Suna cornul in padurea verde,
Vanatoarea e abia la inceput.
Vantul bate,ciuta nu se vede,
Iar paraul cheama, cu un glas placut.
In clipirea-i blanda, teama o tradeaza
Ochiul caprioarei, ce-i ascunsa-n lauri,
Rasuflarea-i calda zarea o scruteaza
Si in piept ii bate inima-n ecouri.
S-a miscat un ram, a gonit faptura,
Iar un fir de plumb ochiul i-a-mpietrit.
O secunda scurta a indoliat natura,
Plange si paraul, iarasi parasit.
Pe poteca-si poarta, mandru, vanatorul
Pusca, palaria si trofeul sau.
Ochi de cerb in zare isi jelesc amarul,
Singuri de acuma, lang-un mic parau...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu