Biserica - organizaţie de tip mafiot

 Crima organizată este definită prin existenţa unor grupuri de infractori, structurate pe ideea înfăptuirii unor activităţi conspirative, având ca principal scop obţinerea de profituri ilicite. Una dintre cele mai comune şi mai extinse grupări de crimă organizată este biserica. Iată de ce:

Metoda preferată a bisericii este escrocheria. Pe lângă structura ierarhică reală, compusă din preoţi, arhiepiscopi, sfinţi părinţi, patriarhi sau papi, există şi o structură ierarhică imaginară care funcţionează în folosul celei reale şi care include dumnezei, draci, sfinţi, mucenici, apostoli şi profeţi.

La vârful acestei instituţii mafiote se află naşul cel mare, denumit Dumnezeu. Despre acesta se ştie că este un individ foarte răzbunător şi va recurge la orice fel de pedeapsă culminând cu tortura eternă. Pe acesta nu l-a văzut nimeni însă reputaţia sa este foarte bine stabilită de nenumăratele mărturii ale celor bătuţi de Dumnezeu cu: inundaţii, cutremure, secetă, cancer, sărăcie, prostie, creştinism, malformaţii congenitale, naşterea în România şi altele din aceeaşi categorie.

Principalul său purtător de cuvânt, pe nume Iisus Hristos prezintă oferta asociaţiei mafiote prin intermediul Evangheliei (vestea cea bună): 

- Ori faci ce îţi spun eu, ori naşul cel mare o să se ocupe de tine. Dacă însă te porţi bine şi plăteşti taxa de protecţie, noi o să avem grijă de tine, mai ales după ce mori.

Deoarece Iisus Hristos face parte din ierarhia imaginară a grupării mafiote, despre care se crede că locuieşte pe undeva prin ceruri, evanghelia este propovăduită aici de către reprezentanţii lui Hristos pe Pământ - popii. Treaba acestora este să pună în practică ameninţările cu tortura eternă şi să colecteze taxele de protecţie cu diferite ocazii, din care amintim aici clasicele nunţi, botezuri şi înmormântări.

Succesul acestei organizaţii este asigurat în primul rând de gradul de securizare şi izolare informaţională dintre nivelele ierarhiei. Acesta este atât de eficient construită încât chiar şi unii dintre popi cred că există ierarhia imaginară, deşi nu au văzut decât picturi cu reprezentanţii acelei ierarhii, numite icoane. Cei care cunosc ADEVĂRUL se comportă întotdeauna ca şi cum adevărul ar fi o minciună iar minciunile adevăr, ţinându-i  astfel pe ceilalţi în organizaţie. 

Ideea de bază este că biserica te apără de ea însăşi - contra taxelor plătite. Dacă nu ai şti ceea ce îţi spune biserica nu ai avea nici un motiv întemeiat să-i plăteşti ceva. Nu ai şti că există dumnezei şi nici nu te-ar interesa.

Biserica colaborează foarte bine cu cealaltă vestită grupare mafiotă, aceea care îţi zice că ai semnat nu ştiu ce contract social cu ea (pe care tu nu l-ai semnat niciodată) şi că în virtutea acestui contract trebuie să plăteşti, da, din nou, taxe. Taxe pe baza cărora această grupare îţi îndoctrinează cu religie copiii şi plăteşte diferite aparate de represiune care au menirea de-a interveni în viaţa ta privată şi de-a ţi lua dreptul de a-ţi administra propriile finanţe, spunându-ţi că tu nu eşti în stare să o faci.

Iată că la recentele inundaţii biserica a anunţat că colectează fonduri de la binevoitori pentru a ajutora sinistraţii. De ce oare i-ar trece cuiva prin cap să ajute sinistraţii dând acele fonduri bisericii, eu nu pot să-mi explic.


Hora popirii

Hai să dăm mână cu mână
Cei cu inima hapsână,
Să’nvârtim hora hoţiei
Pe pământul României.

Raţiunea din minţi să piară,
Piară ateii din ţară,
Între noi să nu mai fie
Decât creştini şi prostie.

Măi guvernante, măi vecine,
Vino să te prinzi cu mine,
Şi la minciuni cu unire
Si la furat cu-nfrăţire.

Unde-i unul nu-i putere
La-ndoctrinat mamifere
Unde's doi puterea creşte,
Raţionalul nu sporeşte.

Amândoi suntem de-o mamă,
De-o faptură şi de-o seamă,
Ca doi şoareci la făină,
Ca doi spini dintr'o tulpină.

Amândoi avem un nume,
Amândoi o soartă'n lume.
Eu ţi's frate, tu mi-eşti frate,
Noi doi ştim fura cu acte.

Vin' la buget cu grăbire,
Să-l golim dintr'o sorbire,
Să le treacă criza mare,
La români prin buzunare.

Şi să vadă sfântul soare,
Într'o zi de ruinare,
Hora noastră cea hoţească
Pe câmpia românească.