Stenogramele, arme politice?

 Dacă în ţările civilizate justiţia se face la Parchet şi în sala de judecată, iar până la pronunţarea sentinţei există prezumţia de nevinovăţie, în România, lucrurile stau exact invers. Justiţia se face prin presă, acuzaţii sunt condamnaţi înainte de a ajunge în sala de judecată, iar un rol major îl au informaţiile livrate pe surse, însoţite de multe ori de stenograme, menite să le dea şi mai multă verdicitate, dar care sfârşesc prin a manipula magistraţii şi opinia publică. 

"Moda" stenogramelor a fost lansată în toamna anului 2004, cu doar câteva zile înainte de alegerile parlamentare şi prezidenţiale, când sub semnătura lui "Mihai Eminescu" au fost postate pe internet stenogramele PSD ce conţineau detalii ale discuţiilor purtate în cadrul Delegaţiilor permanente ale partidului. Din stenograme reieşea tentativa social democraţilor de a face presiuni asupra justiţiei, de a deţine controlul presei, al Curţii de Conturi, de a împărţi banii de la buget pe "simpatii" politice şi de a face "aranjamente" în negocierile cu UE. Liderii PSD au negat existenţa stenogramelor, susţinând la unison că acestea sunt "o făcătură", cu excepţia secretarului general al partidului de atunci, Miron Mitrea, care a recunoscut "anumite pasaje ca discuţii purtate la şedinţele avute la partid". 

În stenograme apăreau declaraţii ale lui Adrian Năstase, Octav Cozmâncă şi Şerban Mihăilescu, privind obţinerea nelegală de fonduri comunitare de către fostul preşedinte al Consiliului Judeţean Dâmboviţa, prin firmele familiei sale. Acestuia i s-ar fi propus să-şi dea demisia, pentru a nu fi arestat. De asemenea, ministrul Justiţiei de atunci, Rodica Stănoiu, ar fi afirmat în stenograme că ar fi aşteptat "undă verde" pentru ca Traian Băsescu sau alte persoane să fie anchetate. În stenograme apăreau şi declaraţii ale lui Florin Georgescu, privindu-l pe preşedintele Curţii de Conturi, Dan Drosu Saguna, care "nu ar mai asculta" de directivele partidului. La începutul anului 2005, mai exact la 5 ianuarie, a fost înregistrat oficial dosarul stenogramelor în urma unui denunţ, semnat de mai multe organizaţii civice, cu privire la eventuale fapte de corupţie ce ar reieşi din stenogramele unor sedinţe ale PSD. În mai, pesediştii au început să fie convocaţi la audieri. 

Au venit să dea explicaţii Dan Matei Agathon, Dorina Mihăilescu, Florin Georgescu şi Şerban Mihăilescu. În august le-a venit rândul lui Năstase şi Mitrea. La 18 august, procurorii Parchetului General au început în acest dosar urmărirea penală împotriva Rodicăi Stănoiu şi a lui Florin Georgescu. Tot în aceeaşi lună, "Mihai Eminescu" mai dă publicităţii o stenogramă tot de la şedinţele pesediştilor din 2004, în care erau discuţii cu Năstase, care se opunea cumpărării de consilieri judeteni, şi cu liderii PSD care se gândeau cum să-şi coreleze "ieşirile" pe televiziune, astfel încat acestea să nu se suprapună cu meciurile. 

Pe motiv că nu sunt întrunite elementele constitutive ale unor infracţiuni, procurorii anticorupţie au dat NUP în cazurile Stănoiu şi Georgescu, închizându-se astfel, în luna noiembrie, dosarul stenogramelor PSD.

Spionaj şi trădare în dosarul privatizărilor strategice

La 22 noiembrie 2006 apar primele informaţii despre dosarul privatizărilor strategice în care se fac acuzaţii de spionaj şi trădare faţă de patru inculpaţi: bulgarul Stamen Stanchev, consultant al Credit Suisse First Boston Europe Londra şi Credit Anstalt Investment Bank GmbH Austria, americanul de origine rusă Vadim Benyatov Don - reprezentantul Credit Suisse responsabil cu pieţele emergente, Mihai Radu Donciu, fost consilier la Ministerul Comunicaţiilor, şi Mihai Dorinel Mucea, fost adjunct al şefului Oficiului Participaţiilor Statului şi Privatizare în Industrie (OPSPI), din cadrul Ministerului Economiei. 

La 29 noiembrie 2006, Stanchev, Vadim, Mucea şi Donciu sunt arestaţi preventiv pentru 20 de zile. La începutul lunii decembrei, Şereş renunţă la funcţia de ministru al Economiei. La 13 decembrie 2006, cu o săptămână înainte ca instanţa Curţii de Apel să purceadă la prelungirea mandatelor de arestare preventivă apar în presă primele informaţii despre stenogramele din dosar. La 14 decembrie 2006 continuă apariţia în presă a stenogramelor convorbirilor celor patru între ei, dar şi cu alte persoane, printre care şi cei doi miniştri: Codruţ Şereş (foto stânga) şi Zsolt Nagy (foto dreapta). Sub titluri de genul "Miniştri de formula 1", apar stenograme din care reiese că Stanchev le dăduse nume de cod celor doi miniştri de ale căror servicii bulgarul se servea: Sereş era supranumit Hakkinen, iar Nagy era numit Schumacher sau Shumi. 

Ancheta în acest caz se fragmentează, primii trimişi în judecată la Curtea de Apel Bucureşti fiind Stamen Stanchev, Dorinel Mucea, Mihai Donciu şi (în 2006), în dosar separat,Vadim Benyatov Don, dat pe mâna instanţei la 14 septembrie 2007, pentru spionaj economic şi iniţiere a grupului de crimă organizată. Dosarul miniştrilor acuzaţi de trădare prin transmitere de secrete ajunge pe masa judecătorilor la 30 martie 2009, când împreună cu ei mai sunt trimişi în judecată şi vicepreşedintele UDMR Gabor Kerekeş, Mircea Călin Flore, senior director CSFB Europe Ltd. Londra, cetăţeanul româno-englez Michael Susak şi turcul Oral Mustafa. Cazul se află şi azi în curs de soluţionare pe rolul instanţei supreme. În lunile septembrie şi octombrie ale acestui an au reînceput să apară în presă informaţii din stenogramele aflate la dosarul de la instanţa supremă.
    ● Violeta Fotache

Despre metodele şi clienţii lui Cătălin Voicu

La 9 martie 2010, procurorul-şef al DNA, Daniel Morar, a transmis ministrului Justiţiei, Cătălin Predoiu, solicitarea de a sesiza Parlamentul pentru a cere încuviinţarea arestării senatorului Cătălin Voicu (foto). El a fost acuzat de comiterea infracţiunilor de trafic de influenţă în formă continuată, fals în înscrisuri sub semnătură privată şi participaţie improprie la infracţiunea de fals intelectual la legea contabilităţii în legătură cu fapte de corupţie, în formă continuată. La 10 martie, ministrul Justiţiei, Cătălin Predoiu, a transmis către Senat cererea DNA la care au fost anexate copii conforme cu originalul după documente relevante, respectiv 11 volume conţinând 2.663 de file. La 18 martie, Hotnews.ro publică în exclusivitate stenogramele sub titlul: "Reţeaua, metodele şi clienţii lui Cătălin Voicu. Ce discută oamenii de afaceri cu politicienii şi judecătorii când vor să îngroape dosare". Sunt date nume de politicieni care ar fi apelat la reţeaua Voicu. De asemenea, sunt redate dialoguri între oamenii de afaceri Costel Căşuneanu, Marius Locic şi senatorul PSD Cătălin Voicu. Discuţii stupefiante între Cătălin Voicu şi judecătorii de la Curtea Supremă Florin Costiniu şi Cristian Jipa. Dezvăluiri despre mecanismul muşamalizării dosarelor în justiţie, aşa cum rezultă din târguiala dintre senatorii PSD Alexandru Mazare şi Cătălin Voicu. Toate aceste informaţii au fost extrase, arată Hotnews, din referatul DNA trimis senatorilor care însoţeşte cererea de arestare a senatorului PSD. La 30 martie, instanţa supremă (ÎCCJ) a admis cererea DNA şi a dispus arestarea preventivă a lui Voicu pentru 30 de zile. La 21 mai 2010, procurorii DNA îi trimit în judecată pe senatorul Cătălin Voicu, judecătorul Florin Costiniu şi afaceriştii Costel Căşuneanu şi Marius Locic. Dosarul se află pe rolul instanţei supreme, singurul rămas încă în arestul preventiv fiind Cătălin Voicu. Următorul termen de judecată va fi la 16 noiembrie 2010.
● Violeta Fotache

Mircea Diaconu: "Un atac la intimitate absolut infernal"

Victor Stroe | Jurnalul Naţional

Imagine 1

"Este evident că se ascultă telefoanele şi se ascultă, am senzaţia, nici măcar cu o ţintă precisă. Aşa, pentru orice eventualitate... Să avem acolo... Despre ăla, despre ăla... E ceva absolut infernal. N-aş fi crezut vreodată să ajung aici din cauza tehnologiei. E un efect al tehnologiei. Înainte erau dosarele, vestitele dosare. Ţi se făcea dosar la Securitate pentru orice eventualitate.

Acum e vorba de o bandă electronică. Totul e uşor, e simplu, e şi foarte ieftin, e mai ieftin decât dosarul. Asta este, am ajuns în demenţa asta şi la demenţa asta pentru că am tolerat cu toţii pas cu pas, în tot intervalul ăsta, astfel de gesturi. Când apărea unul singur sau primul caz trebuia să urlăm ca disperaţii cu toţii, să-i atacăm. Să-i lovim. N-am făcut-o, ne-am întors capul, am zis "nu e vorba de mine, e vorba de celălalt". Şi uite aşa, prin tăceri succesive, am ajuns să le lăsăm spaţiu liber acestor, nici nu ştiu cum să spun... n-am un cuvânt... E o industrie deja. Avem marfa, uite-o, şi vedem cui o vindem. Ori celor de la putere, ori Opoziţiei, ori unui adversar economic etc. Cuiva o vindem noi. 

Şi aici s-a ajuns. Orice telefon se ascultă ca posibilă marfă de vânzare. Se detectează o marfă posibil vandabilă şi atunci se scoate marfa. Pe urmă vedem noi cui o vindem. Spun că s-a ajuns la demenţă, pentru că nu era vorba numai de Serviciile Secrete, poate şi ei fac asta, dar e o piaţă... Care înseamnă cerere şi ofertă. Şi atunci cineva cumpără de pe piaţa asta ceva despre... Sau ca să spun aşa, ne deranjează cineva... pe orice linie, că e politică, economică, de penetrare publică, orice. După care se comandă: "ia adunaţi despre ăsta orice". Se adună despre el orice şi după aia, în funcţie de ce se comandă despre, se vede ce se dă pe piaţa juridică, ce se dă pe piaţa publică, de imagine etc. Aşa funcţionează. Şantajul e o etapă intermediară. 
Eu nu m-am simţit vizat vreodată. Probabil că eu nu contez, nu sunt o persoană care să merite efortul. Aşa cred, cel puţin, în naivitatea mea...

Ca să se schimbe situaţia asta? Da, sigur că se poate face ceva. Ar trebui probabil un urlet năprasnic generalizat, oricând e vorba de aşa ceva sau apare un asemenea sistem, oricând îl detectezi undeva. Aşa cum au apărut acum stenograme şi aşa mai departe... Eu, personal, dacă mă întrebă cineva din media despre asta despre conţinutul stenogramelor refuz să comentez orice. Am să urlu: "Nesimţire!" Am să urlu împotriva nesimţirii, impertinenţei cu care s-a făcut acest demers. Nu despre conţinut e vorba. Că noi intrăm pe conţinut, ca fraierii. Asta e capcana. Trebuie să urlăm pe procedură şi metodă. Această metodă nu trebuie să existe. Nu comentez, nu există! E o monstruozitate şi cu asta basta. O să ajungem încet-încet să citim în presă, în stenograme despre discuţii în familie, despre cum îşi mângâie părintele copilul noaptea şi aşa mai departe. E un atac la initimitate absolut infernal.

Trebuie să urlăm ca disperaţii şi din păcate exact asta nu facem. Pe mine, dacă mă întreabă cineva - repet, încă nu m-a întrebat nimeni - dar dacă mă întreabă cineva ceva legat de conţinutul stenogramelor, al unei interceptări sau imprimări telefonice, ce-o să fie la gura mea nu vă imaginaţi... am să urlu de-o să tremure studioul."

Augustin Buzura: "Măcar să asculte dacă nu ştiu să citească"

Dan Marinescu | Jurnalul Naţional

Imagine 1

"Pe un drum mult mai scurt decât ne-am fi imaginat vreodată am ajuns iarăşi ca ura, frica, agresivitatea şi neîncrederea să se instaleze pretutindeni în ţară. Toţi se tem de toţi, arată cu degetul în sus şi-şi ascund telefoanele mobile sau îşi scot bateriile când au ceva de discutat.

Ce-aş putea crede, aşadar, despre o asemenea atmosferă? Discuţiile despre interceptările ilegale sunt la ordinea zilei, iar fragmentele de convorbiri apărute în ziare golăneşti de un prost gust desăvârşit nu fac decât să creeze sentimente de neajuns şi de jenă pentru lumea în care am ajuns să trăim. Nu mă pot pronunţa cât sunt de legale sau de ilegale, dar mă cuprinde o deznădejde fără margini când mă gândesc ce poziţii ocupă cei "demascaţi" în viaţa publică. Şi nu-mi pot imagina ca "adversarii" lor să fie mai deosebiţi. De asemenea, nu ştiu dacă frica, violarea intimităţii, ura şi tot ce trăim zi de zi au acoperire în vreun articol din Constituţie, dar sunt profund dezamăgit că după 20 de ani am ajuns mai rău decât de unde am plecat.

În ceea ce mă priveşte, nu am de ce să mă tem. Ca şi alte câteva milioane de pensionari, nu fac decât să-mi păzesc pensia de mâna lungă a Guvernului Boc. Ca scriitor şi jurnalist, mi-aş dori din suflet să fiu ascultat şi pe această cale, cum am mai fost şi în cei 30 de ani prerevoluţionari. Dacă nu prea ştiu să citească - starea culturii româneşti dovedeşte că n-au acest obicei - măcar să asculte! Am încă foarte multe de spus. Un alt securist care mi-a cenzurat romanul "Drumul cenuşii" m-a asigurat că benzile magnetice nu sunt documente juridice. Să se fi schimbat între timp situaţia? Oricum, de mulţi ani nu mai avem nici o victorie în nici un domeniu. Şi asta pentru că ne-am lăsat pe seama impostorilor şi a celor care nu ştiu decât să instaureze frica şi incertitudinea. Poate că "orbii" lui Bruegel ar trebui priviţi cu mai multă atenţie!"

sursa : http://www.jurnalul.ro/stire-special/stenogramele-arme-politice-557889.html


P.S. “Ai grijă ce-ţi doreşti, pentru că s-ar putea să se îndeplinească”. Aşa sună un celebru proverb chinezesc, transformat, parcă, de un blestem, într-un cinic destin. 

 Iar cineva trecut in nefiinta,precum marele maestru Paler spunea:"Cui i-a folosit libertatea obtinuta prin caderea lui Ceausescu? Invartitilor care au putut sa fure tot ce putea fi furat? Panglicarilor si canaliilor care nu s-au mai lovit de nici o teama si de nici o ipocrizie? Nulitatilor gonflabile care au sarit in diverse barci? La ce serveste, in fond, o libertate care ne asigura doar dreptul de a injura?
  Sa nu uitam din ce ingrediente se compune, azi, in Romania popularitatea. Prostitutie, jaf, smecherie, tupeu si discursuri despre Europa.(Marţi, 17 octombrie 2006)"

10 fenomene care nu au putut fi explicate pana in prezent

Sunt langa noi, se petrec in jurul nostru iar multe dintre ele le-am trait fara a le da o prea mare importanta. Sunt atat de comune incat le consideram parte din viata noastra de zi cu zi, uitand ca stiinta a esuat atunci cand a trebuit sa le explice. Sunt enigmatice, sunt inspaimantatoare si sunt atat de bine inchise in carcasa lor de mister incat, probabil, nu le vom dezvalui niciodata tainele. Ele sunt fenomenele a caror explicatie nu a putut fi oferita pana in prezent, si asta in ciuda sutelor de experimente si studii efectuate de oamenii de stiinta din toate colturile lumii. Mai jos va prezentam 10 dintre cele mai cunoscute astfel de bizare intamplari...

10. Amfibieni vii inchisi in piatra

Pana in prezent au fost documentate peste 90 de cazuri din toata lumea, in care amfibieni vii au fost descoperiti in carcase ermetice de carbune sau piatra. In peste 40 dintre ele a fost vorba de broaste sau mormoloci. Cercetatorii care au documentat cazurile respective sustin ca batracienii erau acoperiti de mucus si capatasera o culoare alba a pielii, asta ca o reactie a privarii de lumina. Ceea ce este de-a dreptul socant este faptul ca animalele, odata intrate in contact cu aerul, au revenit la viata, chiar daca pentru scurt timp. In majoritatea cazurilor, subiectii au decedat in decurs de 24 - 72 de ore, desi exista mentiuni despre exceptii in care animalele au supravietuit pe termen nelimitat.

In mod logic, este imposibil ca un organism viu, mai ales cand implica o vertebrata, sa poata supravietui mii sau chiar milioane de ani - atat cat este nevoie pentru formarea unei roci - privat de oxigen, hrana si apa, intr-o carapace ermetica de piatra sau carbune. O posibila explicatie ar fi aceea conform careia amfibienii isi pot incetini functiile organismului atat de mult, incat sa poate supravietui luni de zile fara elementele necesare vietii. In plus, aceiasi amfibieni ar fi trebuit sa patrunda intr-un anume tip de mal, capabil sa se solidifice rapid, mai ales in contact cu o apa puternic mineralizata. Si totusi, nu toate cazurile intalnite implinesc aceste conditii. Cert este ca fenomenul este mult mai comun decat ne-am putea inchipui...

9. Imaginile periferice surprinse de ochiul uman

Fenomenul a fost descris pentru prima data in secolul al XVI-lea de catre alchimistul Jackob Bohme, si prezentat ca o capacitate a oamenilor de a surprinde figuri si siluete enigmatice, asemenea unor umbre, cu coltul ochiului. Siluetele au, in cele mai multe cazuri, forme umane, intunecate, si sunt foarte agile. Adevarul este ca aproape fiecare persoana a trait acest sentiment cel putin o data in viata, iar observatiile de acest gen au fost insotite de stari de neliniste, fiori si sentimentul ca un lucru neobisnuit tocmai s-a intamplat. Oamenii de stiinta au sugerat faptul ca atari senzatii pot fi perceptii false sau halucinatii de scurta durata, dar nu au putut explica de ce acestea au loc.

Este posibil ca, in incercarea sa de a reda realitatea, creierul uman sa transmita informatii false, prin prisma capacitatilor sale de analiza, si astfel sa apara asemenea senzatii stranii. Nu putine sunt vocile care sustin, insa, ca oamenii au capacitatea de a descifra "realitatile" unei dimensiuni paralele. Cu secole in urma, o opinie tributara superstitiilor si credintelor vremii sustinea ca silueta intunecata care apare uneori nu este altceva decat moartea, iar de aici si pana la aparitia unor interpretari care sa sustina ca aceeasi silueta este un mesager al carui rol este acela de a transporta sufletul celor decedati in lumea de dincolo, un suflet ratacit intre dimensiuni sau un demon rauvoitor, nu a mai fost decat un pas. In realitate, nimeni nu poate explica de ce majoritatea oamenilor traiesc asemenea senzatii...

8. Urme imposibile

Atat arheologii, cat si paleontologii sau chiar simplii amatori, au descoperit urme de dinozauri incrustate in piatra. Astfel de urme s-au format de-a lungul milioanelor sau zecilor de milioane de ani, dupa ce uriasele animale ar fi calcat pe un sol moale care, cu timpul, s-a solidificat transformandu-se in piatra. Nimic neobisnuit pana acum cu privire la acest proces natural. Misterul apare odata cu descoperirea in mai multe site-uri arheologice a urmelor de dinozauri alaturi de... urme umane. Cel mai renumit sit este Paluxy, sit aflat in apropiere de Glen Rose, Texas, Statele Unite ale Americii. Aici, alaturi de urme vechi de aproape 100 de milioane de ani ale dinozaurilor se regasesc urme cat se poate de clare ale unui om. Controversele sunt cu atat mai aprinse cu cat, din datele pe care le detinem, este imposibil ca un om sa fi trait in perioada uriaselor reptile dinozauriene. In fapt, oamenii au aparut acum circa 200.000 de ani, pe cand ultimii dinozauri si-au dat sfarsitul in urma cu aproape 65 de milioane de ani. Si totusi, cum se pot explica astfel de urme? Ei bine, oamenii de stiinta nici nu vor sa discute posibilitatea autenticitatii unei astfel de coexistente umano-dinozauriene. Ei considera totul o farsa bine pusa la punct, si asta in ciuda faptul ca urme identice au fost descoperite si in siturile de la Antelope Spring, Nevada si Stinnet, Texas.

7. Oameni care dispar fara urma

In fiecare colt al lumii exista oameni care dispar fara urma in fiecare zi. Nu trebuie decat sa incercati o simpla cautare pe internet pentru a vedea proportiile acestui fenomen. Unii dintre cei disparuti sunt gasiti in cele din urma, dar marea lor majoritate dispare pentru totdeauna. Nu la aceste persoane ne vom referi, insa, aici de fata. Mult mai bizara este disparitia oamenilor in fata a zeci sau sute de martori. Exista, in prezent, sute de marturii cu privire la persoane care dispar, pur si simplu, ca si cum s-ar volatiliza in fata unei audiente. Nu exista niciun motiv aparent al disparitiei lor, cei mai multi erau multumiti de viata pe care o duceau, aveau familii si nici nu dadeau semnele unei depresii care sa ii impinga catre acte necugetate. Si totusi, fie ca se aflau pe strada, ca faceau jogging in parc sau ca lucrau pe camp, oamenii au disparut in fata a cel putin un martor. Tema a fost deja preluate de mai multe productii hollywodiene dar oamenii de stiinta nu au putut oferi o explicatie plauzibila nici pana in prezent...

6. Zgarieturile si vanataile care apar din senin

V-ati trezit vreodata dimineata ca sa observati ca pe corp v-au aparut zgarieturi sau vanatai fara o explicatie prealabila? Ei bine, atunci faceti parte dintre sutele de milioane de oameni care au patit acelasi lucru. De fapt, sunt atat de multe cazuri de acest gen incat pe internet au aparut forumuri specializate in care oamenii posteaza fotografii cu ranile aparute din senin si incearca sa le gaseasca o explicatie plauzibila. Cei mai multi dintre noi pun aceste rani pe seama intepaturilor de insecte, a unei reactii alergice, a unor lovituri pe care nu le-au sesizat in timpul zilei sau pe seama miscarilor necontrolate din timpul somnului. De cele mai multe ori, zgarieturile dispar dupa cateva ore sau zile, nu au complicatii si nu sunt luate in seama. Si totusi, persoane care sufereau constant din cauza unor asemenea rani, au fost supuse unor teste repetate pentru a se afla cauza bizarului fenomen. Chiar daca au dormit cu manusi de cauciuc, daca intreaga casa a fost curatata de insecte si chiar daca subiectii in cauza nu prezentau alergii, ranile au continuat sa apara. Este de notorietate cazul unei femei din Marea Britanie care a cerut sa fie supravegheata in timpul somnului pentru a putea afla daca isi producea singura ranile. Nici de aceasta data nu s-a putut oferi o explicatie...

Medicii au inaintat ipoteza prezentei unei boli a pielii, Pityriasis Rosea, dar aceasta interpretare nu si-a gasit un fundament real. Evident, ca nu putem accepta nici teoriile fantasmagorice cu privire la prezenta demonilor, goblinilor sau a stravechilor incubus si succubus despre care unii cred ca ar fi autorii semnelor misterioase. Cert este ca acesta, desi extrem de des intalnite, raman inca un mister pentru toti cei care au incercat sa le descifreze tainele.

5. Infrasunetele naturale

Infrasunetele sunt descrise ca orice frecventa audio mai joasa de 20Hz - frecventa ce poate fi perceputa de urechea umana, Nu exista niciun dubiu cu privire la existenta lor. Mai mult, ele pot fi detectate si chiar create cu ajutorul tehnologiei moderne. Pot calatori pe distante uriase si sunt, adeseori, asociate cu fenomene naturale precum eruptiile vulcanice sau cutremurele. Acesta poate fi si motivul pentru care unele animale pot anticipa producerea unui asemenea dezastre naturale. Studiile au aratat, insa, ca expunerea oamenilor la infrasunete poate duce la aparitia depresiei, fricii, anxietatii si a atacurilor de panica. Unii cercetatori au avansat chiar ideea ca frecventa de 19Hz este asociata, in general, cu fenomenele paranormale si ca poate duce la halucinatii. Daca sursa infrasunetelor este suficient de puternica, vibratiile imprimate obiectelor pot lasa senzatia ca acestea se misca singure si chiar, in cazul celor de sticla, acestea sa se sparga. Chiar daca infrasunetele au fost deja folosite ca arme psihologice, sau ca metode pentru a stimula multimile de oameni, studiile efectuate pana in prezent nu au reusit sa explice originea lor si nici efectele complete pe care le au asupra organismelor vii.

4. Luminile din Hessdalen

Fenomene stranii pentru cei mai multi dintre noi au loc zi de zi pe cer. Cele mai multe si-au gasit deja o explicatie stiintifica in timp ce altele sfideaza, parca, orice logica. Fenomenul la care ne vom referi astazi a devenit cunoscut in Norvegia, in localitatea estica Hessdalen, acolo unde, inca din anii 1940, au inceput sa isi faca aparitia pe cer globuri luminoase care par a se aprinde in aer si care dureaza doar cateva fractiuni de secunda. Intensitatea lor a crescut simtitor in anii 1980, atat de mult incat se inregistrau chiar si 20 de astfel de aparitii pe saptamana.

Chiar daca numarul lor s-a redus in ultimii ani, globurile de foc sunt inca aparitii curente pe cerul Norvegiei si asta in ciuda lipsei unei explicatii plauzibile. Luminile se aseamana cu niste pungi de gaz care se aprind brusc in aer dar care dureaza mai mult decat o simpla scaparare a unui chibrit sau a unei brichete. Zeci de teorii, plecand de la ipoteza unor portaluri extraterestre si pana la mult mai umanele gaze naturale sau incarcaturi electrice, au fost avansate, niciuna dintre ipoteze nereusind sa explice pe deplin cauza acestui fenomen. In fapt, fenomenul se aseamana cu nu mai putin misterioasele fulgere globulare, diferenta fiind data de faptul ca luminile de la Hessdalen sunt mult mai lente si dureaza mai mult decat fulgerele in cauza.

3. Alunecarile prin timp

Conform marelui fizician din secolul XX, Albert Einstein, timpul nu este deloc atat de stabil pe cat il cred cei mai multi dintre noi. Ca fiinte umane, ne-am adaptat timpului si ne-am stabilit programele zilnice in functie de timpul pe care il cunoastem, viata noastra este in intregime guvernata de timp dar ... totusi, exista si exceptii de la aceasta regula.

Evident, fenomenul la care ne vom referi nu a fost experimentat de cei mai multi dintre noi, dar marturiile care sa ii sustina existenta nu sunt deloc putine. Ca sa fim mai exacti, vom incerca sa explicam pe scurt ceea ce se intampla. Ati avut vreodata senzatia ca intrand intr-un loc sa nu recunoasteti nimic din timpul vostru, ba mai mult, senzatia pe care o traiti sa fie aceea ca va aflati cu ani sau poate chiar secole in urma? Unii asociaza astfel de fenomene cu aparitiile fantomatice sau cu portaluri care sa faca legatura intre dimensiunile universului nostru.

In general, astfel de "vedenii" nu dureaza mai mult de cateva minute si sunt considerate, in general, simple halucinatii. Si cu toate acestea, rapoartele care mentioneaza trairi de acest gen sunt cat se poate de numeroase. Unul dintre cele mai cunoscute cazuri este cel trait de britanicul Archie Carmichael, personaj care, in anul 1953, a intrat intr-o cafenea, in satul Cotswold. Omul a fost socat sa observe ca oamenii din cafenea erau imbracati dupa o moda veche de cel putin 100 de ani si, mai mult, nimeni nu parea sa ii observe prezenta. Totul a durat cateva minute, pana in momentul in care Archie Carmichael s-a trezit in bratele unui barman care chemase deja ambulanta, ingrijorat de starea clientului sau. Alte marturii aflate in afara oricarui dubiu vorbesc despre armate fantomatice care traverseaza stravechi campuri de lupta, despre avioane de mult iesite din uz care inca survoleaza cerul deasupra locatiei unor vechi aeroporturi sau interioarele unor cladiri vechi de secole care, pentru cateva secunde, redevin ceea ce erau in urma cu sute de ani. Desi acceptate in lumea stiintifica, nici aceste fenomene nu au putut fi elucidate pana in prezent.

2. Hiperperceptia

Majoritatea oamenilor experimenteaza hiperperceptia cel putin o data sau de doua ori in viata. Asemanatoare cu senzatia de deja vu, hiperperceptia se deosebeste de aceasta prin durata sa si prin intensitatea trairilor din acel moment. Ea poate fi definita prin cunostintele pe care o persoana si le poate aminti in momentul contactului cu un loc sau un obiect cu care nu a avut niciodata de a face. In comparatie cu senzatia de deja-vu sau cu alunecarile in timp, hiperperceptia da nastere unor stari care cresc gradual si care duc uneori la aparitia unor amintiri extrem de clare despre intamplari care nu au avut loc niciodata.

Nu de putine ori s-a intamplat ca persoane care vizitau castele sau cetati sa isi aminteasca interioare pe care nu le vazusera niciodata, statui care fusesera mutate cu secole in urma sau detalii care nu mai existau cu mult inainte ca persoanele in cauza sa se nasca. Chiar daca nu au fost explicate de catre oamenii de stiinta, starile de hiperperceptie sunt acceptate si, uneori, asociate cu fenomenul de clarviziune...

1.Senzatiile de deja vu

Peste 70 % din populatia Terrei sustine ca a experimentat, macar o data, un straniu sentiment de familiaritate fata de lucruri care, in mod normal, ar fi trebuit sa fie total necunoscute. O vizita in premiera la un magazin in care totul pare deja cunoscut, o discutie ce lasa impresia ca a mai avut loc, desi ea nu s-a mai intamplat niciodata, sau chipul familiar al unei persoane care, in realitate, este vazut pentru prima oara, sunt doar cateva dintre simptomele neexplicate, insa considerate normale, ale senzatiei de deja vu.

Dat fiind faptul ca senzatiile de deja vu nu sunt anuntate de simptome si nu dureaza mai mult de 30 de secunde, fenomenul in sine este unul extrem de dificil de studiat. Unul dintre primii oameni de stiinta care a incercat o aprofundare a misteriosului sentiment a fost Sigmund Freud. Acesta a vazut in falsele amintiri un rezultat al reprimarii inconstiente a memoriei de catre creierul uman in fata unor experiente traumatizante traite la o varsta frageda. De altfel, fenomenul descris de Freud, numit paramnezie, a fost general acceptat pentru o mare perioada din secolul XX, pana in momentul in care deja vu-ul a reintrat in atentia oamenilor de stiinta.

Una dintre cele mai cunoscute teorii acceptate de catre cercetatori este cea a psihiatrului Alan Brown de la Universitatea Duke din Statele Unite ale Americii si a colegei sale, Dr. Elizabeth Marsh, teorie cunoscuta sub numele de atentie distributiva sau teoria mesajelor subliminale. Intr-unul dintre testele efectuate de cei doi oameni de stiinta, acestia au prezentat unui grup de studenti o serie de fotografii ale unor locatii pe care nici unul dintre subiecti nu le mai vazuse vreodata. Cu putin timp inainte de inceperea testelor, cercetatorii au bombardat practic cu mesaje subliminale - imagini care nu durau mai mult de 10-20 de milisecunde (suficient de mult pentru ca in creierul unei persoane sa poate fi inregistrata imaginea, dar nu suficient de mult pentru ca aceasta sa fie constienta), o parte dintre studentii participanti la experiment. Rezultatul a fost ca persoanele supuse mesajelor subliminale au declarat ca au un straniu sentiment de familiaritate fata de imaginile din fotografii, desi acest lucru ar fi fost, in mod normal, imposibil.

Si totusi, in ciuda celor peste 100 de ani de studii ai fenomenului deja vu, oamenii de stiinta recunosc faptul ca teoriile emise in ultimul secol nu sunt suficiente pentru a explica misterioasele senzatii. Probabil ca tehnologia viitorului sau intelegerea extrem de complicatului creier uman poate duce la clarificarea totala a acestor fenomene. Pana atunci, lupta dintre stiinta si pseudostiinta poate lasa loc interpretarilor de orice fel.

sursa:http://www.descopera.ro/stiinta/7474093-10-fenomene-care-nu-au-putut-fi-explicate-pana-in-prezent