Baladă cu lacrimi

Îmi iubesc cu lacrimi ţara
şi cu plîns iubesc poporul.
Doamne, apără ogorul
atît iarna, cît şi vara.

Grijă ai de iarba deasă
să n-o taie altă coasă.
Şi ai grijă ca viţeii
să nu-i taie iar mişeii.

Lasă-i, Doamne, să mai pască
şi să zburde precum iezii
pe-o păşune românească
pîn' la soarele amiezii.

Iar cînd vine asfinţitul
să ascunzi în cer cuţitul.