10 curiozitati despre Parlamentul European

Sunt parlamentarii europeni lipsiti de putere, bucurandu-se doar de avantajele ce decurg din pozitia lor, sau lucreaza non-stop pentru a face din lume un loc mai bun? Reporterul BBC pe teme politice Brian Wheeler a trait timp de o saptamana viata unui membru al Parlamentului European, scopul experimentului sau fiind de a afla, cat mai concret, cu ce se ocupa parlamentarii europeni si care este rostul lor.
El a urmarit activitatea parlamentarilor europeni din toate partidele britanice, in speranta ca va gasi raspunsul, informeaza
BBC, citat de ziare.com. Iata zece lucruri importante pe care le-a invatat Wheeler in decursul acelei saptamani:

1. Este tot o viata, dar nu ca a noastra

A te afla in Parlamentul European este ca si cum ai merge pe platoul de filmare al unui film science-fiction din anii 1960. O viziune usor antiseptica a viitorului, in care omenirea a ajuns departe si toate razboaiele au luat sfarsit.

Criticii sunt de parere ca Parlamentul este, intr-adevar, la fel de rupt de realitate ca si un film SF. Insa pentru un reporter mai curand obisnuit cu lungile coridoare si cu scarile in spirala din Castelul Westminster - sediul Parlamentului Marii Britanii - lifturile din sticla si aleile largi ale cladirii Louise Weiss aduc un contrast binevenit.

Poate ca cei care au proiectat-o au vrut sa faca o analogie cu proiectul european in sine - poti sa vezi locul in care vrei sa ajungi fara sa petreci o groaza de timp cautand rute si modalitati de a ajunge la destinatia propusa.

2. Terminologia poate fi dificila

Exista cateva cuvinte noi pe care trebuie sa le invete orice ‘debutant’ cand ajunge in Parlamentul European. Printre acestea se numara ‘hemicycle’ - numele salii pentru dezbateri, ‘raportor’ - parlamentarul responsabil cu realizarea unui raport privitor la noua legislatie, si ”chestor” - termen imprumutat, ca o mare parte din limbajul folosit in Parlament, din epoca Romei Antice, ce inseamna ‘omul care pune intrebari’.

La Bruxelles si Strasbourg, chestorii sunt sase inalti parlamentari europeni, care reprezinta interesele celorlalti in fata autoritatilor Parlamentului. Insa ‘trialog’ este noul cuvant preferat.

Acesta se refera la discutiile informale tripartite dintre reprezentantii-cheie ai Parlamentului, Comisiei si Consiliului European - discutii ce au loc atunci cand se confrunta cu un impas legat de o lege anume, inainte de a se intruni comitetul formal pentru discutii.

3. Parlamentarii europeni au mai multa putere decat s-ar putea crede

Inveti repede ca cea mai sigura metoda de a enerva un parlamentar european este sa afirmi ca tot ce fac ei este sa ‘puna stampila’ pe legislatia UE (cu exceptia parlamentarilor din UKIP - Partidul Independentei din Marea Britanie -, care probabil or sa fie de acord cu tine si au sa-ti faca cinste cu un pahar).

Parlamentul are mai multa putere decat avea cu un deceniu in urma, cand pana si sustinatorii sai afirmau ca nu se ocupa decat cu discutii peste discutii.

Acum, sub umbrela principiului ‘co-deciziilor’, Parlamentul nu numai ca-si ofera parerea cu privire la legile UE, cum o facea si inainte, dar impartaseste si puterea legislativa cu Consiliul European.

Parlamentarii europeni nu creeaza legi cu totul noi, ci amendeaza doar legislatia creata de Comisia Europeana. Ei au un rol important prin munca pe care o depun in comitete - in care se ocupa de slefuirea, cristalizarea si ‘conturarea’ - un cuvant foarte des folosit la Bruxelles - legislatiei promovate de Comisia Europeana.

4. Cei mai multi dintre parlamentarii europenii nu suporta sa mearga la Strasbourg

As fi fost un om bogat daca as fi primit cate o lira de fiecare data cand am auzit in aceasta saptamana un parlamentar plangandu-se de faptul ca trebuie sa calatoreasca la Strasbourg, scrie reporterul BBC, Brian Wheeler.

Nu se pune problema ca ar avea ceva impotriva locului respectiv in sine, ci e vorba de nemultumirea ca trebuie sa se deplaseze de la Bruxelles de 12 ori pe an, sa isi transporte toate hartiile si tot personalul in alta tara, pentru doar patru zile. Ei privesc acest lucru ca fiind o imensa pierdere de timp si de bani, mai ales in conditiile in care au deja un birou stabilit la Bruxelles.

5. Compromisul nu este un lucru rau

Din perspectiva britanica, in care ideea de Parlament este indisolubil legata de imaginea a doua randuri de mese verzi si dispute violente, Parlamentul European este cat se poate de straniu.

Nu exista niciun partid aflat la putere si nicio opozitie. Discutiile sunt uneori la fel de patimase precum cele ale unui Parlament obisnuit, insa atmosfera nu este la fel de dura, de dominata de adversitate. Acesta nu este un lucru negativ, ar spune unii.

Insa, deoarece votarea cu privire la un subiect nu are loc pana in ziua de dupa dezbaterea corespunzatoare, nu exista sentimentul ca opiniile pot fi schimbate de un discurs teribil de reusit.

Este, deci, importanta ajungerea la acorduri cu oponentii si incercarea de a se impaca cerintele formulate de diferitele nationalitati reprezentate in Consiliul Europei.

6. Din discutii lipseste umorul

Deloc surprinzator, este dificila nascocirea unei glume care sa fie tradusa in 22 de limbi si sa ramana amuzanta. Cu exceptia glumelor vizuale, bineinteles.

Insa cu toate ca Mr Bean are succes in multe tari, Parlamentul European are deja suficiente probleme de credibilitate si fara a recurge la bufonerii.

Lipsesc acele strafulgerari veritabile ale simtului umorului ce apar uneori in Camera Comunelor, ce pot insufla viata intr-o dezbatere si pot exprima o idee mult mai eficient decat un teanc de documente statistice.

7. Parlamentarii europeni ai Marii Britanii au o mai mica reprezentativitate decat parlamentarii ramasi acasa

Reprezentarea proportionala, introdusa pentru alegerile europene din Marea Britanie din anul 1999, a fost o regula teribil de benefica pentru partidele britanice mici.

Fara ea, probabil ca formatiuni precum Verzii sau UKIP nu ar fi putut trimite reprezentanti in Parlamentul European, iar punctele lor de vedere nu ar fi fost nici pe departe atat de vizibile cum sunt astazi.

Insa sistemul listelor de partid folosit in Anglia, Tara Galilor si Scotia a avut efectul de a distruge legatura dintre parlamentarii europeni britanici si alegatorii lor.

In baza acestui sistem, oamenii voteaza mai curand pentru un partid decat pentru un candidat individual.

In consecinta, foarte putini dintre parlamentarii europeni contactati de reproterul britanic isi cunosc baza electorala, afirmand ca regiunile pe care le reprezinta sunt prea mari, gazduind milioane de alegatori.

8. Parlamentarii britanici din Parlamentul European se simt ‘cetateni de categoria a doua’

Reprezentatii Marii Britanii in Parlamentul European, indiferent de partidul din care provin, vorbesc cu invidie despre atentia de care se bucura Parlamentul britanic din partea mass-media.

Din perspectiva presei, explicatia ar putea consta in faptul ca este foarte rar intalnita vreo situatie in care votul exprimat de un reprezentant trimis in Parlamentul European a schimbat direct viata oamenilor obisnuiti - spre deosebire de voturile exprimate de parlamentarii din tara, care fac parte dintr-un proces lung ce poate schimba vietile cetatenilor.

9. Putini britanici stiu cum functioneaza, de fapt, Parlamentul European

Nu constituie o noutate faptul ca o mare parte dintre reglementarile care afecteaza viata de zi cu zi a locuitorilor Marii Britanii - de la directiva privitoare la programul de lucru si pana la discutiile din domeniul telefoniei - sosesc de la UE.

Insa pana si persoane precum lobby-istii si jurnalistii, a caror slujba este sa urmareasca intregul proces, par uneori nestiutori sau confuzi in ceea ce priveste felul in care functioneaza Parlamentul European si alte institutii ale UE.

Nu este usor pentru cei din exterior sa isi dea seama cine detine puterea in Parlament, chiar daca acesta constituie unul dintre mediile cele mai influente in ceea ce priveste deciziile Europei.

Parlamentarii europeni povestesc despre lobby-isti care sosesc la Bruxelles din Marea Britanie pentru a sustine o cauza anume, insistand sa obtina intrevederi cu liderii grupurilor de laburisti, conservatori sau democrati liberali.

Ei parasesc orasul cateva zile mai tarziu, bucurosi ca s-au intalnit cu persoanele necesare scopului lor, cand in realitate ar fi fost mai eficient sa se intalneasca cu liderii grupurilor politice transnationale.

10. E prea devreme pentru a trage o concluzie…

Un sentiment comun, exprimat de nenumarate ori de parlamentarii europeni din toate partidele a fost cel ca este un miracol faptul ca Parlamentul European inca mai functioneaza.

Ideea ca 27 de tari - si in special cele cu o istorie sangeroasa, presarata cu conflicte si lupte - lucreaza acum impreuna pentru a atinge o serie de teluri comune este, potrivit parlamentarilor europeni contactati, un lucru ce trebuie pretuit.

Membrii Parlamentului European pareau sa fie incantati chiar si de simplul fapt ca urcandu-se intr-un lift, auzeau doua-trei limbi diferite.

Unii dintre oamenii cu viziuni total opuse fac parte din aceleasi comitete. Insa exista in continuare sentimentul ca intregul cadru este inca in faza de experiment.

In e-mailuri primite de la cititori, se explica faptul ca pacea intre statele membre ale UE este justificarea definitorie a sa, insa, in opinia altora, este prea devreme pentru a se ajunge la o concluzie in acest sens, incheie reporterul BBC Brian Wheeler.

Sursa: Romania Libera

Fenomenul TUNGUSKA

În zorii zilei de 30 iunie 1908 , marinarii de cart de pe câteva nave care pluteau pe Oceanul Indian observara un obiect urias care descria o larga traiectorie pe bolta cereasca , îndreptându-se catre Asia .
Caravanele care strabateau desertul Gobi si regiunile de nord-vest ale Chinei s-au oprit o clipa din drumul lor ; oamenii si-au ridicat privirile , surprinsi si înfricosati , la trecerea globului de foc , care (dupa calculele stabilite ulterior) probabil ca dezvoltase la suprafata sa o caldura de aproximativ 3000 °C .În satele si micile târguri din centrul Siberiei , oamenii au fost îngroziti de suieratul asurzitor al ciudatului obiect ceresc . La ora 7,17 , platoul siberian central , situat în apropiere de râul Tunguska Pietroasa s-a cutremurat sub impactul unei explozii atât de puternice , încât centrul seismografic din Irkutsk situat la aproape 900 km la sud , a înregistrat oscilatii de proportiile unui cutremur de grad înalt (4-5 Richter) .
La impactul ciudatului obiect cosmic cu pamântul , tâsneste o uriasa jerba de foc apoi o unda de soc se propaga în aerul înconjurator, pâna la distante de 700-800 km. În acelasi timp , un suvoi fierbinte matura dealurile împadurite ale taigalei , arzând vârfurile înalte ale coniferelor si producând incendii care au durat zilz în sir . Mii de copaci sunt doborâti , colibe ale nomazilor sunt maturate pur si simplu de pe suprafata pamântului , se înregistreaza victime în rândul oamenilor si animalelor din împrejurimi . Rafalele de vânt care au zguduit usile si ferestrele locuintelor s-au resimtit si în localitati situate pâna la o distanta de 600 km.Mase întunecate de nori grosi s-au ridicat pâna la 20 de kilometri deasupra regiunii Tunguska , dând apoi nastere unei ciudate ploi negre .Vreme de ore în sir , undele provocate de explozie s-au propagat în toate directiile , fiind înregistrate la distante foarte mari , ca de pilda în Anglia , la Greenwich . La mari altitudini a fost de asemenea observat un fenomen neobisnuit , nori de argint , masivi , radiind o luminiscenta ciudata .Din Peninsula Scandinava si pâna în Siberia , lumina a fost atât de intensa în perioada imediat urmatoare încât a fost posibil sa se faca fotografii în miez de noapte . Vreme de câteva saptamâni , pe cerul Europei au fost observati nori de praf si o neobisnuita luminozitate nocturna care se manifesta pâna la latitudini cum ar fi cele ale Spaniei.
Fireste ca astazi , dupa atâtia ani , puterea exploziei din regiunea Tunguska este greu de calculat , dar oamenii de stiinta sunt de acord ca unicul criteriu de comparatie îl; constituie exploziile din era noastra atomica . În ciuda acestor elemente spectaculoase care prin însasi natura lor ciudata pareau menite sa trezeasca interesul oamenilor de stiinta , vreme de peste 12 ani nu s-a intreprins nimic pentru cercetarea la fata locului a marii explozii si pentru cautarea unei explicatii stiintifice a acestui fenomen probabil unic în istoria Terrei . Asa se face ca pâna la sfârsitul deceniului al treilea al veacului. Primul care este interesat întradevar de acest fenomen si încearca sa organizeze o expeditie de documentare este cercetatorl rus Leonid Kulik , pe atunci în vârsta de 38 de ani . Kulik era intrigat mai ales de acea forma de tub prin care satenii descriau obiectul cosmic deoarece nu prea corespundea aspectului pe care îl putea avea un meteorit în traiectoria sa .De asemenea nici norii de fum si nici flacara ca o limba bifurcata nu aveau ce cauta în descrierea unui meteorit , în afara de cazul ca impactul provocase un incendiu de mari proportii in taiga , ceea ce iarasi era greu de presupus , având în vedere ca în acea perioada a anului solul mustea de apa si , practic , mare parte a regiunii se transformase într-o mlastina .
Facând cercetari în colectiile de ziare vechi , Kulik reusi sa schiteze un fel de portret al obiectului , desi majoritatea martorilor oculari se contraziceau sau chiar înflorisera declaratiile . Un lucru era sigur : daca fusese un meteorit , atunci acesta trebuie ca avusese proportii gigantice , era fara îndoiala cel mai mare meteorit cazut vreodata în Rusia si poate pe întregul Pamânt , caci altfel nu se pot explica puternicele cutremure înregistrate la acea data.
În anii care au urmat , dosarul Tunguska s-a îngrosat cu numeroase file noi . S-a stabilit ca puternica explozie a avut loc la nord-est de Kansk , undeva în bazinul râului Tunguska Pietroasa , desi aceste încercari s-au lovit de rezistenta unor localnici superstitiosi . În ochii tungusilor meteoritul era un obiect sacru si de aceea ei au ascuns cu grija , mult timp , locul în care a cazut .
Cercetarile efectuate au dus la concluzia ca efectele exploziei au fost vazute sau auzit pe o arie cuprinzând aproape un milion de kilometri patrati . A.Voznesenki credea ca explozia nu a fost produsa de un singur meteorit , ci mai degraba de un grup care pe masura ce înainta se desfacea din manunchi .
În februarie 1927 , Kulik porneste a doua expeditie si calatoreste pâna la 13 aprilie când observa primele semne ale exploziei de la 1908: de-a lungul vaii Makirta , cât vedeai cu ochii , malurile erau acoperite cu trunchiuri rasturnate de mesteceni si de pini doborâti de explozie . Pe masura ce grupul înainta spre nord-vest , numarul copacilor smulsi din radacini crestea , toti cu vârfurile îndreptate spre sud sau sud-est. Radacinile smulse din sol se înaltau monstruase , ramurile erau dezgolite de frunze . În general urmele aratau ca focul pornise subit , cu mare intensitate si pe o arie foarte larga . Cu cât se apropia mai mult de centrul exploziei , Kulik vazu cu uimire ca încep treptat sa apara , printre trunchiurile doborâte , copaci care ramasesera în picioare . Iar acolo unde, dupa calculele lui , trebuia sa se afle epicentrul impactului , nimeri într-o padure obisnuita pentru acea regiune , cu copaci având radacinile adânc înfipte în sol , numai ramurile fusesera smulse si scoarta jupuita de pe trunchiuri de parca era o padure de stâlpi de telegraf . Iata deci cum marele crater prezis de Kulik si alti cercetatori , pur si simplu nu exista . De asemenea si încercarea de a gasi unele fragmente meteorice s-a soldat tot cu un esec .
Prima parere diferita de a lui Kulik a venit în 1930 de la doi specialisti de prestigiu care au emis ipoteza ca obiectul cazut în taiga nu era meteorit ci o cometa alcatuita din corpuri gazoase , ceea ce ar explica de ce n-ar lasa urme metalice dupa caderea ei . În privinta fortei dezvoltate de explozie s-a opinat pentru 10-30 megatone TNT . Totusi , ipoteza cometei nu explica satisfacator toate fenomenele care au însotit marea explozie .
Peste aproape un deceniu , un prieten al lui Kulik emite o alta ipoteza , si anume ca meteoritul nu a explodat pe suprafata solului , ci în aer , deasupra oceanului .
Predecesorul lui Kulik , Aleksandr Kazantev , viziteaza Hirosima la scurt timp dupa iesirea Japoniei din razboi. Aici el descopera numeroase si uimitoare similitudini cu fenomenul Tunguska : padurea de stâlpi de telegraf( bomba explodase la 550 m deasupra solului) , norul negru , ploaia neagra , forta uriasa. Asadar explozia unei bombe nucleare în 1908 ??
Mai recent , oamenii de stiinta din numeroase tari au cautat o explicatie în domeniul fizicii teoretice . S-au conturat în aceasta privinta doua directii: marea explozie din taiga a fost provocata fie de un mic corp de antimaterie , fie de o asa-zisa gaura neagra .
Conform datelor fizicii teoretice , antimateria singura e stabila , dar în contact cu materia se anihileaza , degajând cantitati imense de energie si disparând fara a lasa nici o urma , ceea ce ar explica absenta craterului si materialului meteoric. Ce nu explica ipoteza este luminozitatea sau aspectul tubular si de ce nu a explodat antimateria chiar la intrarea în atmosfera .
În ceea ce priveste gaura neagra , se presupune ca aceasta a strabatut planeta ca un proiectil , iesind pe partea cealalta si pierzându-se în cosmos . Gaurile negre exista peste tot în univers , pot avea greutati de miliarde de tone si mase atomice ceea ce ar explica de asemenea absenta craterului. Totusi o gaura neagra ar fi lasat în urma o radioactivitate ridicata , nedescoperita însa de nimeni si nici ea nu explica forma obiectului .
În ultimii ani unii autori au reluat ipoteze mai vechi , presupunând ca a fost vorba chiar de o nava cosmica cu o grava avarie la motoare ce s-ar fi prabusit în acipoteze are argumente pro si contra , asa ca iata-ne la sfârsitul deceniului al 9-lea ajunsi acolo de unde plecasem. În ciuda faptului ca s-a bucurat de atentia unora dintre cei mai prestigiosi oameni de stiinta , marea explozie din regiunea Tunguska ramâne totusi o enigma .