi cumpăr ouă, drojdie şi vopsea, că vine paştele şi numai ea nu are ouă vopsite. Mă întreabă asta de pe 20 februarie în fiecare zi, deşi noi de sărbători mergem mereu la ţară şi vopsim ouă când ajungem acolo. Îi promit că îi aduc icre în schimb, apoi m-am îmbrăcat şi am ieşit din casă pregătit să îmi continui ziua aşa cum am început şi să încerc să mă schimb măcar un pic în bine. (...)
Mă despart de Jimmy cu speranţa că poate mâine o să reuşesc să fac totuşi o faptă bună şi ajung acasă. Coana Mare mă ia direct din uşa: Mi-ai adus vopsea de ouă? Îi răspund că i-am adus o prăjitură. Uită de ouă şi de drojdie şi înfulecă prăjitura bucuroasă. Mă gândesc acum dacă am reuşit să îi îndeplinesc dorinţa lui Mile. Vă urez succes şi vouă şi să vă ajute Dumnezeu! (Cătălin)


DE POMANĂ
"Azi am împărţit mâncarea pe care mi-a pus-o soţul în caserolă, la birou, că aveam nişte deadline-uri, cu tanti Marga, femeia de serviciu. E slabă şi amărâtă, vai de mama ei! Am şi stat câteva minute de taclale. Mâine îi duc două paltoane care mi-au rămas mici şi o sticlă de ulei ca să-şi mai fiarbă cartofi şi să pună ulei pe ei, că mănâncă numai margarină cu pâine!!! Şi mai fac, promit!" (Carmencita Oros)


"Am dus-o pe Buna la cimitir la Bunu. O tot mint din februarie. Azi am sunat-o şi i-am zis "hai!", cred că a luat pastile de inimă când m-a auzit! Şi am pus-o să se uite la televizor, să vadă povestea lui Mile, că datorită lui a ajuns la cimitir! S-a prins repede şi m-a santajat sentimental cu dorinţa asta, să-i ducem nişte seminţe lu sor'sa, tocmai în Drumul Taberei. Dacă vă spun că m-au păcălit băbuţele mele dragi să dau şi cu grebla şi să le fac două straturi, mă credeţi? Mile, data următoare să ai grijă ce-ţi doreşti că uite, s-ar putea să ţi se împlinească, dar cu preţul spinării mele rablagite! Dumnezeu să fie cu tine!" (Theo)


"Azi am dat de pomană! N-am ştiut ce să fac altceva! Şi chiar am vorbit cu colegii de birou: habar nu mai avem ce înseamnă să faci o faptă bună! Dar o să ne gândim". (Ştefănuţ)


"Ştiu că nu este o scuză să vă spun că sunt plecată de mult din ţară şi nu mai sunt la curent cu ştirile de la ora 5:00; mai ştiu că, nu demult, un amic facebokist îmi scria să-l ajutăm pe MILE! M-am scormonit în sertarul cu amintiri să descopar cine este acel OM care are nevoie de ajutorul nostru. Vag am început să-l profilez şi, interesant, i-am recunoscut vocea stinsă din neguri - este acel Om cu suflet mare! Mi-e greu să spun "a fost", sună aşa straniu şi rece - ca ploaia care cade pe pervaz şi se prelinge spre ce? Am un singur regret - poate aş fi putut să ajut cumva, dar cum oare, când mă desparte o lume de tine. Am fugit din casă până la colţul străzii unde 2 OAMENII stau cu mâna întinsă - change please - le-am dat tot mărunţişul ce-l aveam în buzunare şi le-am spus: "e pentru Mile Cărpenişan!"... M-au privit ciudat şi şi-au văzut mai departe de viaţa lor".(anonim)


ÎNDOSARIEREA FAPTELOR
"N-am contorizat niciodată! Azi de dimineaţă mi-am luat la birou creionul, un A4 şi am scris ce am făcut bun ieri, fără să-mi propun. În seara asta am făcut un A4 şi pentru astăzi, când ştiam că am de împlinit o dorinţă! Am făcut de două ori şi aproape jumatate mai multe fapte bune! Mi-am făcut o mapă pentru A4-urile astea. Nu o să pot scrie în fiecare zi dar, din când în când şi tot merită! Mulţumesc Mile Cărpenişan! Şi ştiu că ţi-ar mai mulţumi şi prietena mea Tanţi, dacă ar ştii că datorită ţie i-am lăsat de tot sarafanul de jeans gri, pe care l-ar purta în fiecare zi dacă s-ar putea! Şi colegii de birou, că le-am dat sâmbăta asta liber, tot ţie trebuie să-ţi mulţumească! Şi tanti Roro, că n-am mai ţipat astăzi la ea să închidă toate geamurile când pleacă din firmă şi... toţi! Şi soţul meu, pentru pastele din seara asta! N-am mai gătit de la masa de Crăciun pentru ei!!!!" (adinuta self)


"Azi l-am înscris pe fiu-meu la Cercetaşi, mă roagă de 6 luni şi niciodată nu am timp:( ...am vorbit cu un portal local de promovare pe internet de evenimente şi vor face un articol (gratuit) pentru programul de voluntariat la organizaţia Cercetaşii. Mile, respect, oriunde ai fi..." (anonim)


"Astăzi am fost la poştă. Doamna de la "ghişeu", deşi ocupată, a fost răbdătoare şi calmă... Aşa că după 10 minute m-am intors cu o floare şi un mulţumesc :-). P.S. Ciudat cât de "neobişnuiţi" suntem cu faptele bune. Spun asta pentru că şi eu m-am tot gândit ieri ce aş putea să fac, şi răspunsul nu prea venea natural... Cred că avea dreptate Mile, dacă nu avem grijă, în curând vom uita cu totul ce înseamnă "bine" sau "bun"... Pace şi lumină pentru Mile". (Ela)


TEMĂ PENTRU ACASĂ 
"Sunt profesor diriginte. Astăzi mi-am provocat clasa, la rândul meu, la fapte bune. 7 zile. Scrise în caietul de română pe ultimele 7 pagini! La finalul orei, i-am văzut că adunau triunghiul de lapte într-o plăsuţă. Erau pentru Vlăduţ, colegul lor care le cere de fiecare dată câte un triunghi în plus, dar nu-i dau cu dragă inimă. Copilul nu este sărac. Este foarte sărac. Trăieşte într-o casă de carton. Azi era bolnav... ei s-au gândit ca şi de foame şi au hotărât să treacă să-i lase plasa cu laptele! I-am pus să citească pe net despre Mile şi Agenţia de împlinit dorinţe! Numai bine vă doresc, dragi agenţi. Iar lui Mile, un vâslaş isteţ, care să-l treacă graniţa dincolo în siguranţă!" (Tamara Cojoc)


"Eu şi colegele mele facem voluntariat la o casă de bătrâni, din când în când! In ultima vreme, păream a nu mai avea răbdare! Mile şi dorinţa lui ne-au amintit de ce suntem acolo atunci când suntem. Toata ziua numai despre asta am vorbit. Mulţumim!" (Ana, Flavia şi Getuţa din Arad)


"Bunica mea e un înger de femeie. I-am povestit de voi şi de campanie, apoi am întrebat-o ce-aş putea face eu şi i-am citit din ce-aţi facut voi! Mi-a zis: "Mergi de aprinde o lumânare pentru omul ăla. Uite cum i-o trezit pe toţi mătur!nd el scările până la etajul 4." M-am dus! Şi am aprins una şi pentru Mama Mie, să o ţină Dumnezeu sănătoasă, să mai facă fapte bune, şi o lumânare pentru mine, să pot învăţa de la dumneaei cum se face. Că asta nu ne învăţa la şcoală! Au uitat şi ei!!!" (Tinel)


"Înlocuitul aruncării cu piatra de o înjurătură se zice că a fost începutul civilizaţiei. Azi n-am pălmuit pe nimeni, da' am înjurat ceva... Mâine mai puţin şi tot aşa, în 7 zile deloc. Sper. Cu excepţia lui Gică care face numai prostii. Da' îl iubesc tare pe dobermanul asta gri urât!". (Nataniel)


O ENCICLOPEDIE ŞI UN PRIETEN
"Am ieşit la curaţenia de primăvară din faţa blocului. N-am făcut-o niciodată, deşi îmi lăsau bileţele, sunau şi mă apostrofau mereu. Azi am ieşit! Pe unii vecini constat că nu-i cunosc! M-am împrietenit cu vecinul de dedesubt şi i-am promis că nu mai merg "încalţată cu tocuri noaptea la 1:00" şi "nu mai dansez cu muzica la maxim la ore imposible". Pe tocuri merge Cora, evident, dar am tăcut! El mi-a zis că "măcar să le mai răresc. Şi-a zâmbit frumos! M-a invitat şi la o cafea". (Paul Vajovschi)


"Mile ne-a readus în minte exerciţiul faptei bune! Azi am respectat regulile în trafic, nu am claxonat, am avut răbdare! Am fost calmă la birou, am dat o mână de ajutor echipei, deşi până acum nu le dădeam decât de lucru. Apoi am luat flori înspre casă şi am făcut un ocol pe la mama, care mereu plânge că nu am timp de ea. Şi cea mai bună faptă pe ziua de astăzi e că i-am dat drumul lui Fifi în scară (pisica unor vecini) pe care, de fel, o cam cotonogesc, că e nesimţită şi pisicoasă! Am zis să treacă de la mine fără un picior în dos azi. Şi mâine." (Tania)


"Nu mă mai opream de câţiva ani să mă uit în jur! Aveam o scuză: coordonez o multinaţională şi nu mai am timp de prostii. Trebuia să îmi menajez neuronii care sunt solicitaţi la maximum! Vă citesc de ceva vreme, doar pentru a îmi mai satisface nevoia de bine. Tot eu. Tot mie! Mi-a plăcut mult eleganta lui Mile C. Mi-a plăcut cum aţi transformat provocarea lui în dorinţa de îndeplinit. Şi ieri am plecat la o oră rezonabilă de la birou, să mă plimb pe străzi ca să fac o faptă bună! În costum... mă simţeam cam prost! M-am oprit lângă o librărie unde un bătrân ponosit aştepa. Ceva! Am intrat! Tot pentru mine, că sunt fascinat de cărţi. Apoi m-am întors la el şi-am povestit. Fusese profesor de matematică, terminase şef de promoţie. Un om lucid, exemplar, logic. Şi eu am terminat matematica! Am vorbit de cărţi. Îşi dorea foarte mult o enciclopedie. Dar era foarte scumpă. Zicea că sta pe acolo, că mai vine o doamnă în vârstă, care îşi cumpără cărţi pe gustul lui, şi îi mai împrumută câte o dată. E sărac lipit pământului, locuieşte în subsolul unei firme a unui fost elev. I-am luat enciclopedia şi ceva de mâncare, să aibă o seară fericită! A zis că Dumnezeu nu doarme niciodată. Că toată primăvara asta o să-l găsesc în parcul de lângă firmă, citind din enciclopedia mare cu coperţi colorate! O să mai trec pe la el. Ne-am împrietenit aşa frumos. A, aseară m-am oprit şi m-am gândit. Prima oară, după mulţi ani! Am constatat că nu mai aveam prieteni. Doar mulţi colegi, subordonaţi prietenoşi şi parteneri de afaceri!" (Octavian)


EXAMENUL DE CORIJENŢĂ
"Am cumpărat cu 20 de lei în loc de 2 lei un bucheţel de brânduşe de la o bătrânică. Şi m-am bucurat de ele foarte tare. :)" (Laura Bogdan)


"Io m-am apucat să fac o treabă de om nebun: vreau să schimb ROMÂNIA! Între timp, am plantat 2 piersicuţi şi îmi pregătesc florile pentru ieşit la curte. De acum încolo sunt sigur că voi trăi în altă ţară, uşor, uşor începem să interacţionăm şi să formăm un curent civic! Mă doare doar că numai în faţa morţii şi a nenorocirilor reacţionăm (deocamdată)". (marro)


"Dragă Mile, pentru ziua de ieri nu mă pot lauda prea tare. Mă salvează doar gândul bun şi preocuparea. Ieri am fost doar "vestitorul", mediul prin care dorinţa a ajuns unde trebuia să ajunga şi, astfel, s-a împlinit. Am fost tare fericită chiar şi aşa. Azi promit să termin ce mi-am propus: să-i trimit lui Sasha (n.r. - un băieţel bolnav de leucemie) ceva... orice. I-am citit (a nu stiu câta oară) povestea şi m-am gândit că cel mai mult mi-ar plăcea să-i citesc. Să-i citesc ore în şir. Seamănă tare cu Dimitri al meu, aşa matur şi poet cum e el. Poate că, într-un fel, toată iubirea pe care am simţit-o eu o să ajungă la el. Poate mă ajuţi tu cu partea asta... Să vedem cum îmi mai oblojesc sufletul azi. Pe mâine, Ela"

"Sunt repetenta la capitolul ăsta, dar mă pun pe învăţat, să nu rămân pe toamnă:)
Sunt repetentă: mereu şi mereu în fata curăţeniei şi bunătăţii lui Toma.
Sunt repetentă: mereu şi mereu în faţa umorului şi inteligenţei Ştefaniei.
Sunt repetenta: mereu şi mereu în faţa seninătăţii Mariei.
Ştefania şi Toma şi Maria sunt copiii mei.
Sunt corigentă în faţa soţului meu, mereu mare, mereu deştept, mereu responsabil, mereu pe fază.
Sunt corigentă în faţa doamnei minunate care stă mult mai mult cu Toma decât stau eu.
Sunt corigenta în faţa sentimentului de Dumnezeu cu care este binecuvântată Iulia, "my person".
Sunt corigentă în faţa modestiei pe care şi-a asumat-o MAMA.
Sunt corigentă în faţa mândriei pe care o simte şi o transmite Tata, când vorbeşte cuiva despre familia lui.
Sunt corigentă în faţa meseriei de pompier la descarcerare pe care o face cu durere şi inima deschisă, fratele meu.
Sunt corigentă în faţa mamei absolute care este Ramona, prietena mea.
Sunt corigentă în faţa amintirii Bunicii Sofia, cea mai harnică şi mai îndemânatică fiinţă din lume.
Sunt corigentă în faţa bucăţii de obuz care locuieşte în obrazul Bunicului Niculae, obraz pe care eu nu l-am mai pupat demult.
Sunt corigentă în relaţia cu: mine însămi şi cu drumul de la mine către mine.
oamenii, cărţile, filmele, cântecele care mă aşteaptă.
faptele bune. (...)" (Oana Bucur)


O VIZITĂ LA ÎNGERI
"Astăzi am îmbrăţisat o mamă care şi-a pierdut fiul. Şi am ţinut-o strâ    ns de mână, ca să simtă că nu e singură acolo, în durerea ei nesfârşită... Restul nu mai contează..." (Ela)


"(...) În faţa blocului în care locuiesc, e o grădină. Şi un felinar. Acolo, pe cutii de carton, la orice oră din noapte, găseşti un om şi un câine. Îmbrăţişati. Câinele şi omul sunt "vagabonzi". Îi ninge, îi plouă, ei sunt împreună. Şi se adoră. Câinelui i se spune "Nevasta". Omul e alcoolic. Cândva, a fost profesor. E greu să vorbeşti cu el, pentru că nu e niciodată treaz. Oamenii râd. Îi evită. Îi ignoră. Eu i-am urmărit şi, v-o spun deschis, când văd ce dragoste îi leagă, mi se umple ochii de lacrimi. Seara, când ajung acasă, intru în alimentară şi le cumpăr câte ceva de mancare. Felul în care acest om îmi mulţumeşte (în numele lui şi mai ales al câinelui), îmi îngheaţă sângele.
Copiii - chiar dacă eu n-am, au alţii :)) Şi trăim vremuri grele. Unii dintre noi suntem nevoiţi să-i spunem copilului - azi n-am cum să-ţi iau "ceva bun". Nu vreau să intru in detalii... în ziua a cincea, am... furat o geantă. Slavă Domnului, nu m-a prins nimeni. Am îndesat în ea dulciuri şi gata, am pus-o la loc. În seara cu pricina ştiu sigur că doi copii rodeau "ceva bun" şi că o mamică lăcrima de fericire văzându-şi splendorile încântate. În ziua a şasea, adica ieri... n-am apucat să mai fac nimic, pentru nimeni. Am ieşit din teatru şi am fugit să-mi văd părinţii pe care nu-i mai văzusem de vreo 10 zile. Mă ardea dorul de ei. Şi eu n-am părinţi, am îngeri. Câte au făcut ei pentru mine, ieri, în două ore, aseară, n-am făcut eu pentru nimeni tot anul. O să încerc azi să-mi fac tema de ieri" (Natalie)


FĂ TU MAI DEPARTE
Primiţi bulgărele de zăpadă şi daţi-l mai departe! Faceţi măcar o faptă bună pe zi!. Şi, aşa cum zice Mile, "vă veţi simţi mult mai lipsiţi de toxinele unei vieţi banale, într-o Romanie de doi lei".
http://www.jurnalul.ro/stire-special/va-provoc-sa-fiti-oameni-540139.html