Cum a fost furata o fabrica

In Romania mileniului trei nu mai exista cuvantul IMPOSIBIL. Pe langa prabusirea Caritasului si FNI, pe langa falimentarea Bancorex-ului si Banckoop-ului, faptul ca in apropiere de Lugoj a fost furata o fabrica de apa minerala pare un lucru banal, sau chiar, in ochii unora, firesc.



Un investitor



Ioan Herman a plecat in 1978 din tara si s-a stabilit in Germania. Dupa decembrie 1989, cetateanul german s-a intors in Romania cu gandul de a investi in constructia unei fabrici de apa minerala. Prima intentie a fost localizata in Ivanda, in apropiere de Giulvaz,unde exista un izvor de apa minerala medicinala.
In timpul demersurilor facute la autoritati, Ioan Herman a aflat despre izvorul de apa minerala de la Sacosul Mare. Fara gluma, vitele de la CAP Sacosul Mare s-au ada-pat cu apa minerala, deoarece fantanile de mare adancime ajungeau pana la izvoare.
Un studiu, facut pe timpul lui Ceausescu, demonstreaza clar ca, la o adancime depeste 150 m, exista un lac subteran, care se scurge pe valea Caras-taului spre Buzias, care, ca altitudine, se afla cu circa 30 m mai jos.



Licitarea unui CAP



In conformitatea cu legea, toate CAP-urile si-au scos bunurile imobiliare si mobiliare la licitatie. Cand CAP Sacosul Mare si-a scos zootehnia la licitatie, Ioan Herman a castigat licitatia, cumparand 2.600 mp2, practic intreaga supra-fata ocupata de grajdurile cu vitei. Dupa cumparare, s-a apucat de constructia viitoarei fabrici de apa minerala, pe care a numit-o Aquamin.
Pentru punerea in functie a acestei fabrici, Ioan Herman a adus din strainatate doua linii de imbuteliere si alte utilaje necesare, pentru a conferi apei minerale calitatea pretinsa de cei care dadeau licenta de functionare.
Aceasta afacere a mers foarte bine pana prin 2000 si a ramas, in istoria economica a Romaniei, ca primul SRL care a produs apa minerala si prima fabrica construita de la zero, pe un teren care inainte era ocupat de vite.



Trei prieteni, viitori dusmani


Zicala: "Fereste-ma Doamne de prieteni, ca de dusmani ma apar singur!" este valabila si in acest caz. Ioan Herman s-a imprietenit in Germania cu Gabriel Timis, pe care l-a ajutat ca pe propriul sau copil. Prin intermediul lui Gabriel Timis, l-a cunoscut pe Nonus Ungureanu, subcomisar in Politia municipiului Timisoara, unde a fost seful Serviciului de Investigatii criminale.
Faptul ca cei doi sunt implicati in pierderea fabricii de apa minerala Aquamin, demonstreaza calitatea celor trei actuali patroni ai fabricii luate ilegal: Gabriel Timis si Vasile Cornea, secondati din aproape de Nonus Ungureanu, care este vazut saptamanal in Sacosul Mare, unde isi urmareste foarte atent investitia.



Inscenarea unui santaj



Iata ce ne-a declarat Ioan Herman: "Primul semn ca sunt lucrat pe la spate l-am avut in anul 2000, cand Nonus Ungureanu mi-a inscenat un santaj. In urma acestei inscenari am foct inchis trei luni. Faptul ca mi-am cerut banii inapoi, a fost interpretat ca amenintare si santaj. Inca de atunci, cei trei si-au propus sa-mi ia fabrica.
In 2003, Banckoop a intrat in procedura de faliment, iar firma mea avea o datorie in acel moment de 20.000.000 lei vechi. In cardasie cu functionarii bancii si cu lichidatorul bancii, mi-au ridicat artifical dobanda, cerandu-mi sa platesc 60de milioane lei vechi.
Cu toate ca banca era obligata sa tina evidenta imprumuturilor si a dobanzilor, aceasta nu o avea, iar suma a fost stabilita arbitrar, pentru a se putea pune mana pe fabrica".



Acuzatiile lui Ioan Herman


In intampinarea depusa la Tribunalul Timis, in dosarul nr.53/S/2003, Ioan Herman aduce acuzatii lichidatorului S.C. Ferm Consult S.A., respectiv lui Petru Prohorov si Ligiei Stanescu.
Iata ce scrie Ioan Herman in aceasta intimpinare: "Va rog sa tineti cont ca numitul Petru Prohorov are influente asupra magistratilor de la instantele de pe raza Curtii de Apel Timisoara fiind casatorit cu un magistrat de la Curtea de Apel Timisoara...". In iunie 2005, Ioan Herman face o plangere penala, citam: "Impotriva faptuitorilor Petru Prohorov, reprezentant al S.C.
Ferm Consult S.A., cu sediul in Timisoara, str. H. Berthelot, nr.3, numita lichidator judiciar in dos. 53/S/2003...".
Acest demers facut de Ioan Herman se bazeaza pe incalcarile legii facute de firma lichidatoare, citam: "lichidatorul admite la masa creditorilor o creanta care nu inde-plineste niciuna din conditiile prevazute de legea 64/1995, creand astfel o datorie inexsitenta, pentru acoperirea careia urmeaza sa pro-cedeze la vanzarea activelor sale." Lichidatorul a dat fabrica pe mana lui Gabriel Timis, Vasile Cornea si Nonus Ungureanu.



Bunuri luate cu japca


Ioan Herman ne-a declarat: "Cand m-am dus la Sacosul Mare, fostii mei amici, deveniti ilegal proprietari, nu m-au lasat nici sa ma apropiu de fabrica. Nu au permis sa-mi iau nici macar lucrurile personale. Ba mai mult, m-au amenintat cu tot ce este mai rau pentru mine si familia mea.
Am plecat si am inceput toate demersurile legale, pentru a-mi recupera fabrica furata de cei trei, cu ajutorul firmei lichidatoare". Cei trei investitori s-au dovedit cam subtiri la lichiditati, au trecut la vanzarea la fier vechi a celor doua linii de imbuteliere si a intregului parc auto.
Pentru a pune in functiune fabrica au cumparat o linie de imbuteliere veche, de provenienta romaneasca si actualmente produc apa minerala, de o calitate discutabila.



Dreptatea bate la usa


Dupa ce a batut pe la usile tribunalelor, ultima sentinta civila a Judecatoriei Lugoj, sub nr. 1019, data in sedinta publica din 27 martie 2006, clarifica situatia luarii ilegale a fabricii si in plus da o raza de speranta lui Ioan Herman.
Citam din aceasta sentinta: "[...]anuleaza toate actele de executare silita efectuate de intinata creditoare Banckoop prin lichidatorii [...] repune partile in situatia anterioara executarii silite anulate si restabileste situatia anterioara executarii in sensul ca dispune radierea dreptului de proprietate al lui Cornea Vasile din CF 3076 nr.
1735/2430/1/2-Sacosul Mare,asupra constructiilor si reintabularea dreptului de proprietate al SC Herman Aquamin Impex S.R.L. Lugoj asupra constructiilor".

de Nicolae Toma Actualitatea
Vineri, 13 mai 2005