Dilemele pseudo-intelectualilor româniÎn ultimii ani, o aşa zisă confrerie de intelectuali, de fapt o gaşcă strâns unită în jurul deliciilor puterii a acaparat spaţiul cultural instituţional din România. Ei au fost angajaţi de putere pe bani publici foarte mulţi în funcţii oficiale la stat şi cu diurne grase pe la simpozioane în care fac de râs România şi cultura română. Aceştia nu reuşesc să depăşească faza primară şi primitivă de intelectuali obsedaţi de sex şi pornografie. Doi lideri ai acestei găşti ce roade ca un cancer spaţiul public cultural din ţara noastră sunt: Gabriel Liiceanu şi Horia Roman Patapievici. Gabriel Liiceanu este tipicul vajnicului culturnic, un filosof ratat şi produs intelectual al „epocii de aur”, care s-a cuibărit pe lângă Constantin Noica în anii 80 – unii spun pentru a-l supraveghea mai uşor Securitatea comunistă – şi care a făcut repede avere în 1990 punând mâna sa arghirofilă pe Editura Politică a PCR. E adevărat că a reuşit de la început cu grase subvenţii de la stat să transforme această editură într-o afacere bună şi prestigoasă: Humanitas. În prezent este un ahtiat după funcţii publice, care-i satisfac ego-ul său pantagruelic. El este autorul inepţiei: „Oameni ca noi merită funcţii publice pentru că nu se căpătuiesc, ci slujesc Ţara”. Gabriel Liiceanu a fost mereu un om care a ştiut să se orienteze către puterea politică, de acolo de unde i-au venit şi avantajele materiale, nu cele filosofice. Recent Gabriel Liiceanu s-a demascat de fapt ca un subtil pasionat al autoturismelor de lux şi şampoanelor Roger&Gallet, decât ca un continuator al lui Hegel şi Noica. Liiceanu şi-a publicat adevăratele sale crezuri într-un cotidian central: „Siegfried este însă trufaş. (S-ar putea ca superbia lui sa-l piardă intr-o buna zi.) Seria 3 a BMW-ului este singura care a produs un bolid, lasând recognoscibilă linia clasică a prototipului. (Din cauza asta seamănă cu un campion pe sută, care se prezintă la start îmbrăcat într-un costum Balmin.) Dacă francezii au dat lumii brânza perfectă (Brie de Meaux), iar italienii lăuta perfectă (Stradivarius), nemţii au dat lumii motorul perfect. El s-a numit BMW, iar întruparea acestui geniu într-un individ poarta numele de Siegfried.” Gabriel Liiceanu nu face vreun secret din brandurile care îi fac viaţa mai frumoasă. „Îţi mărturisesc că, la rându-mi, petrec în fiecare dimineaţă, în baia mea, minute de adevărată voluptate şi toate în preajma răsfăţurilor pe care mi le procură mai întâi duşul matinal - cu alegerea, după felul în care voi începe ziua, a gelului de duş cel mai potrivit (şovăi zilnic între mirosurile de ghimbir, ceai verde şi lavandă de la Roger&Gallet) -, apoi, odată duşul terminat, utilizarea cremelor de faţă de la Clinique, a cremelor de corp de la Molton Brown sau a gamei de thé vert de la Bvlgari, în sfârşit, alegerea parfumului din prima parte a zilei: Carolina Herrera sau Bois d’Argent de la Dior“. Un alt obiect care îi înfrumuseţează viaţa lui Liiceanu a fost botezat „Teflonilă“: „(…) nicăieri nu am văzut una mai bună decât Berndes-ul meu german, un adevărat BMW al tigăilor de teflon, cântărind cel puţin trei kile“. Eseistul este ataşat şi de mobil: un Nokia 703. Acestea sunt defapt singurele dileme „filosofice” ale lui Liiceanu. Un alt culturnic al „intelighenţiei” este H.R. Patapievici, care căpătuit cu o funcţie plătită gras din banul public la I.C.R., îşi bate joc de cultura şi arta românească în expoziţii în SUA şi Bochum (Germania). Obsedat de sex, penisuri şi ponei roz cu zvastica pe fund, Patapievici le expune exhibiţionist în străinătate pentru a-şi bate joc de simbolurile culturale române. Patapievici am impăresia că este plătit să-şi bată joc de România şi să strice imaginea culturii române pe banii bietului contribuabil. De fapt, Patapievici nu face altceva decât să continue scrierile sale libidinoase din cartea sa, “Politice” apărută în anii 90. „Radiografia plaiului românesc este ca a fecalei, o umbra fără schelet, o inima ca un cur, fără şira spinării” (pag.63); „Îmi e ruşine că sunt român” (pag.46); „ … 23 de milioane de omuleţi patibulari cu guri vulgare, trăsături rudimentare…” (pag.34);”Românii nu pot alcatui un popor pentru ca valoreaza cât o turmă…(pag 64)”; „Puturoşenia abisala a statutului suflet romanesc…”(pag.49);” …inima piftie iar creierul un amestec apos. (pag 49)”; Despre limba română: „…să o folosim numai pentru înjurături… „(pag 46); „Eminescu este cadavrul nostru din debara, de care trebue să ne debarasam…” Acestea sunt dilemele „intelectuale” ale unor personaje care prin sensibilităţile şi capacităţile lor intelectuale nu depăşesc viziunea unor comisi voiajori mediocri. Mai grav este că Patapievici îşi exprimă onanismul cultural pe banii contribuabilului român lovit de criza financiară mondială. De aceea, sincer mă aşteptam ca la şedinţa de bilanţ de la I.C.R., preşedintele Traian Băsescu să semneze, în direct, în faţa camerelor de luat vederi destituirea acestui personaj minor, H.R. Patapievici, care s-a cocoţat cu impertinenţă şi obrăznicie în fruntea ierarhiei culturale oficiale a României.Sa-i ia 666 de impertinenti si bolsevici...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu