Trei pastori cu trei câini mulg, tund si taie când au chef 300 de oi. Pentru linistea si comoditatea pastorilor, oile trebuie sa fie o turma supusa si sa nu aiba idei despre liberul arbitru, suveranitate nationala, raspundere individuala. Daca nu s-au nascut oi atunci trebuie educate ca sa devina oi.
Oile nu au drepturi individuale si nu au religie. Ele si-o pierd în doua feluri: prin educatia atee, numita "umanista" în America si prin farâmitarea, infiltrarea si coruperea bisericii organizate. In 1831 Alexis de Torquevile a fost uimit de cât de putina criminalitate exista în America. "Numai când m-am dus sa vizitez bisericile din America am înteles", scrie el; "etica si religia cetateanului îl opreste de la crima".
La 2 decembrie 1908 Walter Rauschenbush si Harry Lard (Lard a fost descris de catre un alt membru al Partidului Comunist al Statelor Unite, Manning Johnson, ca fiind "principalul arhitect al infiltratiei comuniste pe tarâm religios"), au înfiintat Consiliul Federal al Bisericilor, finantat, printre altii, de fundatia Rockefeller care i-a dat între 1926 si 1929 suma de $137.000 si alti bani, de atunci încoace. In 1942 platforma acestui consiliu cerea "un guvern francmasonic mondial, control international asupra armatei si flotei, un sistem monetar universal si o banca internationala controlata democratic." Atributul "controlata democratic" are aceeasi valoare pe care o are atributul "democratic" în bine-cunoscutul "centralism democratic" al totalitarismului comunist: adica zero. Restul platformei e real. Dar, devenind prea notoriu, Consiliul Federal al Bisericilor si-a schimbat numele la 29 noiembrie 1950 în Consiliul National al Bisericilor. Acest consiliu a lucrat mâna în mâna cu Partidul Comunist din Statele Unite ale Americii, dupa cum arata însusi Gus Hall, secretarul Partidului Comunist din SUA. In 1972, "Biserica Satanei", cu "marele preot" Anton Lavey din San Francisco, a fost primita în Consiliul National al Bisericilor (RE, pp. 220-222). Biserica Satanei practica satanismul, adica tortureaza si ucide victime umane si animale în adunari rituale, practica magia neagra si, în general, are scopul de a îndeplini poruncile Satanei pe care aceasta "biserica" îl venereaza ca pe un zeu absolut si adevarat.
La 23 august 1948 a fost înfiintat Consiliul Mondial al Bisericilor, al carui secretar general, Philip Potter, a fost descris în 1975 ca fiind "mai radical decât majoritatea marxistilor". Acest consiliu mondial n-a miscat un deget si n-a cheltuit nici o centima pentru cei aproximativ cinci milioane de oameni nevinovati, majoritatea crestini, întemnitati în Rusia sovietica pentru credinta lor, dar a cheltuit peste cinci milioane de dolari din 1970 pâna în 1980 pentru a organiza "lupta împotriva rasismului". Aceasta "lupta" în cea mai mare parte dintre cazuri s-a dus de catre banditi înarmati care asasineaza femei si copii de fermieri, în Africa, (cf. Joseph A.Harris, "Karl Marx or Jesus Christ?", p. 132, dupa RE, pp.221-222)
In 1993, Curtea Suprema a Statelor Unite a declarat ca este ilegal sa împiedice cultul santeria (un cult adus din Cuba care se bazeaza pe practici tribale africane de a tortura, mutila si ucide victime si a stropi asistenta cu sângele proaspat varsat, în cinstea unor divinitati voodoo). "Santeria e o religie" a declarat Curtea Suprema. Crestinismul este interzis în scoli, dar câta vreme santeria este admisa si raspândita, poporul american are "libertate religioasa". Religia e buna când e satanica sau când e folosita pentru asasinarea fermierilor si a familiilor lor; dar generatiile viitoare trebuie scutite de acest "opium al popoarelor". Religia îndeamna la cinste si omenie. Francmasonul Claire Chambers scrie: "Ca sa fie înrobita, mintea omului trebuie orientata de la a fi spirituala la a fi carnala. Omul trebuie sa creada despre sine ca este un animal fara functie spirituala. Odata eliberat de obligatiile lui fata de Dumnezeu, acesta este mult mai usor de supus statului mondial francmasonic" (The Siecus Circle, p. 101, dupa RE, p. 362). De aceea s-a eliminat cu strasnicie religia crestina din scolile publice americane si s-a înlocuit cu "umanismul".
In 1933 a fost publicat Manifestul Umanist care afirma ateismul, comunismul si evolutionismul. Unul dintre cei 33 de semnatari ai manifestului a fost John Dewey, "parintele educatiei progresiste" în America. "Omul n-are Dumnezeu si n-are suflet" scrie John Dewey. "Adevarul imuabil e mort. Nu exista loc pentru legi fixe, naturale, sau pentru adevaruri permanente si absolute". Nu exista diferenta între adevar si minciuna, zice Dewey; adevarul e ce convine (probabil celui mai tare). De asemenea, nu exista principii etice: moral e ce face placere (probabil tot celui mai tare). Dewey nu s-a ostenit sa concilieze principiul moralei cu ceea ce face placere în situatia în care placerea unuia este sa-l tortureze pe altul, dar cel torturat nu simte placere; în schimb, a reconciliat doctrina lui, pe care se bazeaza sistemul de învatamânt american din ultimii 50 de ani, cu spusele lui Lenin care zice: "Desigur, nici noi nu credem în Dumnezeu. Noi credem numai în morala eterna. Tot ce serveste distrugerii vechii societati e moral... Jos cu religia....Principala noastra sarcina e sa cultivam ateismul. Comunismul aboleste adevarul etern, aboleste religia si morala". Adica familia si biserica, caci atât Dewey cât si Lenin stiau ca nu pot aboli concepte generale abstracte (RE, pp. 377-379).
Azi, urmând preceptele parintelui scolarizarii americane John Dewey, copiilor li se preda "etica de situatie", care explica cum "ceea ce e bine pentru mine poate fi rau pentru tine, si ceea ce e bine astazi poate fi rau mâine". Dupa ce au studiat "etica de situatie" si "educatia sexuala", un mare numar de fetite de la 9 ani în sus devin gravide în scolile de stat americane înainte de a cunoaste alfabetul. Pentru ele s-au creat categorii de elevi separate numite "mame nemaritate", "gravide sub 18 ani", despre care guvernul aduna statistici, iar parintii (daca-i au) se plâng degeaba. O alta reusita a filozofiei umaniste si a educatiei progresiste este numarul mare de sinucideri printre elevii de liceu, despre care guvernul, de asemenea, strânge statistici si parintii se plâng degeaba.
La 40 de ani dupa primul Manifest Umanist, a fost publicat cel de-al doilea Manifest Umanist care vorbeste despre construirea unei "comunitati mondiale" bazate pe "un sistem de legi mondiale si o ordine mondiala bazata pe un guvern federal supra-national".(The Humanist Manifesto I si II, dupa RE, p. 81).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu