Sunt parlamentarii europeni lipsiti de putere, bucurandu-se doar de avantajele ce decurg din pozitia lor, sau lucreaza non-stop pentru a face din lume un loc mai bun? Reporterul BBC pe teme politice Brian Wheeler a trait timp de o saptamana viata unui membru al Parlamentului European, scopul experimentului sau fiind de a afla, cat mai concret, cu ce se ocupa parlamentarii europeni si care este rostul lor.
El a urmarit activitatea parlamentarilor europeni din toate partidele britanice, in speranta ca va gasi raspunsul, informeaza
BBC, citat de ziare.com. Iata zece lucruri importante pe care le-a invatat Wheeler in decursul acelei saptamani:
1. Este tot o viata, dar nu ca a noastra
A te afla in Parlamentul European este ca si cum ai merge pe platoul de filmare al unui film science-fiction din anii 1960. O viziune usor antiseptica a viitorului, in care omenirea a ajuns departe si toate razboaiele au luat sfarsit.
Criticii sunt de parere ca Parlamentul este, intr-adevar, la fel de rupt de realitate ca si un film SF. Insa pentru un reporter mai curand obisnuit cu lungile coridoare si cu scarile in spirala din Castelul Westminster - sediul Parlamentului Marii Britanii - lifturile din sticla si aleile largi ale cladirii Louise Weiss aduc un contrast binevenit.
Poate ca cei care au proiectat-o au vrut sa faca o analogie cu proiectul european in sine - poti sa vezi locul in care vrei sa ajungi fara sa petreci o groaza de timp cautand rute si modalitati de a ajunge la destinatia propusa.
2. Terminologia poate fi dificila
Exista cateva cuvinte noi pe care trebuie sa le invete orice ‘debutant’ cand ajunge in Parlamentul European. Printre acestea se numara ‘hemicycle’ - numele salii pentru dezbateri, ‘raportor’ - parlamentarul responsabil cu realizarea unui raport privitor la noua legislatie, si ”chestor” - termen imprumutat, ca o mare parte din limbajul folosit in Parlament, din epoca Romei Antice, ce inseamna ‘omul care pune intrebari’.
La Bruxelles si Strasbourg, chestorii sunt sase inalti parlamentari europeni, care reprezinta interesele celorlalti in fata autoritatilor Parlamentului. Insa ‘trialog’ este noul cuvant preferat.
Acesta se refera la discutiile informale tripartite dintre reprezentantii-cheie ai Parlamentului, Comisiei si Consiliului European - discutii ce au loc atunci cand se confrunta cu un impas legat de o lege anume, inainte de a se intruni comitetul formal pentru discutii.
3. Parlamentarii europeni au mai multa putere decat s-ar putea crede
Inveti repede ca cea mai sigura metoda de a enerva un parlamentar european este sa afirmi ca tot ce fac ei este sa ‘puna stampila’ pe legislatia UE (cu exceptia parlamentarilor din UKIP - Partidul Independentei din Marea Britanie -, care probabil or sa fie de acord cu tine si au sa-ti faca cinste cu un pahar).
Parlamentul are mai multa putere decat avea cu un deceniu in urma, cand pana si sustinatorii sai afirmau ca nu se ocupa decat cu discutii peste discutii.
Acum, sub umbrela principiului ‘co-deciziilor’, Parlamentul nu numai ca-si ofera parerea cu privire la legile UE, cum o facea si inainte, dar impartaseste si puterea legislativa cu Consiliul European.
Parlamentarii europeni nu creeaza legi cu totul noi, ci amendeaza doar legislatia creata de Comisia Europeana. Ei au un rol important prin munca pe care o depun in comitete - in care se ocupa de slefuirea, cristalizarea si ‘conturarea’ - un cuvant foarte des folosit la Bruxelles - legislatiei promovate de Comisia Europeana.
4. Cei mai multi dintre parlamentarii europenii nu suporta sa mearga la Strasbourg
As fi fost un om bogat daca as fi primit cate o lira de fiecare data cand am auzit in aceasta saptamana un parlamentar plangandu-se de faptul ca trebuie sa calatoreasca la Strasbourg, scrie reporterul BBC, Brian Wheeler.
Nu se pune problema ca ar avea ceva impotriva locului respectiv in sine, ci e vorba de nemultumirea ca trebuie sa se deplaseze de la Bruxelles de 12 ori pe an, sa isi transporte toate hartiile si tot personalul in alta tara, pentru doar patru zile. Ei privesc acest lucru ca fiind o imensa pierdere de timp si de bani, mai ales in conditiile in care au deja un birou stabilit la Bruxelles.
5. Compromisul nu este un lucru rau
Din perspectiva britanica, in care ideea de Parlament este indisolubil legata de imaginea a doua randuri de mese verzi si dispute violente, Parlamentul European este cat se poate de straniu.
Nu exista niciun partid aflat la putere si nicio opozitie. Discutiile sunt uneori la fel de patimase precum cele ale unui Parlament obisnuit, insa atmosfera nu este la fel de dura, de dominata de adversitate. Acesta nu este un lucru negativ, ar spune unii.
Insa, deoarece votarea cu privire la un subiect nu are loc pana in ziua de dupa dezbaterea corespunzatoare, nu exista sentimentul ca opiniile pot fi schimbate de un discurs teribil de reusit.
Este, deci, importanta ajungerea la acorduri cu oponentii si incercarea de a se impaca cerintele formulate de diferitele nationalitati reprezentate in Consiliul Europei.
6. Din discutii lipseste umorul
Deloc surprinzator, este dificila nascocirea unei glume care sa fie tradusa in 22 de limbi si sa ramana amuzanta. Cu exceptia glumelor vizuale, bineinteles.
Insa cu toate ca Mr Bean are succes in multe tari, Parlamentul European are deja suficiente probleme de credibilitate si fara a recurge la bufonerii.
Lipsesc acele strafulgerari veritabile ale simtului umorului ce apar uneori in Camera Comunelor, ce pot insufla viata intr-o dezbatere si pot exprima o idee mult mai eficient decat un teanc de documente statistice.
7. Parlamentarii europeni ai Marii Britanii au o mai mica reprezentativitate decat parlamentarii ramasi acasa
Reprezentarea proportionala, introdusa pentru alegerile europene din Marea Britanie din anul 1999, a fost o regula teribil de benefica pentru partidele britanice mici.
Fara ea, probabil ca formatiuni precum Verzii sau UKIP nu ar fi putut trimite reprezentanti in Parlamentul European, iar punctele lor de vedere nu ar fi fost nici pe departe atat de vizibile cum sunt astazi.
Insa sistemul listelor de partid folosit in Anglia, Tara Galilor si Scotia a avut efectul de a distruge legatura dintre parlamentarii europeni britanici si alegatorii lor.
In baza acestui sistem, oamenii voteaza mai curand pentru un partid decat pentru un candidat individual.
In consecinta, foarte putini dintre parlamentarii europeni contactati de reproterul britanic isi cunosc baza electorala, afirmand ca regiunile pe care le reprezinta sunt prea mari, gazduind milioane de alegatori.
8. Parlamentarii britanici din Parlamentul European se simt ‘cetateni de categoria a doua’
Reprezentatii Marii Britanii in Parlamentul European, indiferent de partidul din care provin, vorbesc cu invidie despre atentia de care se bucura Parlamentul britanic din partea mass-media.
Din perspectiva presei, explicatia ar putea consta in faptul ca este foarte rar intalnita vreo situatie in care votul exprimat de un reprezentant trimis in Parlamentul European a schimbat direct viata oamenilor obisnuiti - spre deosebire de voturile exprimate de parlamentarii din tara, care fac parte dintr-un proces lung ce poate schimba vietile cetatenilor.
9. Putini britanici stiu cum functioneaza, de fapt, Parlamentul European
Nu constituie o noutate faptul ca o mare parte dintre reglementarile care afecteaza viata de zi cu zi a locuitorilor Marii Britanii - de la directiva privitoare la programul de lucru si pana la discutiile din domeniul telefoniei - sosesc de la UE.
Insa pana si persoane precum lobby-istii si jurnalistii, a caror slujba este sa urmareasca intregul proces, par uneori nestiutori sau confuzi in ceea ce priveste felul in care functioneaza Parlamentul European si alte institutii ale UE.
Nu este usor pentru cei din exterior sa isi dea seama cine detine puterea in Parlament, chiar daca acesta constituie unul dintre mediile cele mai influente in ceea ce priveste deciziile Europei.
Parlamentarii europeni povestesc despre lobby-isti care sosesc la Bruxelles din Marea Britanie pentru a sustine o cauza anume, insistand sa obtina intrevederi cu liderii grupurilor de laburisti, conservatori sau democrati liberali.
Ei parasesc orasul cateva zile mai tarziu, bucurosi ca s-au intalnit cu persoanele necesare scopului lor, cand in realitate ar fi fost mai eficient sa se intalneasca cu liderii grupurilor politice transnationale.
10. E prea devreme pentru a trage o concluzie…
Un sentiment comun, exprimat de nenumarate ori de parlamentarii europeni din toate partidele a fost cel ca este un miracol faptul ca Parlamentul European inca mai functioneaza.
Ideea ca 27 de tari - si in special cele cu o istorie sangeroasa, presarata cu conflicte si lupte - lucreaza acum impreuna pentru a atinge o serie de teluri comune este, potrivit parlamentarilor europeni contactati, un lucru ce trebuie pretuit.
Membrii Parlamentului European pareau sa fie incantati chiar si de simplul fapt ca urcandu-se intr-un lift, auzeau doua-trei limbi diferite.
Unii dintre oamenii cu viziuni total opuse fac parte din aceleasi comitete. Insa exista in continuare sentimentul ca intregul cadru este inca in faza de experiment.
In e-mailuri primite de la cititori, se explica faptul ca pacea intre statele membre ale UE este justificarea definitorie a sa, insa, in opinia altora, este prea devreme pentru a se ajunge la o concluzie in acest sens, incheie reporterul BBC Brian Wheeler.
Sursa: Romania Libera
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu