Unul dintre cei opt banateni care l-au pazit pe Nicolae Ceausescu rupe tacerea
Vocatie de sportiv
Dorel Todor s-a nascut intr-o familie de vanatori impatimiti. Strabunicul Todor, a fost paznic de vanatoare la Giulvaz, bunicul Alexandru si tatal Simion, vanatori inraiti.
"De mic mergeam cu ei la partide de vanatoare si de pescuit, asa ca pasiunea a venit cat se poate de firesc", isi aminteste timisoreanul, alintat de prieteni "doru Vanatoru'". In tinerete a facut box, canotaj si atletism, sporturi la care, fortat de imprejurari, a renuntat.
"La box, am apucat sa joc doar 14 partide oficiale, insa pe toate le-am castigat, sapte dintre ele prin K.O. In 1974, am iesit vice-campion national la caiac, si-am fost invins de viitorul campion olimpic Vasile Daba. La atletism, am luat locul I la Crosul Tineretului pe judetul Timis.
Din pacate, in cele din urma, a trebuit sa ma multumesc doar cu pasiunea pentru vanatoare, dar zau daca imi pare rau" - spune "Doru Vanatoru".
La Garda Nationala
Pentru ca era sportiv cu rezultate emarcabile, "Doru Vanatoru'" se astepta sa faca armata la Steaua. Spre surprinderea tuturor, a fost incorporat la Garda Nationala. "S-a facut o selectie severa.
Din 160 de persoane, au fost alesi 16 tragatori de elita care au fost repartizati in trupele speciale ale lui Ceausescu" isi aminteste Dorel. Chiar daca e, chiar si dupa atatia ani, zgarcit cu amanuntele, timisoreanul spune ca aveau parte de o pregatire speciala.
"Faceam antrenamente fizice si trageri in conditii deosebite. Nu mi-a fost greu, pentru ca eram sportiv" - spune Dorel.
Trageti in orice misca!
"Din cei 16 alesi in trupele speciale, opt am fost banateni" - isi aminteste Dorel, unul dintre putinii ostasi care a beneficiat de un tratament special. "Ne-au dat trei randuri de costume, toate noi: costume de parada, costume pentru paza si costume de antrenament.
Mancarea era foarte buna, cu maximum de calorii, dar si programul pe masura: trei ore stateam de paza, trei ore la post si trei ore dormeam" - spune fostul tragator de elita din trupele speciale. "Datoria noastra era sa pazim obiectivele si sa-l protejam pe presedinte.
Primisem consemn: daca misca cineva, ii zburam creierii. Aveam in permanenta gloante de lupta. Stateam pe acoperisurile caselor sau oriunde era nevoie. Daca aparea un intrus, trebuia lichidat. Acesta era consemnul.
Tineam tot timpul legatura intre noi prin statii de emisie-receptie" - spune "Doru Vanatoru'" care timp de zece ani dupa ce a iesit din trupele speciale, nu a avut voie sa povesteasca nimanui despre ceea ce a facut "sub arme".
Sa construim socialismul!
Dupa ce a indeplinit misiunea de paza a presedintelui, "Doru Vanatoru'" s-a intors acasa, la Timisoara, unde a lucrat cativa ani pe post de brigadier, la ICRAL. "In 1987, m-au trimis pentru doua luni sa lucrez la Casa Poporului. Cele doua luni, aveau sa se transforme in doi ani" - povesteste timisoreanul.
"Trebuia sa ne ocupam de constructiile din marmura si de finisari" - isi aminteste Dorel care spune ca, la momentul respectiv, peste 27.000 de persoane erau angrenate in lucrarile de constructie de la Casa Poporului.
Platiti regeste
"Doru Vanatoru'" isi aminteste ca toata aceasta armata de muncitori, civili si militari, era hranita cu mancare de la Timisoara. "Periodic, Florentin Carpanu trimitea de la COMTIM carne, conserve, pateuri si costita.
La Casa Poporului erau trei puncte unde se distribuia mancarea venita de la COMTIM", spune Dorel Todor. "Pe vremea aceea, eu, la Timisoara, tot in constructii, castigam 3.500 de lei. La Bucuresti, salariul meu ajungea la 12.000 lei pe luna.
Era ceva" - isi aminteste fostul lunetist care, pe perioada cat a lucrat la Casa Poporului, spune ca li s-au asigurat conditii dintre cele mai bune. "Dormeam intr-un bloc nou, cu zece nivele, din Berceni. Iarna, la Casa Poporului se aduceau aeroterme si nici nu simteai daca e frig sau e vant".
Supliciul
Cu toate acestea, in fiecare zi, accidentele faceau noi victime. "Cadeau oameni si unii dintre ei nimereau direct in armatura. Altii se prabuseau pe casa scarii. Zilnic auzeam ca a mai murit cineva. Cadeau de la peste 40 de metri si cand ajungeau jos erau praf si pulbere.
Unul a fost chiar ucis de colegi, dupa o partida de carti, si a fost ingropat in beton. Ar fi ramas pe veci acolo, daca nu ar fi vrut Ceausescu sa se faca o fereastra in locul respectiv", isi aminteste Dorel Todor.
Muncitorii erau inchisi in Casa Poporului, pe sectoare, la diferite nivele: "Noi, cei din Timis, eram izolati de cei ai altor judete printr-un paravan din tabla zincata. Datoria noastra era sa facem stalpii de marmura, pardoselile si peretii".
Indicatii pretioase
In fiecare sambata, in jurul orei 13, cuplul prezidential Nicolae si Elena Ceausescu venea in vizita de lucru, la Palat. "In timpul vizitei, trebuia sa fie liniste. Securistii veneau cu cateva minute inainte, sa anunte vizita" - spune Todor. "Ceausescu nu zicea nimic. Doar saluta. Nevasta-sa insa, comenta mereu.
Ba ca stalpii nu sunt buni, ba ca florile sculptate nu stau unde trebuie, ba ca nu stiu care zid trebuie sa dispara. Coloanele din marmura pe care le slefuiam trebuia modificate cu pickamerele.
Pana la urma, le-am facut din ipsos, turnate in mulaje, ca daca ii venea tovarasei vreo idee noua, sa le putem schimba" - spune Dorel Todor. Nu a uitat ca pe santier se lucra non-stop, in ture, iar la caderea noptii, se aprindeau reflectoare ca sa nu existe "goluri" in productie.
S-a terminat "materialul"
"Cu cateva saptamani inainte de evenimentele din decembrie 1989, pe culoarele in constructie din Casa Poporului incepuse sa circule zvonul ca urma sa se intample ceva, ca Ceausescu ori urma sa demisioneze, ori urma sa fie schimbat si ca au sa vina rusii" - isi aminteste fostul lunetist.
Fara prea multe explicatii, grupul de muncitori timisoreni a fost trimis acasa pe data de 15 decembrie 1989 acasa. "Ni s-a spus ca nu mai este material pentru noi", isi aminteste Doru.
S-a reprofilat
Dupa Revolutie, Dorel Todor a construit impreuna cu colegii lui monumentele din marmura, in alb si negru, din Cimitirul Eroilor de la Timisoara si a lucrat la refacerea fatadelor cladirilor din centrul orasului care fusesera arse in timpul Revolutiei.
Dupa cativa ani petrecuti in constructii, timp in care Dorel Todor a lucrat si in Germania, fostul lunetist al lui Ceausescu s-a intors la prima lui dragoste: vanatoarea. Astazi, "Doru Vanatoru'" este paznic de vanatoare la fondul Sacalaz si vanator la grupa Ivanda.
La cei 51 de ani ai sai, este gata oricand sa-si ia pusca-n spinare si sa plece din nou la drum. Prietenii spun ca nimereste fara probleme pasarea din zbor si ca impusca capriorul intre coarne in timp ce alearga.
DE PAZA PRINTRE PRESEDINTI
Vreme de aproape doi ani, intre 1974-1976, "Doru Vanatoru'" nu a ratat nici o intalnire oficiala pe care presedintele Nicolae Ceausescu a avut-o cu presedinti de stat.
Inainte de sosirea oficialitatilor, tragatorii de elita erau asezati pe cladirile din jur, intr-un dispozitiv special. Primeau gloante adevarate si doua incarcatoare, de 30, 60 sau 90 de gloante, in functie de imprejurari.
Tragatorii de elita nu stiau niciodata dinainte cand urmau sa intre in dispozitiv. Un autobuz special venea sa-i ia din unitate, iar dupa misiune, ii aducea inapoi. Prima misiune de paza a fost prilejuita de vizita presedintelui Zambiei, Kenneth Kaunda. Au urmat apoi Todor Jivcov, Ho Shi Min si multi altii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu