duminică, 22 martie 2009

20 de conspiratii de care n-ar fi trebuit sa auziti


De secole oamenii au fost fascinati sa afle ce se ascunde in spatele celor mai banale evenimente, atat de fascinati incat la un moment dat au inceput sa inventeze propriile povesti despre respectivele evenimente si chiar sa le ascunda unii de altii in speranta ca astfel vor deveni mai interesanti si isi vor gasi perechea pe Internet. Iata deci 20 dintre cele mai periculoase conspiratii de care guvernul nu vrea sa auziti:

Oamenii cartita - In subteranele tuturor oraselor mari din lume traiesc oameni cartita care si-au creat propria societate si asteapta ziua in care vor reveni la suprafata pentru a cuceri lumea. Oamenii cartita au fost candva oameni normali insa s-au retras in subterane din cauza saraciei sau a diformitatilor iar acum traiesc organizati in triburi care fura electricitate si vaneaza sobolani. In Romania oamenii cartita sunt cunoscuti de cand lumea si pamantul, ei iesind la suprafata doar pentru a-si improspata proviziile de aurolac.

Barak Obama - Barack Obama este negru, chinez, evreu, musulman, tigan, ungur si uneori irlandez. Barack Obama este android, omul arabilor, antichristul, o clona, extraterestru, reptilian, comunist, republican. Barack Obama isi doreste sa cucereasca lumea, sa saraceasca America, sa asupreasca albii, sa declare dictatura si sa construiasca o baza pe luna.

Mesaje subliminale in cantece si reclame - Conspiratia mesajelor subliminale din cantece sau reclame afirma ca forte corporatiste oculte incearca sa spele mintea ascultatorilor/privitorilor intoxicandu-i cu indemnuri dintre cele mai variate: de la "cumpara mai mult" pana la "omoara pisici negre". Legenda spune ca ruland anumite melodii invers poate fi ascultat chiar Satan in persoana recitand poezii sau citind retete gastronomice. Nimeni nu a fost inca suficient de curajos ca sa afle ce mesaj tenebros ascunde melodia "Dragostea din tei" a trupei O-zone.

Ciara e barbat - Pe mai multe site-uri ale fanilor celebrei cantarete americane au aparut zvonuri potrivit carora diva ar fi de fapt un div sau in cel mai bun caz un hermafrodit smecher. Incredibila poveste pare sa origineze dintr-o declaratie la betie a vedetei care a marturisit ca e gay. Conform martorilor oculari Ciara ar fi fugit apoi repede la baie ca sa isi compare dimensiunile cu cele ale membrilor echipei de filmare.

Macanitul ratelor nu are ecou - Nimeni nu stie de ce, dar se pare ca ratele intradevar nu au ecou. Dubiosenia ratelor este un fapt demonstrat de oamenii de stiinta care au dus mai multe rate intr-un canion si apoi le-au tras de coada fara niciun rezultat. Lipsa de ecou a ratelor pare la prima vedere un fapt banal, dar cine poate sti ce secret tenebros ascunde in spatele sau Donald Duck, avand in vedere ca mama natura nu lasa nimic la voia intamplarii.

Asasinarea lui John Lennon - Ultima teorie referitoare la asasinarea lui John Lennon afirma ca acesta a fost ucis de catre mafioti cubanezi la ordinele Partidului Republican si ale lui Richard Nixon. Lennon a devenit o vendetta personala pentru Nixon dupa ce si-a dedicat viata boicotarii razboiul din Vietnam si dupa ce a inscenat sau nu mpartea lui Paul Mcarthney.

Cipuri implantate in cap - Nu o singura data, cetateni din diferite puncte de pe glob au raportat rapiri misterioase urmate de experimente medicale stranii si incheiate cu implantarea unor cipuri de supraveghere. Printr-o coincidenta stranie, majoritatea victimelor spun ca adora sa combine bauturile, sa faca sex cu straini si sa adoarma apoi in timp ce se uita la Zona crepusculara.

Fratia benzinii - Conform acestei teori, marile companii producatoare de masini s-au aliat cu industria petrolului, sub tutela guvernului secret mondial, pentru a impiedica iesirea pe piata a unor modele de masini total nepoluante care functioneaza pe baza de hidrogen. Desi tehnologia ar exista, adeptii teoriei conspiratiei spun ca ea este sistematic sabotata de cartelul petroluluic are se teme de o eventuala pierdere a influentei detinute.

11 Septembrie 2001 - Ca orice eveniment iesit din comun si atacurile teroriste din 11 septembrie beneficiaza de o teorie a conspiratie foarte complexa. Astfel, guvernul american, israelian sau irakian a condus de fapt atacul iar cladirile au fost demolate controlat prin implozie. Nu a existat niciun avion care sa loveasca Pentagonul lucru dovedit si de lipsa totala a ramasitelor. Mai mult orice avion care se indrepta spre pentagon ar fi putut fi doborat fara probleme, iar presupusul loc de impact a coincis exact cu o aripa a cladirii in care nu se afla nimeni. In concluzie atacul nu a fost nimic altceva decat o inscenare menita sa sensibilizeze publicul american si sa dea un motiv de a prelua controlul in Afghanistan, cel mai mare producator de heroina din lume.

Codurile de bare - Desi nu s-a cazut inca la intelegere daca sunt mijloace de monitorizare a populatiei de catre un guvern secret sau pur si simplu semne satanice, codurile de bare fascineaza publicul alrg prin paralelismul perfect al dungulitelor negre. S-ar putea ca numarul bestiei, 666 sa fie intradevar criptat in ele, la fel de bine insa s-ar putea sa fie vorba doar de supa de pui.

Marea conspiratie reptiliana - Potrivit reporterului BBC David Icke, dar si celebrului Lorin Fortuna, adevarata forta din spatele conspiratiei generale ce incearca sa manipuleze si controleze umanitatea este rasa reptiliana. Avand in realitate peste 2 metri inaltime, pielea verde si gingivita, reptilienii vin din galaxia Alfa Draconis si au nevoie de sange ca sa-si pastreze aspectul uman. Daca adaugam si faptul ca reptilienii au membrii de seama printre liderii mondiali (Bill Clinton, Barak Obama, George Bush, printesa Diana) putem spune cu siguranta ca situatia e maro. Singurul care ne-ar putea salva acum este presedintele Traian Basescu, din pacate el face parte din raza balaurienilor de balta care pasc.

Stefan cel Mare este rodul imaginatiei noastre - Una dintre cele mai interesante teorii conspirative ii apartine lui Heribert Illing care sustine ca o buna parte din Evul Mediu nu a existat cu adevarat. In opinia domnului Illing toate povestile despre respectiva perioada sunt opera unor istorici cu imaginatie mult prea bogata iar toate dovezile arheologice nu sunt altceva decat falsuri evidente. Intr-un mod total neasteptat, dar logic dintr-un anumit punct de vedere, majoritatea istoricilor care nu locuiesc pe strada, tind s anu fie de acord cu teoria lui illing.

Tsunami provocat de armata americana - Potrivit serviciilor de stiri din lumea araba, valurile ucigase care in 2004 au lovit insulele din Oceanul Indian au fost de fapt provocate de armata americana care dorea sa-si testeze noul tun electromagnetic. O alta teorie spune ca la mijloc s-ar afla interese legate de petrol si gaze naturale iar cateva voci spun chiar ca e vina lui Moise care nu mai despicase nimic de foarte mult timp.

Fontul Wingdings - Lansat in 1992, impreuna cu sistemul de operare Windows 3.11, fontul wingdings, care este alcatuit dintr-o varietate de semne fara niciun sens, a stranit controverse inca de la inceput. Astfel, transpuse in wingdings, initialele orasului New York, sunt reprezentate prin: cap de mort, steaua lui david, semnul ok, asociere ce nu s-a dovedit tocmai ok pentru membrii comunitatii evreiesti din New York. Microsoft a negat vehement orice intentie.

Americanii nu au fost niciodata pe luna - Una dintre cele mai cunoscute teorii ale conspiratiei este aceea care afirma ca americanii nu au ajuns niciodata pe luna, intreaga misiune Apollo 11 fiind o imensa farsa filmata in desertul Nevada de catre CIA, pentru a da peste nas mult mai avansatilor rusi. Printre argumentele sustinatorilor acestei teori se numara: radiatiile din spatiu care i-ar fi omorat cu siguranta pe astronauti; pozele, care pe langa rezolutia suspect de mare, prezinta anomali precum lipsa stelelor sau fundalurile identice; caldura de pe luna, care ar fi topit cu siguranta aparatul foto;lipsa unui crater care sa ateste aterizarea; steagul miscat de vant, in ciuda lipsei acestui fenomen pe suprsafata lunii.

Baza nazista de pe luna - Daca americanii nu au fost niciodata pe luna, atunci nazistii se pare ca au ajuns acolo inca din 1942, moment in care au pus si piatra de temelie a unei baze permanente. De asemenea, adeptii misticismului nazist sunt de parere ca inainte sa-si insceneze moartea sis a se retraga pe luna ca sa croseteze, Hitler a dat mana personal cu peste 6 rase extraterestre, inclusiv maleficii reptilieni.

KFC ii face pe negri impotenti - Nu o singura data s-a afirmat ca franciza Kentucky Fried Chicken (KFC) este detinuta in secret de grupuri sudiste de extrema dreapta precum Ku-Klux-Klan. Astfel, toate produsele din pui ale companiei sunt impregnate cu un drog puternic care provoaca impotenta, insa numai la barbatii afro-americani! In mod ironic KFC este detinut chiar de un afro-american.

Israelienii incerca sa le corupa sexual pe fetele palestiniene cu guma de mestecat - Aceasta e concluzia stralucita trasa de autoritatile palestiniene dupa analiza chimica a unui tip special de guma de mestecat foarte popular printre palestinieni. Conform testelor, guma continea cantitati ridicate de progesteron (hormon responsabil pentru stimularea apetitului sexual si pentru reducerea sanselor de sarcina). Peste 200 de tone de guma de mestecat de provenienta israeliana au fost confiscate si distruse.

Comentariile negative de pe Youtube sunt opera teroristilor - Conform acestei teori, aparute recent, valul de comentarii negative si injurioase care apare aproape automat pe YouTube, la orice filmulet cu soldati americani sau cu bombe cazand pe constructii civile, este strict opera teroristilor arabi care incearca sa scada moralul publicului american.

Ion Iliescu nu exista - Oricat de ciudat ar parea, nu exista nicio persoana care sa se poata lauda ca l-a vazut pe Ion Iliescu in carne si oase. De cele mai multe ori el comunica cu oamenii prin telefon, blog sau televizor insa niciodata in persoana. Datorita acestui comportament bizar exista exponenti ai ideii ca Ion Iliescu este un personaj fictiv creat pentru a manipula opinia publica.

Andreea Esca este o holograma - La fel ca si Ion Iliescu Andreea Esca este o persoana care apare strict la televizor, singurele informatii pe care le avem despre ea fiind slariul obscen si viata de familie idilica. Prea idilica ar spune unii. Indeajuns de suspect incat sa putem crede in existenta Andreei doar ca o holograma caruia Adrian Sarbu ii imprumuta buzele.

Times.ro face parte din trustul franc-masonic al lui Dinu Patriciu inoculand populatia cu povesti conspirative menite sa ascunda adevarata conspiratie care se desfasoara chiar in fata voastra: de ce nu sunt vazuti niciodata impreuna Adrian Nastase si Tamara Buciuceanu?!

......................................sursa www.times.ro..............

Citate de OCTAVIAN PALER



Evenimente biografice

2 iulie 1926 - s-a nascut (Lisa, judetul Fagaraş, actualmente Braşov)
1970 - s-a publicat cartea "Umbra cuvintelor" (poezii) de Octavian Paler
1972 - s-a publicat cartea "Drumuri prin memorie I (Egipt, Grecia)" (însemnari de calatorie) de Octavian Paler
1974 - s-a publicat cartea "Drumuri prin memorie II (Italia)" (însemnari de calatorie) de Octavian Paler
1975 - s-a publicat cartea "Mitologii subiective" (eseuri) de Octavian Paler
1978 - s-a publicat cartea "Apararea lui Galilei" (eseuri) de Octavian Paler
1979 - s-a publicat cartea "Scrisori imaginare" (eseuri) de Octavian Paler
1980 - s-a publicat cartea "Caminante" (jurnal din Mexic) de Octavian Paler
1981 - s-a publicat cartea "Viata pe un peron" (roman) de Octavian Paler
1983 - s-a publicat cartea "Polemici cordiale" (eseuri) de Octavian Paler
1984 - s-a publicat cartea "Un om norocos" (roman) de Octavian Paler
1986 - s-a publicat cartea "Un muzeu în labirint. Istorie subiectiva a autoportretului" (eseuri) de Octavian Paler
1987 - s-a publicat cartea "Viata ca o corida" (roman autobiografic) de Octavian Paler
1993 - s-a publicat cartea "Don Quijote în est" de Octavian Paler
1995 - s-a publicat cartea "Vremea întrebarilor, cronica morala a unui timp plictisit de morala" (eseuri) de Octavian Paler
1995 - s-a publicat cartea "Rugati-va sa nu va creasca aripi" (eseuri) de Octavian Paler
1996 - s-a publicat cartea "Aventuri solitare" de Octavian Paler
2001 - s-a publicat cartea "Deşertul pentru totdeauna" de Octavian Paler
2004 - s-a publicat cartea "Autoportret într-o oglinda sparta" de Octavian Paler
2005 - s-a publicat cartea "Eul detestabil" de Octavian Paler
7 mai 2007 - a murit (Bucureşti, România, în urma unui stop cardio-respirator)




Oricât de frumoasa ar fi o melodie, vine o clipa când ea e acoperita de tacere.

Loviturile vietii nu sunt numai distructive, ci şi constructive; ca loviturile ciocanului în dalta unui sculptor priceput.

Nu toata lumea e capabila sa stea în mlaştina pâna la gât şi sa surâda. Unii nu se pot abtine sa nu dea din mâini, încercând sa iasa, chiar daca astfel se scufunda cu totul.

Dragostea e speranta si fara speranta lumea nu ar exista…

Doamne, cum ne-am despartit cu totii. Poate ca şi prietenia şi iubirea nu merita, într-adevar, sa fie traite, daca nu sunt veşnice. O viata întreaga de frumusete, asta ar însemna ceva, într-adevar.

Ma domina ceea ce simt, nu ceea ce gândesc...

Va amintiti ce povesteşte Dostoievski despre minutele petrecute în fata plutonului de executie? Despartise, daca tin bine minte, acele minute în mai multe parti. O parte pentru a-şi lua ramas bun în gând de la prieteni. O parte pentru a-şi aminti viata. Şi o parte pentru a privi cum soarele pe tabla unei cupole... Poate ca trebuie sa simti sudoarea mortii ca sa întelegi, într-adevar, cât de frumoasa e o cupola care straluceşte. Pe care, altfel, o priveşti întrebându-te cât e de veche sau în ce stil e construita. Sau pur şi simplu n-o observi deloc. Şi poate ca e o lege a compensatiilor în toate. Cei care spera sunt tocmai cei care au cea mai mare nevoie de speranta. La ce e buna speranta pentru cel care are totul? În schimb, unul ca mine trebuie sa creada ca orice rau are o limita. Inclusiv pustiul...

Uneori, e drept, omul oboseşte aşteptând. Şi n-ati auzit, oare, de situatii în care, când soseşte în sfârşit ceea ce el a aşteptat, soseşte prea târziu? E, poate, o victorie pe care a dorit-o mult, dar, obtinând-o prea târziu, nu mai are ce face cu ea; o victorie care reuşeşte sa-l oboseasca şi mai mult. Şi renunta la ea cu o ultima mare tristete, deoarece nu e simplu sa porti o batalie şi, ajuns la capat, sa-ti dai seama ca asta a fost totul. Batalia. A existat cândva un scop, dar de atâta aşteptare scopul a murit... Te resemnezi la nevoie cu singuratatea, dar nu vrei sa te resemnezi cu desavârşirea ei.

Împartind timpul, omul a descoperit ca el curge ireparabil. A observat ca "azi" devine "ieri" şi ca umbra copacilor se alungeşte spre asfintit. În clipa aceea a devenit melancolic şi a descoperit regretul. Dar era prea târziu.

Deştept poti sa pari fara sa fii, dar daca nu eşti un prost autentic, te dai de gol.

Viata ne-a fost data pentru a o trai, nu pentru a o gândi.

Omul a devenit pacatos cautându-se pe sine şi a devenit nefericit gasindu-se.

Nu mi-e frica de Dumnezeu, ci de absenta lui Dumnezeu

Şi ştiu din ceea ce am trait eu însumi ca uneori singuratatea nu este decât o alta forma de a iubi; şi ca în aceasta forma de dragoste se deşteapta uneori porniri ciudate; pentru ca nu putem obtine totul, vrem sa nu mai avem nimic; neputând vindeca o rana, vrem s-o facem mortala. Şi poate ca Infernul nu e decât cealalta fata a Paradisului. Expulzati din Paradis, n-avem unde merge decât în Infern, aşa cum aruncati de pe culmea unui munte nimerim în prapastie. Nu exista abisuri fara înaltimi. Numai o prejudecata îi socoteşte pe toti sinucigaşii nişte oameni care şi-au încheiat socotelile cu viata şi nu-i mai intereseaza nimic. Cei mai multi dintre ei, probabil, nu sunt decât nişte oameni care au eşuat în încercarea de a gasi o solutie.

Trecutul poate fi ca pacatul imaginar pe care nu l-am savârşit noi, însa îl platim noi.

Adevarata "masura" a vietii unui om nu se poate obtine decât prin "lipsa de masura", dorind "fara masura", îndraznind "fara masura", iubind "fara masura".

Toate întrebarile pe care le pun, vântul mi le aduce înapoi intacte. Va trebui sa raspund, probabil, eu singur la ele, dar prin însuşi faptul ca-mi pun întrebari nu mai sunt singur. E un prilej sa-mi micşorez lista, sa-mi declar sentimentele fara sa ma ruşinez de ele.

Aşa se întâmpla logic,
plecam şi sosim undeva.
Plecam pentru o clipa, pentru un ceas, pentru o viata,
poate nu trebuia sa plecam, dar problema nu-i asta,
ci faptul ca sosim undeva, totdeauna sosim undeva,
poate nu sosim la timp, nu sosim unde trebuie,
nu sosim unde-am vrut
dar sosim undeva şi câta vreme sosim undeva
totul e logic
chiar daca logica şi fericirea sunt lucruri total diferite,
totuşi am plecat şi am sosit undeva,
am greşit drumul, dar am sosit undeva,
dar când nu mai sosim nicaieri
totul devine ilogic. Spre ce ne ducem
daca nu sosim nicaieri?

Timpul e o fiara care are nesfârşita rabdare de a înghiti totul.

Între liniştea sfintilor şi furia nebunilor nu e decât o diferenta de diagnostic.

Cel caruia îi e indiferent daca va trai nu are nevoie de curaj.

Nu ştiam ca floarea amara a singuratatii are, daca o atingi pe obraz, sunetul unor paşi care pleaca.

Nu sunt bune decât amintirile care te ajuta sa traieşti în prezent.

Îmi iubesc tara atunci când nu ma uit la televizor şi când nu merg pe strada.

Îmi vine greu sa cred ca eu reprezint singura greşeala din acest univers.

Râsul este un dezinfectant de origine divina, cu conditia sa râzi totdeauna la timp, înainte de a se întinde infectia.

Lumea are prostul obicei sa nu te lase sa uiti exact ceea ce ai vrea sa uiti.

Începem sa murim când nu mai avem puterea de a opta.

S-ar zice ca Petraşcu a fost obsedat toata viata de o idee scumpa romanticilor: timpul apus vorbeşte neîntrebat.

Arde ceea ce ai adorat şi adora ceea ce ai ars.

Cartile se scriu în singuratate, însa împotriva ei.

Sa nu uiti ca orice aşteptare e provizorie, chiar daca dureaza toata viata.

Adevarul nu e niciodata pur si aproape niciodata simplu.

........................Ce las în urma mea, un destin sau o biografie?...........

Nu poti face pe cineva sa te iubeasca. Tot ce poti face este sa fii o persoana iubita.

Tortura, masacre, ruguri. Iata istoria! Un trecut de noapte şi sânge. Trebuie sa cautam lumina în viitor

Lacatele din noi se deschid cu o lacrima.

Închipuiti-va ca într-o zi ar fi venit un tren şi n-am fi mai avut putere sa urcam în el. L-am dorit prea mult, l-am aşteptat prea mult. Ne-am epuizat în aşteptare şi nu ne-a ramas nicio picatura de energie pentru a ne bucura de sosirea lucrului aşteptat. Numai ca ne-am fi simtit striviti de o mare tristete, amintindu-ne cât am visat trenul acela care acum pleaca fara noi. Şi ce-am fi putut face dupa plecarea trenului? Singura noastra şansa ar fi fost sa uitam de el, sa uitam de toate, sa dormim, iar când ne trezeam, cu ultimile noastre puteri, sa aşteptam alt tren...

Nu putem vedea toti cerul ca un astronom, pamantul ca un geolog, florile ca un botanist, norii ca un meteorolog, pasarile ca un zoolog. Am face din univers un Larousse enorm. Trebuie, probabil, sa existe pe lume si diletanti, a caror singura specialitate e melancolia. Si, evident, eu fac parte din ei.

Ceea ce nu vedem ne vede. Ceea ce nu simtim ne simte. Ceea ce nu ne lipseşte ne apartine.

Ceilalti lupi m-ar sfâşia daca ar şti ca urletul meu e în realitate un plâns.

Da, sunt recunoscator ca exist şi disperat ca va veni o vara în care nu voi mai putea sa urmaresc cum înnegreşte lumina chiparoşii la amiaza, nu e firesc la vârsta mea? Ma doare tot ce iubesc acum, pentru ca presimt în orice frumusete sfârşitul, dar poate ca aşa arata adevarata iubire. Bucura-te de acest dar vremelnic, striga o voce în mine. Caci nu exista decât daruri vremelnice.

Noi suntem ca un cântec, nu credeti? Un cântec nu se poate cânta niciodata de la sfârşit spre început. Trebuie sa-l cânti totdeauna îndreptându-te spre sfârşit.

Avem timp pentru toate. Sa dormim,
sa alergam în dreapta şi în stânga,
sa regretam ce-am greşit şi sa greşim din nou,
sa-i judecam pe altii şi sa ne absolvim pe noi înşine,
avem timp sa citim şi sa scriem,
sa corectam ce-am scris, sa regretam ce-am scris,
avem timp sa facem proiecte şi sa nu le respectam,
avem timp sa ne facem iluzii
şi sa rascolim prin cenuşa lor mai târziu.
Avem timp pentru ambitii şi boli,
sa învinovatim destinul şi amanuntele,
avem timp sa privim norii, reclamele sau un accident oarecare,
avem timp sa ne-alungam întrebarile,
sa amânam raspunsurile,
avem timp sa sfarâmam un vis şi sa-l reinventam,
avem timp sa ne facem prieteni, sa-i pierdem,
avem timp sa primim lectii şi sa le uitam dupa-aceea,
avem timp sa primim daruri şi sa nu le-ntelegem.
Avem timp pentru toate.
Nu e timp pentru putina tandrete.
Când sa facem şi asta murim.


Prima porunca: Sa aştepti oricît.
A doua porunca: Sa aştepti orice.
A treia porunca: Sa nu-ti aminteşti, în schimb, orice. Nu sînt bune decît amintirile care te ajuta sa traieşti în prezent.
A patra porunca: Sa nu numeri zilele.
A cincea porunca: Sa nu uiti ca orice aşteptare e provizorie, chiar daca dureaza toata viata.
A şasea porunca: Repeta ca nu exista pustiu. Exista doar incapacitatea noastra de a umple golul în care traim.
A şaptea porunca: Nu pune în aceeaşi oala şi ru¬gaciunea şi pe Dumnezeu. Rugaciunea este uneori o forma de a spera a celui ce nu îndrazneşte sa spere singur.
A opta porunca: Daca gîndul asta te ajuta, nu evita sa recunoşti ca speri neavînd altceva mai bun de fa¬cut sau chiar pentru a te feri de urmarile faptului ca nu faci nimic.
A noua porunca: Binecuvînteaza ocazia de a-ti apartine în întregime. Singuratatea e o tîrfa care nu te învinuieşte ca eşti egoist.
A zecea porunca: Aminteşte-ti ca paradisul a fost, aproape sigur, într-o grota.


Nu dispretui lucrurile mici; o lumânare poate face oricând ceea ce nu poate face soarele niciodata: sa lumineze în întuneric.

Bogat nu este acela care are cel mai mult, ci acela care se multumeşte cu cel mai putin.

Ziua e prea scurta, domnule, soarele prea putin. Cerul e plin de nori, fericirea o simpla vorba. În fine, dracul sa le ia pe toate. Ca zeii te pedepsesc exact cu calitatile cele mai frumoase pe care ti le daruiesc.

Daca nimic nu justifica moartea, viata are toate justificarile

Cred ca aş putea sa înşir câteva sute de mirosuri ale ierbii, în functie de ceasurile zilei, de ploaie, de soare, de anotimp, de pamânt, de umbra, de înaltime, de gradul de umezeala ori de uscaciune. Aş putea deosebi acum, banuiesc, cu ochii închişi murele oloage de murele crescute în tufe, foşnetul unui fag de foşnetul unui brad. În schimb, multe din cele traite s-au estompat, lasând în urma goluri, ca într-o padure arsa pe jumatate. Aceasta descoperire ma obliga sa admit ca memoria mea seamana acum cu o oglinda sparta, care-mi restituie frânturi de viata.

Spionaj şi "trădare" în partidul lui Zeus


Liderii PD-L se plâng ca le sunt verificare apelurile telefonice pentru a se descoperi daca vorbesc cu ziariştii. Controlul informatiilor venite dinspre PD-L este strict, iar cenzura a devenit deja o normalitate.

"Suna-ma tu. Eu nu te pot suna, pentru ca la partid ni se verifica facturile telefo­nice ca sa se vada daca vorbim cu ziariştii.
- Bine, dar e telefonul dumneavoastra personal. Nu e platit de partid.
- Da, dar când eşti la putere se poate orice".

Dialogul a fost purtat cu un lider PD-L, care, pe lânga interdictia de a oferi presei informatii "pe surse" din şedintele Biroului Permanent National, a primit şi confirmarea ca apelurile telefonice îi sunt verificate. Majoritatea liderilor PD-L evita sa mai poarte discutii telefonice cu ziariştii, tocmai pentru a nu cadea victima suspiciunii ca dau presei informatii despre dezbaterile din interiorul partidului. De ceva vreme democrat-liberalii sufera de psihoza "tradarii" şi se suspecteaza între ei ca sunt "surse" pentru ziarişti. Primii tinuti sub observatie sunt cei care au intrat în partid în urma fuziunii PD cu PLD lui Stolojan.

CONTROL DRASTIC
Controlul informatiilor care vin dinspre partidul lui Traian Basescu a devenit şi mai drastic dupa alegerile din 2008, dar liderii PD-L nici nu mai privesc cenzura ca pe o anormalitate. Dupa parafarea coalitiei PD-L - PSD, democrat-libe­ralii n-au avut curaj nici macar sa confirme oficial faptul ca Theodor Stolojan urma sa fie propus pentru functia de prim-ministru, lucru pe care toata lumea îl banuia. "Traian Basescu îl va propune pe Stolojan, dar nu ma poti cita pentru ca nu avem voie sa dam declaratii", s-a scuzat atunci un membru al Biroului Permanent National al PD-L.

EMIL BOC: "LA COTROCENI SUNT RASPUNSURILE"
Ordinele de a face ciocu' mic sunt numeroase. Cel mai draconic a fost instituit în perioada negocierilor pentru formarea Cabinetului Boc. Presa a relatat atunci ca democrat-liberalii au primit interdictie de a aparea în emisiuni televizate, pe motiv ca nu trebuie sa-şi mai dea cu parerea despre combinatiile guvernamentale fie cu PNL, fie cu PSD. Câte un SMS dat fiecarui membru al Biroului Permanent National al PD-L a certificat interdictia, valabila pâna la momentul unui semn de la Cotroceni în privinta negocierilor. "Se spun tot felul de prostii", a explicat pentru presa centrala un lider PD-L de ce democrat-liberalii nu mai au voie la televizor.

Primul care a dat curs ordinului a fost liderul partidului, Emil Boc. Întrebat în acele zile despre un parteneriat cu PSD, Emil Boc a fost sincer: "Mergeti la Cotroceni, bateti pe acolo, ca acolo sunt raspunsurile".

..................................... din Jurnalul National

vineri, 20 martie 2009

Ciuma secolului XXI / Epidemie de diabet si boli cardiovasculare

Programul national de evaluare a starii de sanatate a populatiei a trecut de jumatatea perioadei de desfasurare. Datele colectate la Autoritatea de Sanatate Publica sunt ingrijoratoare. Mii de persoane din cele care s-au prezentat la medic si la laboratoare pentru analize au diverse boli sau prezinta risc de imbolnavire. Cele mai amenintatoare sunt diabetul zaharat, afectiunile
cardiovasculare si renale, cancerul uterin si de sân.

Prezenta bacauanilor la medicul de familie si la laboratoarele de analize in cadrul Programului national de evaluare a starii de sanatate a populatiei a fost in foarte mica proportie, ceea ce face imposibil de atins scopul programului, anume realizarea unei radiografii complexe a starii de sanatate a populatiei. Dupa primele trei luni de program, la sfârsitul lunii septembrie 2007, din cei 171.522 de bacauani inscrisi pe listele medicilor de familie, au fost evaluati 57.957, ceea ce inseamna 34 la suta. In urmatoarele trei luni, din 152.000 de persoane aflate in evidenta medicilor de familie ca fiind nascute in acea periada, au fost evaluate 72.000, adica 48 la suta. Zeci de mii de plicuri continând taloanele pentru medicul de familie si pentru laboratoarele de analize nu au ajuns la destinatar si au sfârsit, predate de Posta Româna, la Casa Judeteana de Asigurari de Sanatate. Trierea lor se realizeaza destul de greu, fiind nevoie ca plicurile sa fie luate la mâna si scanate pentru ca datele sa fie introduse in baza de date a CJAS. Peste 10.000 de plicuri cu taloane isi asteapta inca titularii la CJAS.

Risc de diabet si cancer

Concluziile consultatiilor acordate de medicii de familie si rezultatele investigatiilor de laborator sunt alarmante. Dupa sase luni de program, au fost descoperite peste 1500 de noi cazuri de boala. Numarul persoanelor cu risc de imbolnavire depaseste 56.000. Peste 40.000 de pacienti examinati risca sa dezvolte diabet zaharat de tip II. Mai mult 13.000 dintre cei care au beneficiat de program risca boli cardiovasculare. Cancerul este o amenintare mai ales in rândul femeilor: 1754 de paciente prezentau risc de cancer de col uterin, iar mai mult de 1000 sunt expuse cancerului de sân. O descoperire care ar trebui sa alarmeze imediat autoritatile sanitare este numarul mare de cazuri de anemie la copii, pe fondul saraciei si al alimentatiei dezechilibrate. Dintre investigatiile recomandate de medicii de familie, cele mai frecvente sunt hemoleucograma, glicemia, colesterolul si trigliceridele, ceea ce spune totul despre afectiunile cu cea mai mare incidenta. Un sfert din pacienti au primit de la medicii de familie recomandare pentru setul maxim de 8
analize decontate de CJAS.

Bolile cardiovasculare, ucigasul nr. 1

Pacientii au carente de educatie pentru sanatate si sunt depasiti de ritmul alert de viata si de saracie, medicii sunt prost platiti si supraaglomerati, sistemul sanitar este axat pe tratarea bolilor, mai putin pe preventie. Acestea sunt explicatiile, la modul general, pentru starea precara a sanatatii populatiei. Dr. Radu Grigoriu, medic primar cardiolog, ne-a precizat câteva dintre cauzele care au facut din bolile cardiovasculare “ciuma secolului XXI”: proasta educatie din familie si societate; obiceiurile culinare inadecvate, cu abuz de grasimi si sare; consumul de alcool, “care evolueaza de la medicament la aliment si toxic”; calitatea alimentelor de pe piata, “infestate” cu o groaza de elemente chimice cu efect imediat si cu risc neoplazic; bogatia de carbohidrati din alimentatie, expresie a saraciei; inadecvarea programului de activitate zilnica la vârsta, posibilitatile fizice si antrenamentul mental al indivizilor; un sistem medical neadecvat realitatii, in care statul, prin Casa de Asigurari de Sanatate vrea sa faca medicina capitalista cu bani socialisti. “Ce se poate face, se va intreba. In primul rând, trebuie sa creasca nivelul de trai, atât pentru pacienti, cât si pentru medici. Apoi, trebuie transferat centrul de greutate al asistentei medicale la medicii de familie, care sa fie degrevati de numarul mare de pacienti si sa se ocupe bine de mai putini, sa faca o reala preventie. Acum, profilaxie nu se mai face nici pe hârtie, cum era inainte de ‘89”, afirma dr. Grigoriu.
....................................de Doina Mincu

joi, 19 martie 2009

Noua Ordine Mondiala - Secretele dolarului american


Cand Weishaupt a fondat ordinul iluminatilor el a ales al treilea ochi ca simbol al acestei organizatii. Acest ochi are capacitatea de a citi aura oamenilor si de a cunoste lucrurile invizibile in ochii neinitiatilor. Este de asemena ochiul Satanei care stie tot, cunoste tot si vede in trecut la fel de bine ca in viitor.

In antichitate se vorbeste de ochiul lui Jupiter sau cel al lui Apollo sau de ochiul Providentei. Hieroglifele egiptene arata faptul ca se identifica cu zeul Soarelui, Osiris, cu un ochi iman. Acest ochi cat si numeroase alte simboluri se regasesc pe dolarul american.

La 4 iulie 1776, Thomas Jefferson (mason) si Benjamin Franklin (mason) au fost desemnati de catre Comitetul Congresului de a crea Marele Sigiliu al Statelor Unite pentru a comemora fuziunea a 13 state intr-un Act de Independenta. Ce semnificau deci toate aceste reprezentari? Anutau ele oare stabilirea unei Noi Ordini Mondiale controlata de catre un guvern secret sau sunt mai degraba expresia unei aspiratii de a fonda o noua generatie fondata pe peincipii nobile?
Sa analizam principalele simboluri ale bancnotei de 1 dolar:

Ochiul. Comunicatul de presa original al Departamentului Trezoreriei din 15 august 1935 ofera urmatoarele informatii: Ochiul simbolizeaza o divinitate care vede tot si stie tot. Ochiul ar simboliza Dumnezeul Ratiunii. Inscriptia Nous Ordo Sedorum semnifica “o noua ordine mondiala” si deviza “Annuit Coeptis" semnifica El a scris la realizarile noastre sau la activitatile noastre. El este ceea ce simbolizeaza ochiul. Deci ratiunea. Astfel, aceasta lume a fost creata pe modelul operei originale a lui Dumnezeu si el a reusit gratie ratiunii.

Pe biletul de 1 dolar se gaseste foarte des cifra 13. Exista 13 frunze in nuiaua de maslin, 13 sageti, 13 stele, 13 dungi pe scut, piramida are 13 etaje etc. Numarul 13 era mitic la egipteni, babilonieni si masoni. Este cifra transformarii si a renasterii. In timpul Cinei au fost 12 apostoli si Hristos care a murit si a renascut. Exista 12 semne zodiacale si Soarele. 13 este cifra care s-a eliberat de sub influenta celor 12 si a scapat in transcendenta. Vulturul arata 32 de pene care reprezinta 32 de grade in masonerie. Inscriptia in cifre romane este anul in care cele 13 colonii si-au proclamat independenta. Daca adunam aceste cifre obtinem 21 care este cifra ratiunii.

Vulturul. William Barton a propus un vultur. Este pasarea lui Zeus. Vultrul este principele divin incarnat. El simbolizeaza coborarea lui Dumnezeu in elementul temporal. El coboara in lumea contrariilor, in lumea actiunii. Exista 2 tipuri de actiune: razboi si pace. De asemenea in una din ghearele sale vulturul tine 13 sageti, reprezentand razboiul si in alta tine o ramura de laur cu 13 frunze reprezentand dialogul pacifist. Vulturul priveste in directia laurului. In aceasata directie au vrut deci sa privim idealistii care au fondat Statele Unite. Dar vulturul tine 13 sageti, in cazul in care aceste contacte nu sunt atinse. Deasupra vulturului exista 13 stele in forma de steaua lui David care reprezinta pacea lui Solomon.

Piramida. Comunicatul de presa al Departamentului Trezoreriei explica faptul ca piramida este simbolul puterii si faptul ca ea nu este complet construita ea semnifica ideea ca mai ramane inca multa munca de facut. Piramida reprezinta organizatia Ordinul Iluminatilor si varful ei contine ochiul simbolizand Casa de Rothschild, care controleaza Ordinul. In Egipt, piramida reprezinta colina piramidala, simbol al luminii renascute dupa descresterea Nilului. In spatele piramidei se vade un desert. Este Europa haotica si conflictele nesfarsite. In fata piramidei se vad culturi. Prin acest simbol iluminatii exprimau "Am fugit de toate astea si am creat un stat in numele ratiunii, nu in numele puterii si din aceasta vointa s-a nascut un nou tip de viata."

Concluzie. Biletul de un dolar a fost creat de catre masoni si iluministi si cuprinde numeroase simboluri ale initiatilor. Interpretarea acestor simboluri este lasata la indemana fiecaruia sa le judece. Putem insa sa extragem simbolul principal al acestui bilet: printr-un efort care se bazeaza pe Ratiunea al carei model este Dumnezeu iluminatii au visat renasterea si constructia unei noi civilizatii bazata pe principii noi care sunt ratiunea, pacea si democratia.


Surse:http://www.enigme.ro/enigme/Noua-Ordine-Mondiala/180/Secretele-dolarului-american.html

Grupul Bilderberg – Guvernul mondial secret

Grupul Bilderberg a fost înfiintat în 1954. Prima întâlnire a avut loc în Olanda, la Osterbeek, în Hotelul Bilderberg, de unde grupul şi-a luat şi numele. Reuniunea a fost organizata de printul Bernhard al tarilor de Jos, fost ofiter SS, şi de David Rockfeller. Grupul Bilderberg a devenit una din cele mai puternice retele de influenta, reunind personalitati din toate tarile, conducatori politici, economici, din lumea finantelor, a mass-mediei, din armata sau serviciile secrete, ca şi câtiva oameni de ştiinta şi profesori universitari. Datorita influentei acestui grup în domeniul economic, se afirma ca el reprezinta de fapt un adevarat guvern mondial ocult.
Grupul Bilderberg este structurat pe trei niveluri:

1. „Cercul exterior” este foarte extins. Practic peste 80% din participantii la reuniuni nu cunosc decât o parte din strategiile şi scopurile reale ale organizatiei, deci fac parte din cercul exterior.

2. Comitetul director (Steering Comitee), al doilea nivel, este mult mai restrâns. Acest nivel este alcatuit din aproximativ 35 de membri, exclusiv europeni şi americani. Ei cunosc în proportie de 90% obiectivele şi strategia grupului. Membrii americani ai acestui nivel sunt de asemenea şi membri în CRE - Consiliul Relatiilor Externe (în engleza Council on Foreign Relations - CFR).

3. Comitetul Consultativ Bilderberg, al treilea nivel, este nucleul acestei grupari. El este alcatuit din 12 membri, singurii care cunosc în totalitate strategiile şi scopurile reale ale organizatiei.
Astfel structurat, grupul Bilderberg este un veritabil guvern mondial ocult. În cursul întâlnirilor care au loc o data pe an, pentru patru zile, în hoteluri de lux sau castele înconjurate de parcuri mari sau aflate în plina natura, se iau decizii strategice esentiale pentru toate tarile acestei planete. Pentru mentinerea secretului se iau masuri extreme: întâlnirile se desfaşoara de fiecare data în alta parte. Grupul închiriaza integral hotelul, dar nu şi angajatii hotelului, care primesc câteva zile liber. În locul acestora, este adus integral personal, de la femei de serviciu la ospatari, de la receptioneri la centraliste. De obicei, politia locala este pusa aproape în întregime la dispozitia grupului Bilderberg, şi uneori este mobilizata şi armata pentru a pazi locatia. În cadrul discutiilor nu se fac niciodata nici un fel de înregistrari, ci doar se fac nişte note foarte telegrafice privind subiectele discutate, dar fara a se mentiona nici un nume. Îndraznetii care s-au aventurat la aceste întâlniri pentru a afla ce se petrece acolo au sfârşit prin a fi rapiti şi torturati.

Surse: yogaesoteric.net (1)

marți, 17 martie 2009

Analistul economic Ilie Şerbănescu: Împrumutul la FMI destinat să salveze nişte firme străine


Viitorul acord cu Fondul Monetar International (FMI) nu semnifica altceva decât împrumutarea, de catre statul român, şi deci, cu plata din partea contribuabilului, pentru a salva nişte firme straine din România, a afirmat analistul economic Ilie Şerbanescu, pentru Radio România Actualitati.
"Nici statul român nu este îndatorat, nici firmele cu capital românesc nu sunt îndatorate în strainatate, nici populatia nu e îndatorata în strainatate. Populatia este îndatorata pe piata interna, fata de nişte banci care actioneaza pe piata interna. Deci daca se iau bani, de oriunde s-ar lua, de la FMI, de la UE, de la BERD, este de a acoperi nişte gauri produse de capitalul strain. Asta nu e o pozitie confortabila şi chiar nu înteleg de ce populatia sa plateasca pentru nişte datorii facute de nişte firme straine", a aratat Şerbanescu.

Potrivit acestuia, autoritatile române accepta sa se împrumute de la FMI pentru ca sunt şantajate. "Daca nu se împrumuta de la FMI, desfiinteaza leul, desfiinteaza tot în România. Dar jaful l-au facut firmele straine", a mai spus analistul citat.

Autoritatile de la Bucureşti discuta, în aceste zile, cu Comisia Europeana, cu Banca Mondiala, cu Banca Europeana pentru Reconstructie şi Dezvoltare şi cu Fondul Monetar International, în vederea asigurarii finantarii externe a României.

În cazul în care va fi convenit, acesta ar fi cel de-al 11-lea acord încheiat de România cu Fondul Monetar International.
Dupa 1990, România nu a reuşit sa finalizeze decât un singur acord cu Fondul, cel derulat în perioada 2001 - 2003.

luni, 16 martie 2009

Jocul de-a Dumnezeu, ororile ingineriei genetice

Acum biotehnologia poate incrucisa animale cu plante, zapacind vegetarianul. Lumea stiintifica de astazi are puterea de a modifica insasi materia prima a naturii, nu numai prin transferarea caracteristicilor intre plante, dar prin modificarea incrucisata a animalelor, plantelor si oamenilor. Ingineria genetica, ce nu cunoaste limitari etice, are un impact serios asupra mediului, animalelor si plantelor. Aceasta violeaza relatia noastra cu lumea naturala. Majoritatea oamenilor cred ca animalele au dreptul sa-si traiasca vietile lor fara interferenta omului in structura lor genetica originala. De asemenea, animalele nu vor putea servi niciodata ca modele pentru bolile umane deoarece sunt mult prea diferite. Dar oamenii de stiinta continua inca incercarile, iar piata transplanturilor umane valoreaza mult peste 6 miliarde de dolari anual.
In ultimii ani, biotehnologia a progresat in salturi. A reprezentat un pas imens in exploatarea animalelor, permitand oamenilor sa mute gene de la o specie de animal la alta specie total diferita. Oamenii de stiinta si institutele de biotehnologie din cateva tari mari ale lumii vor sa creeze noi animale care sa produce carne mai multa si mai buna, sa dea mai usor produse valoroase cum ar fi lana, si sa aiba organe ce sa poata fi utilizate in transplante umane. Si aceasta nu se opreste aici: multe dintre recoltele modificate genetic ce sunt testate in teren in Statele Unite si in intreaga lume nu numai ca ar putea sa aiba un impact devastator de tip Jurassic Park asupra ecosistemului global, dar de asemenea ar putea lovi economiile bazate pe agricultura din lumea a treia, care depind de recolte. Ingineria genetica este o stiinta reductionista unidimensionala care ignora complexa dinamica a sistemelor vii.

Ingineria genetica implica in primul rand introducerea genelor continand ADN (acid dezoxiribonucleic) procurat de la oameni sau animale in celule ale bacteriilor, ciupercilor sau altor animale. Rezultatul obtinut se numeste animal transgenic. Aceste animale transgenice nu se pot inmulti prin selectie naturala/traditionala sau inseminare artificiala.
Femelele donoare primesc injectii cu hormoni si de asemeni bureti impregnati cu hormoni le sunt introdusi in organele reproductive, pentru a le stimula sa produca multe ovule. Acest proces a fost denumite super-ovulatie. Ovulele sunt inseminate artificial fie manual fie chirurgical. Apoi, embrionii sunt colectati prin chirurgie sau prin uciderea animalului. Embrionii sunt injectati cu ADN strain continand gene pentru trasaturile preferate, si apoi transferati in mame gazde, din nou prin chirurgie. este nevoie de 80 de animale donoare si gazde pentru a produce o singura vaca transgenica in cazul in care totul merge perfect, ceea ce se intampla foarte rar. Odata ce animalul transgenic a fost produs, suferinta sa incepe: de exemplu, gene ne-porcine au fost adaugate la porci, producand animale cu ulcere gastrice, deranjamente la ficat si la rinichi, apatie, vedere defectuoasa, pierdere a coordinarii, susceptibilitate la pneumonie si boli diabetice.
Cercetarea ingineriei genetice este de cele mai multe ori efectuata pe animale cum ar fi soareci, porci, oi, alte animale de ferma si pesti, precum si pe plante cum ar fi tomatele, tutunul si porumbul.
Vegetarienii din intreaga lume se intreaba in mod serios daca mancarea pe care ei o consuma este cu adevarat vegetariana. In cazul tomatelor Flavr Savr, asa cum au fost numite, tomatele sunt genetic modificate prin introducerea genelor de la un peste, Calcanul arctic, pentru a reduce stricaciunile datorate congelarii in frigider si a le oferi o mai lunga durata de conservare, pentru a le face sa se coaca mai indelungat pe planta, ramanand in acelasi timp tari la momentul culegerii si transportului, pentru a le face mai mari si mai gustoase de asemeni. Nici un neprofesionist nu poate face diferenta intre Flavr Savr si o tomata normala, si acesta este motivul pentru care vegetarienii convinsi vor ca aceste tomate alterate sa fie etichetate.
Alte asemenea experimente cu legume includ gene de pui introduse in cartofi pentru rezistenta la boli si marirea timpului de conservare si dimensiunilor, tutun alterat cu gene de soarece pentru reducerea impuritatilor, sau cu gene de la licurici pentru a face frunzele sa lumineze noaptea. Unii biotehnologi au ajuns la asemenea grad, incat manipularea genelor animalelor devine un joc pentru ei. Aceasta ar putea rezulta in creaturi monstruoase produse numai pentru a satisface capriciile si fanteziile cuiva. Oamenii de stiinta din Statele Unite au inmultit un soarece numit oncosoarece, care a fost modificat genetic pentru a face cancer si in consecinta sa moara de o moarte lenta si dureroasa. Primul oncosoarece a fost obtinut in 1981; 15 ani mai tarziu, leacul cancerului inca pare sa depaseasca intelegerea oamenilor de stiinta. Ingineria genetica asupra soarecilor nu se opreste aici. Un soarece special creat sa nu aiba sistem imunitar a fost utilizat pentru a creste organe umane, cum ar fi urechile, in mod extern sau chiar intern. Absenta unui sistem imunitar asigura faptul ca soarecele nu va respinge tesutul uman.

Oamenii de stiinta au creat un mulaj al unui organ uman, cum ar fi o ureche, din poliester biodegradabil sau alti polimeri. Ei au transferat celule musculare/osoase in mulaj si au transplantat-o soarecelui. Cand a fost gata, organul este grefat de la soarece, care reuseste cumva sa ramana viu dupa ce urechea este taiata.

In mod similar, oamenii de stiinta au reusit sa creasca ficat, piele, cartilagii, oase, uretere, valve cardiace, tendoane, intestine, vase de sange si tesut mamar cu asemenea polimeri. Dar daca idea inversarii experimentului (inlocuind soarecii cu oameni) ar fi fost studiata, oamenii ar fi numit-o blasfemie. Nu exista nici o preocupare cu privire la animalele implicate. Masura pe care aceste experimente o vor atinge este nesigura. O schimbare va interveni numai cand oamenii de stiinta vor recunoaste dreptul animalelor de a trai o viata normala si sanatoasa, fara ca omul sa se joace cu genele lor.
Porcii sunt de asemeni crescuti transgenic incat organele lor pot fi transplantate la oameni. Porcii tansgenici au fost produsi pentru prima data in 1985. Oamenii de stiinta au reusit sa creeze organele necesare in porci capabili de a produce celule umane. Aceste proteine, spera ei, vor pacali sistemul imunitar uman la transplantarea organelor, in asa fel incat receptorul sa nu reactioneze impotriva tesutului strain.
Alt exemplu este cel al oilor care au fost injectate cu hormoni biomodificati pentru a cauza caderea lanii si a produce asa-numita oaie auto-tunzatoare. Acest lucru a fost realizat in Australia unde, din nefericire pentru oi, climatul este in mare majoritate cald si insorit. Ca rezultat, la unele oi se observa o rata crescuta a avortului. Unde Dumnezeu se vor opri toate acestea? Vorbind despre oi, clonele oilor Galeze de munte sunt dovada vie ca viata poate fi creata fara sperma. Un om de stiinta de la Institutul Rosalin le-a creat prin fuzionarea unei celule crescute in laborator cu un ovul de oaie printr-o scanteie electrica. Imaginati-va sa cresti o oaie intr-un vas de laborator! Ironic, atunci cand se dezbate asupra efectuarii aceluiasi lucru cu oameni, cercetatorii gasesc acest lucru ne-etic.
Intr-un alt experiment bizar, oamenii de stiinta indieni de la Institutul de Cercetari Nimbalkar, din Phaltan, Maharashtra, au creat prin inseminare artificiala, un animal cu cap de capra si corp de vaca. Acest animal se ingrasa mai rapid si volumul de carne este in acest fel marit.
Oamenii de stiinta declara ca ei pot si vor crea animale modificate genetic ce vor ajuta la vindecarea bolilor si afectiunilor umane. Cercetarile transgenice sunt efectuate deja de aproximativ 20 de ani, dar inca nu au vindecat nici macar o singura boala umana, desi boli ca diabetul, orbirea, paralizia si cancerul (printre multe altele) au fost produse in mod neasteptat in animalele utilizate in aceste experimente ridicole. Ingineria genetica ce se intinde la asemenea grade este un simbol al consumatorismului dus pana la salbaticie. Este oare cinstit ca animalele si mediul lor sa poarte arsura curiozitatii noastre insatiabile?

Cataclisme economice care zguduie lumea “Populatia” va distruge omul ?

Motto: “In anul 3000 Terra este in pericol
sa aiba 1,5 locuitori pe cm2 de uscat”.
Jean Guiffan


Conferinta O.N.U. de la Cairo asupra populatiei si dezvoltarii, desfasurata in1994, manifestare “pierduta” mai tot timpul in hatisurile aproape fara de sfarsit al problemelor privind avortul si planificarea familiala, a rezervat putina vreme dezbaterii si concluzionarii – prin solutii fezabile – a unor probleme ale dezvoltarii si ale asigurarii resurselor economice, resurselor pentru viata necesare poulatiei.
Ceea ce a facut ca mediatizarea atat de intensa inaintea desfasurarii sale, a acestui eveniment, comentariile de presa ce relevau sperantele opiniei publice in rezolvarea unor mari si esentiale semne de intrebare din domeniul atat de sensibil al evolutiei populatiei pe Terra – mediatizari si sperante grabit afirmate si nesustinute de fundamentari prealabile riguroase – sa coboare barupt intr-un con de umbra si de indiferenta. Un con de umbra si indiferenta nociv cu deosebire prin raportarea la o realitate umana scapata efectiv de sub control. Si dintr-un astfel de unghi, tot mai mult, precum “nefiinta intruchipata” a lui Hamlet “domina castelul” de la Helsingor, problemele populatiei ar putea fi “privite” cu o meritata superioritate de acela ale carui consideratii si profetii, iata, din pacate, nu intarzie sa se implineasca: preotul-economist-demograf Thomas Robert Malthus.
Remarcam de altfel, ca inca in secolul al II- lea e.n. Roma avea peste 1,1 milioane locuitori, in sec. I i.e.n. Alexanria numara 700 mii de locuitori, ca Seleucia si Pataliputra numarau in sec. al III –lea si al IV i.e.n. 600 mii si respectiv 500 mii locuitori. Siracuza, vestitul Babilon, Antiohia, Cartagina cu peste 2000 de ani in urma numarau mai multe sute de mii de locuitori. Daca in perioada 1810 – 1885, Londra, Parisul, New York-ul, Berlinul si Viena au atins 1 milion de locuitori, Angkorul, Hancijoul sau Pekinul (azi Beijing-ul), au atins aceasta cifra intre secolele al X-lea si al XII-lea. Inconstienta unor pretentii ale epocii moderne – dupa care numai in aceasta epoca s-ar concentra in mod absolut temeiuri ale urbanizarii, ale civilizatiei umane dar si ale suprapopulatiei – este relevata si de faptul ca abia in secolul al XVIII-lea orasul de renume, de traditie al Europei centrale, care este Berlinul, reusea sa depaseasca ca populatie numarul de locuitori pe care il avea cunoscutul si asiaticul Uruk cu 4500 de ani in urma. Demografii apreciaza ca intre inceputul epocii neolitice si mijlocul secolului al XVII-lea, populatia lumii a crescut de la 100-120 milioane la 500 milioane, ajungand la un miliard de oameni spre 1840, 2 miliarde in 1930, peste 4 miliarde in mai putin de cinci decenii mai tarziu. Aceasta inseamna ca pentru dublarea populatiei lumii intre epoca neolitica si debutul erei noastre au fost necesare mai multe milenii, pe urma circa 17 secole, doua secole pana in 1840, mai putin de un secol pana in 1930, apoi mai putin de cinci decenii etc., - prognoze mai mult sau mai putin fanteziste indicand ca daca populatia lumii va continua sa creasca in ritmul actual, in anul 3000, pe decimetrul patrat de uscat, se vor inghesui (cum vor putea oare?)…15 locuitori. Este o certitudine ca numarul actual al populatiei este realmente ridicat in raport cu productia actuala a Terrei in domeniul hranei, habitatului si muncii. Tot o certitudine este faptul ca, in pofida unor promisiuni spectaculoase, actiunile care ar putea indrepta cate ceva sunt si greu proiectate si greu antamate, si greu desfasurate si greu – mult mai greu – finalizate. Nu discutam acum cauzele in acest sens. Poti da insa perfecta dreptate cercetatorului american Dennis L. Meadows, autorul – alaturi de sotia sa si inca doi colegi – celebrei lucrari “The Limith of Growth”, publicata in 1972 sub egida nu mai putin celebrului “Massachusetts Institute of Technology”, volum care a socat o intreaga lume facand-o din euforica, reflexiva. Profesor si cercetator, acum, la Universitatea New Hampshire, Dennis L. Meadows – alaturi de alti doi colegi – a publicat, nu cu multi ani in urma, o lucrare – urmare a cartii din 1972: “Beyond the Limith”. In acest volum, mai pesimist ca primul, se afirma referitor la crestere, la dezvoltare, implicit la fenomenele demografice respective: “noi incercam o crestere fizica pe o planeta finita. Aceasta crestere va fi intrerupta inca din timpul vietii noastre”. Meadows si grupul sau previzioneaza un veritabil colaps ecologic care – pe cai dure, prin “rupturi” dureroase – va genera incetarea cresterii populatiei mondiale. Oricum, si ca “populatie” si ca “indivizi”, ne asteapta, se pare, zile grele…
…Catastrofa “populatiei”. Cele prezentate pana acum ne indrituiesc sa o consideram cu un grad ridicat de certitudine. Cu urmatoarele precizari: a) se va desfasura – daca deja nu se desfasoara –pe un interval mare de timp, pe termen lung; b) va fi – sau este deja – caracterizata de aspecte, expresii, infatisari atipice, indirecte, mascate; c) se va declansa – daca nu este deja declansata – din locuri diferite; d) declansarea si efectele ei sunt sau vor fi locale ca geneza si globale ca intindere; e) va afecta – sau deja afecteaza – aglomeratiile umane, dar si locul unde densitatea pe kmp. de suprafata a Terrei este redusa. Desigur, pot fi si alte concluzii sau pot fi infirmate cele aratate mai sus. In oricare din situatii insa, capata mai mult valoare de referinta ceea ce un mare cercetator afirma mai demult, cam asa: “Nu mi-e teama de ceea ce nu stiu. Mi-e teama mai mult de ceea ce stiu si (doar) cred ca este bine”…

CHIMIA VIEŢII

Chimia vietii, sau biochimia, studiaza reactiile chimice care au loc în organismele vii. Aceştia respecta aceleaşi legi ca şi celelalte reactii chimice, dar sunt mai complexe.
Chimia vietii studiaza ansablul reactiilor care au loc în organismele vii, mai ales în unitatile lor de baza, celulele. Fiintele vii au nevoie de energie.
Oamenii şi animalele îşi iau energia din alimentele pe care le consuma (energie chimica). Alimentele sunt transformate printr-un ansablu de reactii chimice, care au loc mai întâi la nivelul aparatului digestiv(digestie) şi apoi la nivelul celulelor(respiratia celulara).
Anumite plante şi microorganisme(fiinte vii microscopice) îşi gasesc altfel energia de care au nevoie. Pentru a se hranii, ele transforma energia luminii solare printr-un proces complex de reactii chimice numit fotosinteza.
O reactie chimica: digestia
Digestia este un proces chimic. În aparatul digestiv, alimentele sunt descompuse în mici molecule numite substante nutritive. Aceste substante nutritive sunt apoi transportate de sânge pâna la celule, unde sufera alte transformari.
Principalele substante nutritive sunt lipidele şi glucidele. Lipidele, numite şi " "grasimi", provin din materiile grase cum ar fii uleiurile vegetale sau untul. Ele aduc organismului carbon şi hidrogen. Glucidele, numite şi "zaharuri", se divizeaza în zaharuri rapide şi zaharuri lente. Primele sunt continute în miere, fructe, dulceturi şi ciocolata.
Asimilate direct de organism(adica transformate în energie), ele aduc organismului energia necesara unui efort fizic solicitant şi rapid. Cel de-al doilea tip se gaseşte în cereale(grâu, orez, porumb). Ele nu sunt direct asimilate de organism şi constituie o sursa de energie de mai lunga durata. Toate glucidele sunt bogate în carbon, hidrogen şi oxigen.
Respiratia celulara
Vegetale sau animale, toate celulele respira: aceasta este respiratia celulara. Ele absorb dioxigen (O2) şi elimina dioxid de carbon (CO2). Dioxigenul serveşte la "arderea" alimentelor printr-o reactie de oxidare.
Aceasta reactie se deruleaza în mai multe etape. Glucoza (zaharul)de pilda, este mai întâi transformata într-o molecula mai simpla, acidul piruvic. Mitocondriile, elementele celulei responsabila de respiratia celulara, descompun acest acid în dioxid de carbon şi hidrogen. Dioxidul de carbon este eliminat de celula: hidrogenul se combina cu oxigenul care intra în organism atunci când respiram, dând apa.
Ansamblul acestor reactii degaja o mare cantitate de energie. Aceasta este stocata în mici molecule specializate, care o elibereaza în functie de nevoile celulei.
Fotosinteza
Plantele cu clorofila se hranesc absorbind apa şi dioxid de carbon din aer. Pentru aceasta, ele folosesc energia luminii solare: acest proces se numeşte fotosinteza. În timpul lui, se degajeaza dioxigen.
Fotosinteza se deruleaza în doua faze principale. Ziua, plantele capteaza energia solara. Cu ajutorul clorofilei şi a altor pigmenti prezenti în frunzele lor, ele folosesc aceasta energie pentru a descompune apa pe care o absorb în hidrogen şi oxigen. Noaptea, hidrogenul ajuta la reducerea dioxidului de carbon şi la producerea de glucide, care vor hrani planta.
Functionarea acestei mici "uzine chimice vii" depinde de conditiile exterioare, în special de cantitatea de lumina solara şi de temperatura.
Termeni bio-chimici:*celula=cel mai mic element constitutiv al unei fiinte vi. O celula este în general înconjurata de o membrana. În interior se gaseşte nucleul şi citoplasma continând diferite organite(mitocondrii).
*clorofila=pigmentul verde din plante care capteaza energia razelor solare, necesara fotosintezei.
*efect secundar=efect nedorit al unui medicament, care se manifesta la dozele recomandate.
*fotosinteza=proces în timpul careia plantele, datorita clorofilei, fabrica(sintetizeaza)glucide, folosindu-se de apa, dioxid de carbon şi energia razelor solare.
*glucid=denumire data de chimişti unei substante organice numita în mod curent zahar.
*lipid= denumire data de chimişti unei substante organice numita în mod curent grasime.
*principiu activ=substanta activa continuta într-un medicament care actioneaza împotriva unei anumite boli.
*substanta nutritiva=substanta continuta în alimente, care poate fi utilizata direct de organism, fara a mai fi transformata.



Chimia medicamentelor


Un medicament este o substanta sau un compus administrat omului ca tratament împotriva unei boli, pentru a preveni o îmbolnavire sau pentru a stabili un diagnostic.
Chimistul şi medicul elvetian Paracelsus(1493-1514), în secolul al XVI-lea, a fost primul care a definit principiul dupa care fiecarei boli îi corespunde un medicament specific. Trebuie deci cautat medicamentul în functie de maladia pe care dorim sa o tratam. Astazi, cercetarea în domeniul medicamentelor revine, înainte de toate, chimiştilor. Aceştia lucreaza în strânsa colaborare cu medicii şi farmaciştii. Împreuna, ei ajuta la progresul farmacologiei, ştiinta medicamentelor.
Principul activ al unui medicament
Pentru a uşura anumite suferinte, s-au folosit mai întâi plantele administrate ca ceaiuri, prafuri sau alifii. În trecut, unele maladii de inima erau tratate cu ceaiuri de muşetel, o planta ale carei flori purpurii, galbene sau albe seamana cu degetele de unei manuşi. Astazi, nu se mai folosesc plantele în acest mod. Chimistul sa extraga din plante substanta pura care actioneaza asupra maladiei respective: e ceea ce constituie principiul activ al unui medicament.
Astfel, principiul activ al degetelului, numit "digitalina", este astazi folosit pentru tratarea bolilor cardiace. Tot astfel, febra provocata de malarie se trata în trecut cu scoarta unui copac tropical, arborele de chinina: astazi folosim principiul sau activ, chinina. Principiul activ are avantajul ca îşi pastreaza mereu aceleaşi proprietati, în timp ce proprietatile plantelor variaza în functie de anotimp.
Principiul activ poate fi utilizat şi introdus în organism sub diferite forme: pilule, capsule, comprimate, produse injectabile.
Medicamente sintetice
Chimia este mai eficace decât scoarta arborelui de chinina. Dar, pentru cercetatori, aceasta îmbunatatire a efectului nu este suficienta. Pentru a întari actiunea chininei şi a-i elimina efectele secundare, adica efectele sale nedorite asupra altor parti ale organismului, chimiştii modifica molecula de chinina.
Pentru aceasta, ei urmaresc mai întâi drumul medicamentului în organismul uman, observa efectul acestuia asupra diferitelor organe, şi apoi modul în care organismul prelucreaza respectiv medicamentul.
Aceste observatii le dau posibilitatea sa "redeseneze" molecula, pentru a crea una noua. În acest fel au fost puse la punct antibiotice din ce în ce mai eficace. Aceste medicamente au proprietatea de a bloca înmultirea bacteriilor care sunt la originea maladiilor. Pentru a gasii antibioticul care va actiona asupra unei anumite bacterii, se face o antibiograma. Bacteriile care se banuiesc a fi responsabile de infectia pe care vrem sa o tratam sunt puse într-un mediu hranitor, unde se pot dezvolta. Pe suprafata acestui mediu se picura apoi diferite antibiotice.
Bacteriile nu se mai înmultesc în contact cu antibioticul la care sunt sensibile.
Crearea unui medicament
Între momentul în care un medicament este creat în laborator şi cel în care este introdus în farmacii, pot trece foarte multi ani. Dupa ce sunt stabilite caracteristicile fizice şi chimice ale noii molecule, încep testarile. Daca medicamentul este, de exemplu, menit sa actioneze asupra ficatului, el este introdus într-o cultura de celule ale ficatului. Apoi este introdus într-un ficat de origine animala. Daca rezultatele sunt încurajatoare, încep testarile pe animale.
Cercetatorii evalueaza atunci eficacitatea noului produs, modul în care se raspândeşte în organismul viu, efectele sale secundare. Daca rezultatele sunt satisfacatoare, se încep testarile pe oameni, sub un strict control medical. Dupa numeroase teste, care pot dura mai multi ani, medicamentul primeşte sau nu autorizatia de a fi scos pe piata.
Antibioticele
Antibioticele sunt medicamente care împiedica dezvoltarea bacteriilor sau le distrug. Antibioticele se mai folosesc în tratarea bolilor infectioase cum sunt : gripa, tuberculoza.
În functie de structura moleculei lor, antibioticele ataca bacteriile în mod diferit.
O bacterie este formata dintr-un nucleu şi o citoplasma închise într-o membrana exterioara şi protejate de un înveliş exterior. Un antibiotic cum este penicilina ataca şi distruge învelişul exterior al bacteriei. Altele (streptomicina) distrug membrana care înveleşte citoplasma, iar altele (tetraciclina) actioneaza direct asupra nucleului.

sâmbătă, 14 martie 2009

INCOTRO MERGEM ???

Toate partidele vorbesc despre criza economica, sociala si politica în care se zbate România de astazi. Însa nimeni nu pare sa realizeze ca numitorul comun al acestora este CRIZA MORALa.

Oamenii din jurul nostru devin tot mai rai si mai egoisti în goana lor zilnica pentru supravietuire. Rînd pe rînd, sîntem obligati sa punem sub semnul întrebarii toate lucrurile care pîna mai ieri ne defineau fiinta. Dumnezeu e un concept tot mai demodat. Natiunea, o idee romantica, desueta. Familia – înlocuita cu libertinajul ridicat la rangul de „stil de viata”. Eroii nationali au devenit criminali de razboi, în timp ce noile modele ale tinerilor au devenit fotbalistii si lautarii. Cultura ne e siluita de agresiuni straine (hollywood, tiganie, sarbatori pagâne impuse de ratiuni comerciale), imaginea tarii în strainatate e terfelita de cersetori si hoti.

Pâna nu demult eram si eu parte din majoritatea tacuta. Îmi exprimam nemultumirile în discutii cu prietenii, constient ca nu merita sa-mi bat capul, sunt prea mic ca sa pot schimba ceva. Dar am ajuns la concluzia ca indiferenta mea si a celorlalti români este cât se poate de paguboasa. Nu ma mai intereseaza argumentele gen „Nu vezi ca peste tot e la fel?”. Acasa la mine, în cetatea mea si în tara mea, socot ca trebuie sa fie cum vreau eu, nu cum vor cei de la Bruxelles sau Washington. Acestia sa-si faca acasa la ei ce legi vor, dupa cum îi taie capul. Eu sunt român si în tara mea eu trebuie sa fiu stapân. Nu am scapat de URSS ca sa ma bag acum sluga la Uniunea Europeana.


Am hotarât sa ies din indiferenta. Am doi copii, care vor creste în aceasta tara. Care vor merge la scoala, vor munci si îsi vor întemeia propriile lor familii în aceasta tara. De aceea ma intereseaza cât se poate de mult directia în care merge tara mea.
.

Daca arunc o privire asupra vietii politice din tara mea, vad ca apar tot mai multe legi nu dupa traditia social-cultural-politica a românilor, ci dupa cum dicteaza UE. Eu însa cred ca ma pot integra în UE si cu demnitate, ca un Om, nu ca un vierme cersetor la portile Bruxelles-ului. Asa cum în casa mea nu vine nimeni sa-mi spuna cum sa aranjez mobila sau în ce culoare sa zugravesc peretii, asa nici în orasul sau tara mea nu gasesc potrivit sa fac ce-mi dicteaza altii. Cei care traiesc în aceasta tara – fie ei români, unguri, germani sau turci – trebuie sa fie stapâni la ei acasa.

Apoi, mi se pare ca actualele partide, fie la putere, fie în opozitie, sunt tot un drac. PSD, PNL, PD, etc., se cearta între ele nu pentru ca au programe politice diferite, ci pentru ca unul are ciolanul, iar celalalt tânjeste sa îl aiba din nou. Daca s-ar schimba roata si în loc de PSD la putere ar fi PNL, aceeasi politica ar duce-o si ei. Nimic nu ar fi diferit.

Asa ca oameni buni, luati atitudine pentru ca, numai impreuna putem schimba ceva si sa numai fim slugi la badaranii care ne praduiesc tara,doar ca sa-si indeplineasca interesul propriu.

MĂSURI FINANŢATE PRIN PROGRAMUL NAŢIONAL DE SPRIJINIRE A TINERILOR AGRICULTORI

Forta de munca ocupata actualmente în agricultura, în orice domeniu de activitate,
este îmbunatatita şi fara perspectiva pentru dezvoltarea mediului rural.
Numai în sectoarele primare tinerii sub 40 de ani detin o pondere de cca. 35%.
Disponibilitatea acestei categorii de a emigra este strâns legata de lipsa locurilor de
munca permanente, remunerate conform cu pregatirea profesionala.
Sprijinirea acestei masuri ar putea conduce la îmbunatatirea situatiei actuale,
mizându-se şi pe numarul superior al absolventilor de învatamânt de specialitate, pe
puterea de adaptare în noile conditii dupa integrare etc..
Prin instalarea tinerilor agricultori se aşteapta o adoptare structurala a exploatatiilor
agricole, îmbunatatirea managementului şi revigorarea fortei de munca.
SPRIJINUL financiar acordat în cadrul acestei masuri tinerilor va fi orientat în
special spre modernizarea exploatatiei.
Actiunile realizate în cadrul masurii se vor axa pe:
a) îmbunatatirea managementului exploatatiei agricole;
b) dezvoltarea performantelor generale ale exploatatiei agricole;
c) adaptarea productiei realizate în conformitate cu cerintele pietei;
d) respectarea normelor comunitare, în special pentru cerintele de
eco-conditionalitate, protectie a muncii, protectia mediului, sanitar veterinare.
Sprijnul se acorda persoanelor care:
a) au vârsta sub 40 de ani şi se instaleaza pentru prima data în exploatatii agricole, în
calitate de conducatori al exploatatiei agricole;
b) detin sau se angajeaza sa dobândeasca competente şi calificari profesionale în
raport cu activitatea care urmeaza sa o desfaşoare;
c) prezinta un plan de dezvoltare pentru activitati agricole din cadrul exploatatiei.
Conditiile de mai sus trebuie îndeplinite la momentul solicitarii sprijinului.
DEFINIREA INSTALaRII: instalarea tinerilor fermieri reprezinta activitatea de
înfiintare şi/sau preluare prin transfer de proprietate şi/sau arenda a unei exploatatii
agricole pentru prima data, în calitate de conducator (şef) de exploatatie.
În cazul instalarii, solicitantul, trebuie sa aiba domiciliul în zona rurala în care îşi va
desfaşura activitatea.
În cazul arendarii acesta trebuie sa fie de lunga durata.
Cerintele planului de dezvoltare trebuie sa îndeplineasca cel putin:
a) o situatie initiala a exploatatiei agricole, etapele şi obiectivele specifice pentru
dezvoltarea activitatilor noii exploatatii;
b) descrierea detaliata a investitiilor, a formarii profesionale a consilierii sau a oricarei
alte actiuni necesare pentru dezvoltarea activitatilor exploatatiei agricole.
Conformitatea cu planul de dezvoltare va fi evaluata de Agentia de Plati pentru
Dezvoltare Rurala şi Pescuit nu mai târziu de 5 ani de la decizia de instalare a
tânarului fermier. Neconformarea poate conduce la retragerea sprijinului. Sprijinul va
fi acordat pentru investitiile prevazute în cadrul masurii 1.2.1 “Modernizarea
exploatatiilor agricole”.
Decizia de acordare a sprijinului nu poate fi luata mai târziu de 18 luni de la data
instalarii.
Sprijinul va fi acordat sub forma de PRIMa “numai daca ÎNFIINtEAZa SAU
PREIA” o exploatatie agricola înregistrata în Registrul Exploatatiilor Agricole a carei
dimensiune minima poate fi:
􀂷 20 ha pentru culturi de câmp (cereale şi plante tehnice),
􀂷 4 ha pentru pomicultura, horticultura si floricultura,
􀂷 1 ha teren agricol şi minim 40 familii de albine pentru o stupina.
􀂷 Sectorul de creştere animale şi pasari trebuie sa aiba disponibil şi terenul
aferent producerii furajelor,
􀂷 400 gaini ouatoare/serie şi 3 ha teren agricol,
􀂷 5 UVM pentru exploatatii de creştere a bovinelor, oilor, caprelor, porcinelor,
cabalinelor şi 5 ha teren agricol pentru baza furajera. Pentru dimensiunile
minime prezentate se acorda un sprijin pentru instalare de 25.000
Euro/exploatatie iar pentru dimensiuni mai mari in jur de 40.000 Euro.
Modalitatea de plata:
Sprijinul de instalare va fi acordat în doua tranşe:
􀂷 Prima transa la cel mult 6 luni de la data aprobarii de catre APDRP a solicitarii
dar nu mai târziu de 12 luni de la data depunerii solicitarii,
􀂷 A doua tranşa se va acorda la îndeplinirea conformitatii.
Acest sprijin este complementar cu alte masuri din axa 1 si anume:
- Pensionarea timpurie a fermierilor si muncitorilor agricoli
- Utilizarea serviciilor de consultanta
􀂷 Modernizarea exploatatiilor agricole,
􀂷 Îmbunatatirea şi modernizarea infrastructurii,
􀂷 Actiuni de pregatire profesionala şi informare,
􀂷 Sprijinirea exploatatiilor de semisubzistenta (axa II).

Cei mai bogaţi zece români de pe bursă au pierdut 1,35 miliarde de euro

Valoarea pachetelor de actiuni ale celor mai bogati 10 români de pe bursa s-a diminuat în perioada iulie 2007-martie 2009 cu aproximativ 1,35 miliarde de euro. Raportat la ultimele 12 luni, pierderea este de peste 426 milioane de euro. Campionul pierderilor de pe bursa este omul de afaceri Ovidiu Tender cu 98,9 milioane de euro în perioada aprilie 2008-martie 2009. Daca în schimb am compara valoarea actuala de pe bursa de la cele doua companii luate în calcul, adica Prospectiuni şi Vulcan, cu maximele atinse în 2007, atunci pierderea omului de afaceri trece de 350 milioane de euro. În 2007, doar valoarea companiei Prospectiuni era de 430 milioane de euro (pachetul lui Tender fiind de 350 milioane de euro), iar în 12 martie actiunile lui Ovidiu Tender la Prospectiuni mai valorau doar 9,3 milioane de euro.
Omul de afaceri Ovidiu Tender sustine ca pierderile sunt ipotetice deoarece nu a vândut actiuni în aceasta perioada de criza, deci practic nu a pierdut.
Sorin Creteanu, actionarul majoritar al companiei de constructii Comnord Bucureşti a pierdut în ultimele 12 luni pe bursa doar 62,92 milioane de euro. Daca în schimb ne-am raporta la valoarea maxima a companiei de pe bursa atunci pierderea trece de 136 milioane de euro. Valoarea pachetului lui Sorin Creteanu era de 140 milioane de euro în iulie 2007, iar în 12 martie acesta mai facea doar 4 milioane de euro.

Dinu Patriciu detine locul trei în topul pierderilor înregistrate la bursa în ultimul an cu aproximativ 58 milioane de euro. Practic, pachetul de 25% pe care îl mai detine Dinu Patriciu la The Rompetrol Group i-a adus pierderea de mai sus din cauza devalorizarii actiunilor de la Rompetrol Rafinare Constanta şi Rompetrol Well Services. Acum un an, acesta valora 75 milioane de euro la Rompetrol Rafinare şi 10,7 milioane de euro la Rompetrol Well Services. Pe 12 martie 2009, acesta mai valora doar 25,66 milioane de euro la prima societate şi 2,7 milioane de euro la cea de-a doua societate. Daca ne raportam la maximele atinse de actiunile celor doua societati în iulie 2007, atunci pierderea trece de 125 milioane la ambele societati. E drept, omul de afaceri Dinu Patriciu se poate lauda şi cu faptul ca a vândut 75% din The Romnpetrol Group cu peste 1 miliard de dolari. Şi atunci piata era pe maxime.

Omulul de afaceri Gheorghe Calburean a pierdut în ultimul an pe bursa 50,55 milioane de euro din scaderea pachetelor de actiuni pe care le detine la cele doua companii listate respectiv Dafora Mediaş şi Condmag Braşov. Raportat la valoarea maxima a actiunilor detinute la cele doua companii în 2007, atunci pierderea este de 177 milioane de euro. La sfârşitul lunii iulie 2007, pachete detinute la cele doua companii valoarau 182 milioane de euro, iar la mijlocul lunii martie 2009 doar 5 milioane de euro.

Locul cinci în topul pierderilor pe bursa în ultimul an este detinut de Ilie Carabulea, actionarul majoritar al Bancii Carpatica (BCC), a carui participatie s-a devalorizat cu circa 43 milioane de euro, pe fondul scaderii actiunilor Carpatica. Fata de 2007, pierderea trece de 125 milioane de euro. Pachetul de actiuni detinut de Ilie Carabulea la banca Carpatica ajungea în iulie 2007 la peste 137 milioane de euro, iar la mijlocul lunii martie 2009 abia la 13 milioane de euro.

Marian Petre Milut, actionarul majoritar al producatorului de BCA Prefab Bucureşti, a pierdut în ultimul an 40,83 milioane de euro. O nimica toata daca ne raportam la valoarea maxima atinsa de pachetul de actiuni de la Prefab Bucureşti în iulie 2007. Atunci acesta valora pe bursa 130 milioane de euro, iar acum doar 8,8 milioane de euro.

Valoarea participatiei lui Dan Ioan Popp în cadrul dezvoltatorului imobiliar Impact s-a redus în ultimul an cu circa 35 milioane de euro. Fata de 2007, pierderea trece de 107 milioane de euro. Pachetul de actiuni detinut de Dan Ioan Popp la Impact ajungea în iulie 2007 la peste 109 milioane de euro, iar la mijlocul lunii martie 2009 abia la 2 milioane de euro. Şi directorul economic de la Impact, Carmen Daniela Sandulescu, a pierdut o multime de bani în ultima perioada de timp. Raportat la ultimul an, pierderea este de 14,45 milioane de euro, iar în iulie 2007 de peste 40 milioane de euro.

Printre perdantii de pe bursa se numara şi familia Ciurtin, care controleaza producatorul de lactate Albalact (ALBZ). Raul Ciurtin, directorul general al companiei, a pierdut în ultimul an 7,7 milioane de euro, iar tatal sau, Petru Ciurtin, 15,08 milioane de euro. În iulie 2007, valoarea companiei ajungea la 170 milioane de euro, iar la mijlocul lunii martie 2009 la 30 milioane de euro.

Ion Cristoiu: Sper să prind şi prăbuşirea capitalismului, şi revenirea comunismului


Urmarit de obsesia scrisului şi a notorietatii pe care ti-o da acesta, Ion Cristoiu s-a bucurat de primul succes chiar din banca de liceu, când a semnat în Revista Rebus. Dar, pe masura împlinirii viselor de ziarist, au aparut şi nemultumirea de sine şi dorul de a scrie cât mai multa proza.

Marius Tuca: Domnule Cristoiu, ati împlinit 60 de ani. Cum i-ati împarti? Cum ar fi împarteala lor? I-ati împarti înainte şi dupa Revolutie sau cum?
Ion Cristoiu: Eu îi împart în doua. Înainte de Revolutie şi dupa Revolutie, dar nu cum fac unii, împartindu-i în perioada neagra şi în perioada luminoasa, ci invers. Pentru mine, perioada luminoasa a fost înainte de ’89, pentru ca aveam timp sa citesc, sa scriu, sa ma mai gândesc la mine, şi perioada întunecata este dupa decembrie ’89, pentru ca pierd timpul cu fleacuri de 20 de ani, în timp ce, uitându-ma acum, e şi un prilej de bilant, pentru ca, din 1972, am scris în fiecare zi câte o pagina de proza şi am vreo 40 de caiete. Le-am dat acum la redactat şi îmi dau seama cât de bun eram înainte şi cât de prost scriu acum.


Apropo de împartitul asta, nu întâmplator v-am întrebat, pentru ca, dupa ce ati terminat facultatea, ati trait 20 de ani în comunism şi 20 de ani în democratie. Care sunt puntile ce leaga aceste doua trairi, care sunt diferentele cele mai importante dintre ele, în afara de faptul ca înainte aveati mai mult timp sa cititi şi sa scrieti? Au trecut mai repede aştia 20 de ani?
Nota comuna, în cazul meu, ar fi ca am scris în fiecare zi şi ca, şi înainte, şi dupa Revolutie, am trait cu iluzia ca voi ajunge un mare scriitor, ca voi scrie odata cartea vietii mele, ceea ce nu s-a întâmplat. Pentru ceilalti, pentru România, este o nota comuna: e la fel de vesela ca înainte de Revolutie. Nu întâmplator, urma?toarea mea carte, pe care zic eu ca pariez, se intituleaza "Veselia generala". Parerea mea e ca poporul român nu s-a schimbat, e acelaşi ca şi înainte de ’89. Atunci însa se statea mai mult prin casa, nu se prea vorbea şi se credea ca este mult mai serios. Acum are posibilitatea sa se dea în spectacol, sa iasa în strada şi ne dam seama ca e mai rau decât credeam noi înainte de ’89, ca seriozitate, ca spirit critic, zic eu, sau chiar ca spirit occidental.


N-au schimbat nimic aceşti 20 de ani? Va întreb, oamenii au ramas aceiaşi?
Au ramas aceiaşi, cu deosebirea ca acum pot fi ei înşişi. Îna?inte nu puteau fi ei înşişi, pentru ca nu se puteau exprima. Dar şi acum sunt aceiaşi. De ce sa se schimbe, aveau vreun motiv?


Spuneati despre ideea de a ajunge un mare scriitor, care v-a urmarit înainte. Eu cred ca asta e un mod foarte inteligent şi un mod de a cocheta cu celebritatea, alergând dupa un lucru, iar pe de alta parte, câştigând alte 100. Pentru ca asta cu marele scriitor poate ca o s-o hotarasca posteritatea. Pâna una-alta, Ion Cristoiu a facut unele lucruri, şi-n materie de presa, şi-n materie de televiziune, de analiza politica. Nu cumva ne fluturati prin fata ochilor "scriitorul ratat"la nesfârşit şi ati urmarit cu totul altceva?
Pai, eu nu sunt scriitor ratat!


Nu, de fapt, voiam sa spun ca ne fluturati neîmplinirea unui mare scriitor şi de fapt vi s-au împlinit alte vise pe care le-ati avut.
Da, în istorie sau în domeniul cercetarii sunt foarte multe situatii în care cineva care credea ca a descoperit nu ştiu ce formula şi ca s-a afirmat în chimie se afirmase de fapt în zoologie. Probabil ca e posibil şi asta, considerând gazetaria ca o activitate colaterala, sa ramân în istoria gazetariei şi considerând litera?tura ca activitate principala, importanta, sa nu intru nici?odata în istorie ca scriitor. De cele mai multe ori, şi în cazul meu, este aproape sigur – întotdeauna am avut succes cu lucruri pe care nu le-am luat în serios. De aceea, niciodata, de câte ori am lansat un ziar sau am lansat o emisiune sau o carte, de câte ori am pa?riat zicând ca va fi un lucru extraordinar, nu a ieşit mare lucru. Şi invers. Cred ca este o caracteristica, în general, îmi ima?ginez ca nu se va împlini ceea ce doresc şi se împlineşte în realitate. Sau, deseori, te trezeşti cu lucruri pe care nu ti le-ai dorit, iar pe cele pe care ti le-ai dorit probabil ca nu o sa le ai niciodata.


De unde obsesia asta, a marelui scriitor?
Initial, nu a fost o obsesie de mare scriitor, ci obsesia de a-mi aparea numele undeva. În liceu am fost fericit când mi-a aparut numele în revista Rebus. Eu aşa am debutat, în Rebus. Erau nişte "prostioare" în Rebus, desenai un mar şi o para şi din ele ieşea un cuvânt. Şi a scris acolo: "Ion Cristoiu, elev...". Atunci a aparut numele meu pe ceva tiparit. A fost o obsesie a notorietatii, a notorietatii pe care ti-o da scrisul, iar dupa asta a venit, pe ma?sura ce am consumat diferite etape, o permanenta auto?nemul?tumire. În facultate era un post de radio al complexului stu?den?tesc, iar eu când îi ascultam pe unii de-acolo, cum sunt acum mode?ratorii, îmi ziceam: "Dom’le, s-ajung eu sa vorbesc la radio ala...". Am ajuns la radio şi am ajuns şi directorul radioului. Apoi mi-am dat seama ca ninge la fel, ca frunzele sunt la fel şi ca nu eşti mult mai fericit decât erai înainte. Dupa asta, citeam Viata studenteasca, şi era acolo subredactia Vietii Studenteşti. Ei bine, am ajuns şi acolo, am ajuns subredactorul Vietii Studen?teşti, cu jumatate de salariu, am ajuns şi redactor-şef. Pe urma, mi-am zis: "Hai s-ajung şi la televiziune!...". Am ajuns şi la televi?ziune şi sunt la fel de posomorât ca pe vremea când ma duceam cu vaca. Poate ca şi de-asta îmi propun. Pentru ca daca îti propui sa ajungi şef de stat e un ideal reali?zabil. Daca îti propui sa ajungi un mare scriitor e un ideal, pentru ca nu vei şti niciodata, dupa cum spuneai, daca ajungi un mare scriitor.


Pe de alta parte, când va propuneati sa faceti ceva ce va doreati foarte mult, sa aveti mare succes, n-ati avut, dar când nu ati dat importanta unor lucruri s-a întâmplat sa obtineti succesul pe care vi-l doreati altadata cu orice dinadins.
Da, probabil ca e o caracteristica.


Ma întorc la cei 20 de ani dinainte şi dupa Revolutie. Spuneti-mi, cum au trecut primii şi ceilalti de dupa ’89?
Care au curs mai repede, pe care i-ati simtit mai intens, care a fost diferenta între cele doua perioade?
Sigur, daca m-aş gândi la perioada dinainte de ’89, e o pe?ri?oada cenuşie, dar în sensul bun al cuvântului. În sensul ca mari lucruri nu s-au întâmplat, a fost o perioada mai calma, iar dupa ’89a fost şi este o perioada agitata, inutil de agitata, am avut im?presia unei bolboroseli permanente, poate şi din cauza societa?tii, poate şi pentru ca am trait în mediul gazetaresc, unde ai impresia, în fiecare zi, ca s-a întâmplat un lucru extraordinar, dar, de fapt, nu s-a întâmplat. Pe când înainte nu se întâmplau lucruri extraordinare, nici destinele nu erau extraordinare.
Da?ca ma uit în urma, sunt perioade mari din viata mea, înainte de 1989, când nu au existat mari întâmplari: facultatea, apoi, din ’72 pâna-n ’81 am fost la Viata Studenteasca şi Amfiteatru, re?dac?tor-şef adjunct, din ’81 pâna-n ’87 la Scînteia Tineretului şi la supliment, pe când dupa ’89 sunt multe lucruri, proiecte, lucruri facute, neterminate... multe întâmplari, multe evenimente, sa spunem...


Care dintre aceşti ani au fost mai condensati? Mi se pare ca în aceşti 20 de ani am trait de 10 ori mai mult decât în cei 20 de ani dinainte de ’89.
Corect, aşa este! Dar asta nu înseamna ca eu am facut mai mult acum decât înainte. E o intensitate a întâmplarilor.


Nu va plac onomasticile, nu va plac aniversarile zilelor de naştere, fugiti de astfel de zile, nu sunteti deloc un animal social. De ce?
În primul rând, nu-mi place sa sarbatoresc, pentru simplul motiv ca n-am contribuit cu nimic, pentru ca oricum împlineam 60 de ani. Mi se pare stupid. Mai degraba sarbatoreşti o carte, ridicarea unei cladiri, daca eşti arhitect, formarea unui partid... atunci, zici ca ai facut ceva... Oricum, daca eram acum un betiv şi un cartofor, tot faceam 60 de ani. Oricum îi împlineam, deci n-am nici o contributie.


Nici de Sfântul Ion nu raspundeti la telefon, fugiti de toate astea. Fugiti cumva de clişeele ce apar atunci când este vorba de o aniversare?
Dar toata lumea ştie asta... Atunci, toata lumea vrea sa fie amabila şi este amabila obligatoriu. Eu sunt mai sensibil, aşa... contrar aparentelor. Chiar sunt poet ca fire. Prost de poet, în sensul asta. Prefer gestul spontan şi obişnuit. Parca şi vad cum toti se uita acolo, cum fac, de pilda, politicienii, în agendele lor sau îşi pun secretarele sa vada cine e Sfântul Ion: cutare, cutare, cutare... şi pe urma le pun sa sune.


Dar îi tineti minte pe cei care nu va suna?
tin minte în sensul ca ma mir cum au fost atât de proşti, ca politicieni, sa nu-şi dea seama ca sunt atât de uşor de câştigat. Mie n-ar trebui sa-mi dea nici un Mercedes, nici o casa... e de-ajuns sa ma sune unul într-o dimineata şi sa-mi spuna ca mi-a citit un editorial, o proza. Dar ei nu se gândesc la asta, ei se gândesc sa te cumpere aşa cum sunt cumparati ei. Daca ei sunt cumparati, cred ca şi eu pot fi...
Eu pot fi cumparat cu o vorba buna. Din punctul asta de vedere, e o mare slabiciune.


Dar, pe de alta parte, nu va gânditi ca îi nedreptatiti pe cei care cu adevarat vor sa va spuna "La Multi Ani!", sa va ureze, sa va dea un cadou, de exemplu?
Acum, la 60 de ani, nu s-au prea ostenit. Tocmai pentru ca am fost discret, nu s-au prea ostenit. Aici, chiar ma temeam, în prostia mea, evident, ca o sa fie aşa, o mica sarbatoare a presei. N-a fost. Ma refer la generatiile de tineri pe care i-am format eu...


De ce nu exista recunoştinta în România? De ce e atât de rara recunoştinta, mai ales în presa?
Pentru ca toti cei pe care i-am crescut şi cei pe care i-ai crescut şi tu ajung şi ei mari şi sunt convinşi ca au ajuns prin ei înşişi şi ca sunt mai mari decât tine.


Atât de simplu sa fie raspunsul?
Da, este foarte simplu din acest punct de vedere. Recunoştinta au numai când eşti şeful lor, dupa aceea nu mai exista nici o recunoştinta.


Recunoştinta exista numai atunci când ai un interes, practic, nu?
Poate ca, anticipând o întrebare, e nedrept când se spune ca am format generatii numai dupa ’89. Am avut prilejul acum sa ma uit pe suplimentul literar artistic al Scînteii Ti?ne??re?tului. L-am sunat pe Stelian Tanase sa-i spuna lui Mircea Di?nes?cu, cu care nu vorbesc, nu ştiu cu ce se ocupa acum, ca i-am gasit nişte tablete extraordinare în acel supliment. Mi-am exprimat înca o data amaraciunea ca nu face publicistica literara. Aşa am des?co?perit câti oameni au publicat la Viata Studenteasca şi în al?tele...


I-ati promovat?
Iaraşi este o nedreptate. Niciodata nu s-a sarbatorit când s-au împlinit nu ştiu câti ani de la supliment, a fost o adevarata şcoa?la, erau acolo Matei Vişniec, Mircea Cartarescu... a ieşit acum o pagina întreaga de versuri şi nimeni nu s-a mai gândit acum...


Aveti colectia, o pastrati acasa?
Nu, ma duc la biblioteca.


Dar nu aveti pasiunea de a colectiona, de a tine colectii cu ziarele pe care le-ati facut?
Nu, nu mai au loc. O sa-i cada într-o zi planşeul celui care sta sub mine... Nu mai am loc de carti!


Eu v-am vizitat demult, odata, acasa, nu mai ştiu cu ce ocazie, şi am fost uimit de faptul ca, atunci când vine vorba despre documentare, sunteti de-a dreptul diabolic. Aveati o foarfeca şi tot ceea ce va interesa decupati şi puneati într-un dosar, legat de un subiect sau de un personaj anume. Aveti şi-acum obiceiul acesta?
Da. Am şi-acum tot felul de dosare. La un moment dat, mi-am pus problema, pentru ca unele sunt din 2004 şi aşa mai departe, şi în politica s-au schimbat atât de multe, încât n-am curajul sa le arunc, pentru ca foarte multe lucruri le poti gasi acolo.


Cum se face ca Ion Cristoiu, care este un fan, aş putea spune, al telefoanelor de ultima generatie, atunci când e vorba de documentare, face o documentare empirica, cu foarfeca, ziarul şi dosarul?
E o chestiune de scris. Poti sa le pui şi pe foldere. La mine, subiectele sunt pe teme, personaje, probleme. Adunate la un loc – le pui, sa zicem, de-a lungul unei saptamâni, cum ar fi cele despre o criza –, când le reciteşti pe toate, le iei ca pe o broşura, descoperi foarte multe lucruri şi ideile îti vin mai uşor. Pe când, pe internet le descoperi mai greu în foldere.


Mai primiti mesaje în timpul emisiunii?
Primesc. Nu aşa de multe cum primeai tu, dar primesc.


Toate sunt legate de emisiune sau de o informatie despre subiectul pe care îl discutati?
În primul rând, nu recunosc niciodata numerele, sunt multe pe care nu le-am trecut în agenda, dar majoritatea sunt comentarii cu partenerii de dialog. Oricum, când sunt lucruri interesante, le spun.


Pentru ca tot sunt 60 de ani şi vorbim despre vârsta aceasta, spuneti-mi care ar fi definitia unui scriitor pentru timp? Are scriitorul Ion Cristoiu o definitie pentru timp?
O, ce întrebare grea! ... Nina Cassian are o poezie pentru timp şi mi-a placut cum a scris, ca "fuge timpul cu piciorul ridicat".


Fuge foarte tare?
Sigur, în materie de timp eşti obligat, ca şi în materie de viata şi de moarte, sa spui ca aşa e. Trece timpul, chiar trece!... Probabil ca la 20 de ani nu-mi imaginam ca o sa ajung la 60 de ani.


V-ati trait viata la timpul potrivit? Ati trait, ca sa pun o întrebare filozofica, în timpul vietii dumneavoastra?
Da, nu cred ca putea fi mai mare noroc ca la vârsta maturitatii sa traieşti atâtea lucruri. N-am trait un razboi mondial, dar am apucat regimul comunist, am prins o "minirevolutie", sa-i zic, dupa asta am trait democratia şi sper sa prind şi prabuşirea ca?pitalismului şi revenirea comunismului. Chiar c-ar fi interesant!


Practic, daca ar fi sa va alegeti o epoca în care sa traiti, ati alege aceeaşi perioada?
Aceeaşi perioada, pentru ca ai posibilitatea sa compari. De exemplu, înainte de 1989, nu-mi faceam prea mari iluzii privind capitalismul, pentru ca ştiam, cunoşteam capitalismul de la scriitori. Şi, pornind de la premisa ca sunt sceptic, nu-mi faceam iluzii ca o sa fie Raiul pe Pamânt, dar nici nu-mi imaginam ca o sa fie un capitalism cum e cel românesc, adica în sensul de capitalism comunist, în care, ca sa rezolvi ceva, ai nevoie tot de pile. Nu! În comunism îmi era mult mai uşor. Dadeam un telefon, spuneam: "Alo, sunt Ion Cristoiu", şi rezolvam mult mai uşor. Acum, îmi este mult mai greu.


Da, dar acum e o diferenta mare între ce erati şi ce sunteti. Înainte dadeati un telefon şi spuneati: "Sunt Ion Cristoiu, de la Scînteia Tineretului sau de la suplimentul literar al Scînteii Tineretului", iar acum spuneti doar atât: "Sunt Ion Cristoiu!".
Pai, acum e democratie şi economie de piata. Acum n-are im?portanta. Şi înca ceva, spre deosebire de multi colegi de ge?ne?ratie, eu nu cred în puterea presei, şi sunt sincer când o spun.


Nu credeti în puterea presei, dar ati trait din puterea presei!
Adica nu cred în puterea presei de a rezolva ceva... Are putere când i se da putere.


Când vor cei de la putere?
Da, corect, când vor cei de la putere. Uitati-va, poti sa duci campanii, cum duce şi Jurnalul National, şi tot nu se rezolva nimic. E de-ajuns sa i se dea un dosar unui ziar de catre un politician care vrea ca problema respectiva sa se rezolve şi a doua zi, adversarul lui e dat afara, dupa ce apare articolul.


Cât de lung şi de dureros e drumul de la Ion Cristoiu de la Scînteia Tineretului la simplul Ion Cristoiu?
E un drum pe care, sigur, camionul în care m-am urcat a fost ce s-a întâmplat în decembrie 1989. Pentru ca deja în 1987, când am fost trimis în "exil" la revista Teatrul, fusesem trimis de la redactor-şef adjunct, la Scînteia Tineretului, la o revista lunara. În primul rând, nu-mi imaginam ca o sa cada comunismul.
Am avut însa o mare inspiratie ca mi-am adunat – am scris mai mul?ta proza satirica şi am adunat totul într-o carte, batuta la maşina – şi-am zis atunci: "Am scris o carte!"... Şi am pus-o în raft. Sigur ca, dupa 1989, am reuşit s-o public.


Câti ani aveati în ’89?
M-am nascut în ’48. Aveam...


41 de ani!
Ce tânar eram!... Eram putin trist, aşa, înainte sa împlinesc 60 de ani, dar m-a liniştit putin fostul prim-ministru Adrian Nastase, care m-a sunat de dimineata, ca PSD-iştii sunt buni la d’astea, şi mi-a zis: "Domnule Cristoiu, şi eu sunt neliniştit ca voi împlini 60 de ani, dar când ma gândesc ca Ion Iliescu avea, în decembrie 1989, 60 de ani şi a mai condus tara şi a facut politica înca 20 de ani, sunt optimist"... Uneori, ma gândesc şi eu ca daca Iliescu, la 60 de ani, s-ar fi considerat "terminat"... De fapt, destinul lui mare a început la 60 de ani. Poate ca şi pe noi ne aş?teap?ta un asemenea dar. Vreau sa spun un lucru foarte important, pe care multi nu-l înteleg, mai ales cei tineri, ca exista mo?mente în viata despre care crezi ca sunt nenorociri, dar, de fapt, ele se dovedesc, din perspectiva, benefice. Mutarea mea la re?vista Teatrul, la un lunar, mi-a dat posibilitatea sa scriu mai mult.


Dramele la timpul prezent pot deveni în timp...
Nu pot deveni... De exemplu, toata lumea care zice "ce nenorocire a fost în februarie 1997, când ati plecat de la Evenimentul Zilei! A fost momentul cel mai bun al vietii mele acea plecare. Imaginati-va acum, eu, la Evenimentul Zilei!... Ei, plictisiti de mine, eu, plictisit de acest ziar... A fost o relansare pentru mine.


E un fel de-a spune ca eu traiesc o mare nenorocire, pentru ca sunt de 15 ani în acelaşi loc?
Da, nu ti-ar strica o schimbare în viata! În sensul ca, de cele mai multe ori, noi consideram ca e un necaz, dar, de fapt, daca te gândeşti bine, poti sa şi transformi acest necaz într-un lucru bun, uite ca pâna la urma se dovedeşte ca e invers. Şi plecarea de la Realitatea a fost un lucru bun. Va imaginati sa fi fost în continuare, de la ora opt şi jumatate sau noua dimineata, pâna la ora doua noaptea în televiziune...


Din punctul asta de vedere, înseamna ca sunteti un om fara regrete.
Da. Şi cel mai bun lucru ar fi daca s-ar închide presa! Pentru mine, ar fi solutia ideala.


Chestia asta este pur şi simplu geniala!
Da, pentru ca sunt suficient de slab, ca sa nu rezist la notorietatea ieftina pe care ti-o da presa. Dar atunci m-aş închide în biblioteca şi aş spune: "Dom’le, asta-i viata, n-am ce sa fac, trebuie sa citesc"...


V-ati imaginat vreodata la 60 de ani?
Nu. Şi mi se pareau aia de 60 de ani foarte batrâni... Dar eu, acum, la 60 de ani, am impresia ca sunt tânar.


Frumos spus! Asta era în urmatoarea întrebare: Ce dife?renta este între ceea ce credeati ca veti fi la 60 de ani şi ceea ce sunteti acum?
Pai, nici nu-mi imaginam ca voi împlini vreodata 60 de ani.


Care sunt întrebarile vârstei de 60 de ani?
E o întrebare destul de dificila! Cred ca întrebarile sunt legate de un lucru pe care l-a spus un tip, care se numeşte Fidel Castro.
A spus ca "nenorocirea acestei vârste" – el avea 70 de ani când spunea asta – "este ca spiritul ramâne tânar, ca la 25 de ani, dar fortele fizice"...

Cu alte cuvinte, ati mai vrea, dar nu mai puteti!

Cum e românul "rom" în actele de identitate


În 2002, la propunerea secretarului de stat în Ministerul Culturii Ion Antonescu, premierul Adrian Nastase a decis schimbarea prescurtarii "ROM" care arata nationalitatea în buletine şi paşapoarte în cea de "ROU". Antonescu spune însa ca SUA nu respecta aceasta reglementare interna a României.


Fostul secretar de stat în Ministerul Culturii în perioada 2001-2004 Ion Antonescu vorbeşte într-un interviu acordat recent cotidianului Ziua despre felul în care România a încercat din anul 2002 eliminarea confuziei dintre termenii "român" şi "rom" prin reglementari interne care vizau înlocuirea prescurtarii "ROM" cu "ROU" în documentele personale de identificare. Propunerea a venit dupa ce pe site-ul Universitatii din Texas, într-un articol despre România era folosit insistent termenul "ROMAnia". Ambasada SUA la Bucureşti a refuzat sa foloseasca însa prescurtarea "ROU" la rubrica referitoare la nationalitate a cetatenilor români care solicitau viza, deşi Ministerul Culturii, prin vocea secretarului de stat Antonescu, a atras atentia asupra acestei reglementari interne a României. "În 2002, când eram secretar de stat la Ministerul Culturii şi Cultelor, am citit în Cotidianul un articol luat de pe site-ul unei universitati din Texas care vorbea despre România. Toate referirile din articol la România şi român erau scrise: ROMAnia. (...) Dupa citirea articolului, am cerut o întrevedere (pe mai multe probleme) cu Adrian Nastase, prim-ministru pe atunci. Printre altele, propuneam ca în toate buletinele şi paşapoartele, la rubrica nationalitate, prescurtarea de la român în «ROM» sa se schimbe în «RO» de la România. Adrian Nastase a admis-o pe cea de «ROU», care venea de la frantuzescul Roumanie. În acelaşi timp am facut o adresa catre Comitetul Olimpic, cu cererea ca prescurtarea României sa fie «ROU», nu «ROM». Am facut şi o adresa catre ambasadorul Statelor Unite, prin care-l informam de aceasta schimbare. Domnul ambasador mi-a multumit, spunându-mi ca nu avea cunoştinta de ea. Anul trecut mi-a plecat în interes de serviciu o salariata în SUA. (...) Am cerut sa vad ce scrie pe viza americana care i se daduse angajatei mele şi am constatat ca nu s-a schimbat aceasta denumire, propusa de mine, din «ROM» în «ROU». Am pus mâna pe telefon şi am cerut cu consulul Ambasadei SUA la Bucureşti. L-am întrebat daca ştie ca în legislatia româna prescurtarea este «ROU», nu «ROM». Mi-a raspuns: «Asta e politica Guvernului american»", povesteşte Antonescu pentru Ziua. El spune ca ulterior a facut sesizari atât catre Ambasada SUA, cât şi catre Camera Deputatilor şi Ministerul de Externe, aratând ca Ambasada SUA la Bucureşti nu respecta legile, însa pâna în prezent nu a primit nici un raspuns.

INCIDENT
Ion Antonescu povesteşte şi despre un incident la care a fost martor în timpul unui zbor cu avionul şi ai carui protagonişti au fost doi români, sot şi sotie. "Una dintre familiile de români (sot şi sotie) a avut disconfortul şi neplacerea sa aiba în avion locurile unul în spatele celuilalt. Aflându-ne într-un Air France, prietenul l-a rugat în franceza pe ocupantul locului de lânga el sa faca schimb de locuri. Înainte de a raspunde, francezul l-a întrebat din ce tara este. Dupa ce i-a spus România, barbatul a replicat: «A, roma?»; (A, tigan?) şi a refuzat schimbul. Sunt convins ca schimbul ar fi avut loc daca era vorba despre alta tara", spune Antonescu. El subliniaza ca daca nu se va reveni la cuvântul "tigan", ceea ce s-a întâmplat în avion se va repeta în viitor şi toti românii vor fi considerati tigani. Antonescu precizeaza însa ca nu este blamabil sa fii tigan şi ca atunci "când îndatoririle vor fi puse în aplicare, adica respectate, conform comportamentului unui cetatean european, nu va mai fi nici o diferenta între români şi tigani".