Stenogramele, arme politice?

 Dacă în ţările civilizate justiţia se face la Parchet şi în sala de judecată, iar până la pronunţarea sentinţei există prezumţia de nevinovăţie, în România, lucrurile stau exact invers. Justiţia se face prin presă, acuzaţii sunt condamnaţi înainte de a ajunge în sala de judecată, iar un rol major îl au informaţiile livrate pe surse, însoţite de multe ori de stenograme, menite să le dea şi mai multă verdicitate, dar care sfârşesc prin a manipula magistraţii şi opinia publică. 

"Moda" stenogramelor a fost lansată în toamna anului 2004, cu doar câteva zile înainte de alegerile parlamentare şi prezidenţiale, când sub semnătura lui "Mihai Eminescu" au fost postate pe internet stenogramele PSD ce conţineau detalii ale discuţiilor purtate în cadrul Delegaţiilor permanente ale partidului. Din stenograme reieşea tentativa social democraţilor de a face presiuni asupra justiţiei, de a deţine controlul presei, al Curţii de Conturi, de a împărţi banii de la buget pe "simpatii" politice şi de a face "aranjamente" în negocierile cu UE. Liderii PSD au negat existenţa stenogramelor, susţinând la unison că acestea sunt "o făcătură", cu excepţia secretarului general al partidului de atunci, Miron Mitrea, care a recunoscut "anumite pasaje ca discuţii purtate la şedinţele avute la partid". 

În stenograme apăreau declaraţii ale lui Adrian Năstase, Octav Cozmâncă şi Şerban Mihăilescu, privind obţinerea nelegală de fonduri comunitare de către fostul preşedinte al Consiliului Judeţean Dâmboviţa, prin firmele familiei sale. Acestuia i s-ar fi propus să-şi dea demisia, pentru a nu fi arestat. De asemenea, ministrul Justiţiei de atunci, Rodica Stănoiu, ar fi afirmat în stenograme că ar fi aşteptat "undă verde" pentru ca Traian Băsescu sau alte persoane să fie anchetate. În stenograme apăreau şi declaraţii ale lui Florin Georgescu, privindu-l pe preşedintele Curţii de Conturi, Dan Drosu Saguna, care "nu ar mai asculta" de directivele partidului. La începutul anului 2005, mai exact la 5 ianuarie, a fost înregistrat oficial dosarul stenogramelor în urma unui denunţ, semnat de mai multe organizaţii civice, cu privire la eventuale fapte de corupţie ce ar reieşi din stenogramele unor sedinţe ale PSD. În mai, pesediştii au început să fie convocaţi la audieri. 

Au venit să dea explicaţii Dan Matei Agathon, Dorina Mihăilescu, Florin Georgescu şi Şerban Mihăilescu. În august le-a venit rândul lui Năstase şi Mitrea. La 18 august, procurorii Parchetului General au început în acest dosar urmărirea penală împotriva Rodicăi Stănoiu şi a lui Florin Georgescu. Tot în aceeaşi lună, "Mihai Eminescu" mai dă publicităţii o stenogramă tot de la şedinţele pesediştilor din 2004, în care erau discuţii cu Năstase, care se opunea cumpărării de consilieri judeteni, şi cu liderii PSD care se gândeau cum să-şi coreleze "ieşirile" pe televiziune, astfel încat acestea să nu se suprapună cu meciurile. 

Pe motiv că nu sunt întrunite elementele constitutive ale unor infracţiuni, procurorii anticorupţie au dat NUP în cazurile Stănoiu şi Georgescu, închizându-se astfel, în luna noiembrie, dosarul stenogramelor PSD.

Spionaj şi trădare în dosarul privatizărilor strategice

La 22 noiembrie 2006 apar primele informaţii despre dosarul privatizărilor strategice în care se fac acuzaţii de spionaj şi trădare faţă de patru inculpaţi: bulgarul Stamen Stanchev, consultant al Credit Suisse First Boston Europe Londra şi Credit Anstalt Investment Bank GmbH Austria, americanul de origine rusă Vadim Benyatov Don - reprezentantul Credit Suisse responsabil cu pieţele emergente, Mihai Radu Donciu, fost consilier la Ministerul Comunicaţiilor, şi Mihai Dorinel Mucea, fost adjunct al şefului Oficiului Participaţiilor Statului şi Privatizare în Industrie (OPSPI), din cadrul Ministerului Economiei. 

La 29 noiembrie 2006, Stanchev, Vadim, Mucea şi Donciu sunt arestaţi preventiv pentru 20 de zile. La începutul lunii decembrei, Şereş renunţă la funcţia de ministru al Economiei. La 13 decembrie 2006, cu o săptămână înainte ca instanţa Curţii de Apel să purceadă la prelungirea mandatelor de arestare preventivă apar în presă primele informaţii despre stenogramele din dosar. La 14 decembrie 2006 continuă apariţia în presă a stenogramelor convorbirilor celor patru între ei, dar şi cu alte persoane, printre care şi cei doi miniştri: Codruţ Şereş (foto stânga) şi Zsolt Nagy (foto dreapta). Sub titluri de genul "Miniştri de formula 1", apar stenograme din care reiese că Stanchev le dăduse nume de cod celor doi miniştri de ale căror servicii bulgarul se servea: Sereş era supranumit Hakkinen, iar Nagy era numit Schumacher sau Shumi. 

Ancheta în acest caz se fragmentează, primii trimişi în judecată la Curtea de Apel Bucureşti fiind Stamen Stanchev, Dorinel Mucea, Mihai Donciu şi (în 2006), în dosar separat,Vadim Benyatov Don, dat pe mâna instanţei la 14 septembrie 2007, pentru spionaj economic şi iniţiere a grupului de crimă organizată. Dosarul miniştrilor acuzaţi de trădare prin transmitere de secrete ajunge pe masa judecătorilor la 30 martie 2009, când împreună cu ei mai sunt trimişi în judecată şi vicepreşedintele UDMR Gabor Kerekeş, Mircea Călin Flore, senior director CSFB Europe Ltd. Londra, cetăţeanul româno-englez Michael Susak şi turcul Oral Mustafa. Cazul se află şi azi în curs de soluţionare pe rolul instanţei supreme. În lunile septembrie şi octombrie ale acestui an au reînceput să apară în presă informaţii din stenogramele aflate la dosarul de la instanţa supremă.
    ● Violeta Fotache

Despre metodele şi clienţii lui Cătălin Voicu

La 9 martie 2010, procurorul-şef al DNA, Daniel Morar, a transmis ministrului Justiţiei, Cătălin Predoiu, solicitarea de a sesiza Parlamentul pentru a cere încuviinţarea arestării senatorului Cătălin Voicu (foto). El a fost acuzat de comiterea infracţiunilor de trafic de influenţă în formă continuată, fals în înscrisuri sub semnătură privată şi participaţie improprie la infracţiunea de fals intelectual la legea contabilităţii în legătură cu fapte de corupţie, în formă continuată. La 10 martie, ministrul Justiţiei, Cătălin Predoiu, a transmis către Senat cererea DNA la care au fost anexate copii conforme cu originalul după documente relevante, respectiv 11 volume conţinând 2.663 de file. La 18 martie, Hotnews.ro publică în exclusivitate stenogramele sub titlul: "Reţeaua, metodele şi clienţii lui Cătălin Voicu. Ce discută oamenii de afaceri cu politicienii şi judecătorii când vor să îngroape dosare". Sunt date nume de politicieni care ar fi apelat la reţeaua Voicu. De asemenea, sunt redate dialoguri între oamenii de afaceri Costel Căşuneanu, Marius Locic şi senatorul PSD Cătălin Voicu. Discuţii stupefiante între Cătălin Voicu şi judecătorii de la Curtea Supremă Florin Costiniu şi Cristian Jipa. Dezvăluiri despre mecanismul muşamalizării dosarelor în justiţie, aşa cum rezultă din târguiala dintre senatorii PSD Alexandru Mazare şi Cătălin Voicu. Toate aceste informaţii au fost extrase, arată Hotnews, din referatul DNA trimis senatorilor care însoţeşte cererea de arestare a senatorului PSD. La 30 martie, instanţa supremă (ÎCCJ) a admis cererea DNA şi a dispus arestarea preventivă a lui Voicu pentru 30 de zile. La 21 mai 2010, procurorii DNA îi trimit în judecată pe senatorul Cătălin Voicu, judecătorul Florin Costiniu şi afaceriştii Costel Căşuneanu şi Marius Locic. Dosarul se află pe rolul instanţei supreme, singurul rămas încă în arestul preventiv fiind Cătălin Voicu. Următorul termen de judecată va fi la 16 noiembrie 2010.
● Violeta Fotache

Mircea Diaconu: "Un atac la intimitate absolut infernal"

Victor Stroe | Jurnalul Naţional

Imagine 1

"Este evident că se ascultă telefoanele şi se ascultă, am senzaţia, nici măcar cu o ţintă precisă. Aşa, pentru orice eventualitate... Să avem acolo... Despre ăla, despre ăla... E ceva absolut infernal. N-aş fi crezut vreodată să ajung aici din cauza tehnologiei. E un efect al tehnologiei. Înainte erau dosarele, vestitele dosare. Ţi se făcea dosar la Securitate pentru orice eventualitate.

Acum e vorba de o bandă electronică. Totul e uşor, e simplu, e şi foarte ieftin, e mai ieftin decât dosarul. Asta este, am ajuns în demenţa asta şi la demenţa asta pentru că am tolerat cu toţii pas cu pas, în tot intervalul ăsta, astfel de gesturi. Când apărea unul singur sau primul caz trebuia să urlăm ca disperaţii cu toţii, să-i atacăm. Să-i lovim. N-am făcut-o, ne-am întors capul, am zis "nu e vorba de mine, e vorba de celălalt". Şi uite aşa, prin tăceri succesive, am ajuns să le lăsăm spaţiu liber acestor, nici nu ştiu cum să spun... n-am un cuvânt... E o industrie deja. Avem marfa, uite-o, şi vedem cui o vindem. Ori celor de la putere, ori Opoziţiei, ori unui adversar economic etc. Cuiva o vindem noi. 

Şi aici s-a ajuns. Orice telefon se ascultă ca posibilă marfă de vânzare. Se detectează o marfă posibil vandabilă şi atunci se scoate marfa. Pe urmă vedem noi cui o vindem. Spun că s-a ajuns la demenţă, pentru că nu era vorba numai de Serviciile Secrete, poate şi ei fac asta, dar e o piaţă... Care înseamnă cerere şi ofertă. Şi atunci cineva cumpără de pe piaţa asta ceva despre... Sau ca să spun aşa, ne deranjează cineva... pe orice linie, că e politică, economică, de penetrare publică, orice. După care se comandă: "ia adunaţi despre ăsta orice". Se adună despre el orice şi după aia, în funcţie de ce se comandă despre, se vede ce se dă pe piaţa juridică, ce se dă pe piaţa publică, de imagine etc. Aşa funcţionează. Şantajul e o etapă intermediară. 
Eu nu m-am simţit vizat vreodată. Probabil că eu nu contez, nu sunt o persoană care să merite efortul. Aşa cred, cel puţin, în naivitatea mea...

Ca să se schimbe situaţia asta? Da, sigur că se poate face ceva. Ar trebui probabil un urlet năprasnic generalizat, oricând e vorba de aşa ceva sau apare un asemenea sistem, oricând îl detectezi undeva. Aşa cum au apărut acum stenograme şi aşa mai departe... Eu, personal, dacă mă întrebă cineva din media despre asta despre conţinutul stenogramelor refuz să comentez orice. Am să urlu: "Nesimţire!" Am să urlu împotriva nesimţirii, impertinenţei cu care s-a făcut acest demers. Nu despre conţinut e vorba. Că noi intrăm pe conţinut, ca fraierii. Asta e capcana. Trebuie să urlăm pe procedură şi metodă. Această metodă nu trebuie să existe. Nu comentez, nu există! E o monstruozitate şi cu asta basta. O să ajungem încet-încet să citim în presă, în stenograme despre discuţii în familie, despre cum îşi mângâie părintele copilul noaptea şi aşa mai departe. E un atac la initimitate absolut infernal.

Trebuie să urlăm ca disperaţii şi din păcate exact asta nu facem. Pe mine, dacă mă întreabă cineva - repet, încă nu m-a întrebat nimeni - dar dacă mă întreabă cineva ceva legat de conţinutul stenogramelor, al unei interceptări sau imprimări telefonice, ce-o să fie la gura mea nu vă imaginaţi... am să urlu de-o să tremure studioul."

Augustin Buzura: "Măcar să asculte dacă nu ştiu să citească"

Dan Marinescu | Jurnalul Naţional

Imagine 1

"Pe un drum mult mai scurt decât ne-am fi imaginat vreodată am ajuns iarăşi ca ura, frica, agresivitatea şi neîncrederea să se instaleze pretutindeni în ţară. Toţi se tem de toţi, arată cu degetul în sus şi-şi ascund telefoanele mobile sau îşi scot bateriile când au ceva de discutat.

Ce-aş putea crede, aşadar, despre o asemenea atmosferă? Discuţiile despre interceptările ilegale sunt la ordinea zilei, iar fragmentele de convorbiri apărute în ziare golăneşti de un prost gust desăvârşit nu fac decât să creeze sentimente de neajuns şi de jenă pentru lumea în care am ajuns să trăim. Nu mă pot pronunţa cât sunt de legale sau de ilegale, dar mă cuprinde o deznădejde fără margini când mă gândesc ce poziţii ocupă cei "demascaţi" în viaţa publică. Şi nu-mi pot imagina ca "adversarii" lor să fie mai deosebiţi. De asemenea, nu ştiu dacă frica, violarea intimităţii, ura şi tot ce trăim zi de zi au acoperire în vreun articol din Constituţie, dar sunt profund dezamăgit că după 20 de ani am ajuns mai rău decât de unde am plecat.

În ceea ce mă priveşte, nu am de ce să mă tem. Ca şi alte câteva milioane de pensionari, nu fac decât să-mi păzesc pensia de mâna lungă a Guvernului Boc. Ca scriitor şi jurnalist, mi-aş dori din suflet să fiu ascultat şi pe această cale, cum am mai fost şi în cei 30 de ani prerevoluţionari. Dacă nu prea ştiu să citească - starea culturii româneşti dovedeşte că n-au acest obicei - măcar să asculte! Am încă foarte multe de spus. Un alt securist care mi-a cenzurat romanul "Drumul cenuşii" m-a asigurat că benzile magnetice nu sunt documente juridice. Să se fi schimbat între timp situaţia? Oricum, de mulţi ani nu mai avem nici o victorie în nici un domeniu. Şi asta pentru că ne-am lăsat pe seama impostorilor şi a celor care nu ştiu decât să instaureze frica şi incertitudinea. Poate că "orbii" lui Bruegel ar trebui priviţi cu mai multă atenţie!"

sursa : http://www.jurnalul.ro/stire-special/stenogramele-arme-politice-557889.html


P.S. “Ai grijă ce-ţi doreşti, pentru că s-ar putea să se îndeplinească”. Aşa sună un celebru proverb chinezesc, transformat, parcă, de un blestem, într-un cinic destin. 

 Iar cineva trecut in nefiinta,precum marele maestru Paler spunea:"Cui i-a folosit libertatea obtinuta prin caderea lui Ceausescu? Invartitilor care au putut sa fure tot ce putea fi furat? Panglicarilor si canaliilor care nu s-au mai lovit de nici o teama si de nici o ipocrizie? Nulitatilor gonflabile care au sarit in diverse barci? La ce serveste, in fond, o libertate care ne asigura doar dreptul de a injura?
  Sa nu uitam din ce ingrediente se compune, azi, in Romania popularitatea. Prostitutie, jaf, smecherie, tupeu si discursuri despre Europa.(Marţi, 17 octombrie 2006)"