ULTIMUL AVERTISMENT ÎNAINTEA JUDECĂŢII DE APOI

“Focul va cădea din cer, şi o mare parte a omenirii va fi anihilată...”


De sute de ori în decursul acestui secol, oameni din diverse regiuni ale lumii au mărturisit cu emoţie că au întâlnit-o pe Sfânta Fecioară şi au relatat apoi, plini de transfigurare spirituală, mesajele ei pline de iubire, adresate către întreaga umanitate.Toţi, fără excepţie, au reprodus acelaşi avertisment: "Omenirea este în pericol să dispară definitiv dacă nu-şi schimbă, cât mai repede, comportamentul distructiv şi diabolic, ce stârneşte mânia Domnului". Un preot italian, considerat - deocamdată - ultimul care a primit graţia de a o vedea pe Fecioara Maria şi de a recepta mesajele din partea acesteia, precizează, în plus, că biblicul "Sfârşit al timpurilor" a început deja, şi cei care acum, în ultimii ani de existenţă, nu îşi vor deschide inima către Dumnezeu, vor fi definitiv pierduţi.



O lucrare special destinată acestui îngrijorător subiect, numită "Profeţiile de la Fatima", semnată de Thomas W. Petrisko (apărută recent la o editură americană), reuneşte toate mesajele Fecioarei Maria, începând din anul 40 d.C. şi până astăzi. Autorul a colindat întreg Pământul în căutarea acestor comori spirituale şi, în ultimii ani, a fost unul dintre cei care au lucrat efectiv la descifrarea mesajului dat de Fecioara Maria la Fatima.



"Istoria apariţiilor mariale (ale Fecioarei Maria) este lungă şi dificil de prezentat în doar câteva cuvinte. Până acum, ea a apărut de câteva sute de ori, mai ales în faţa unor copii, dar şi în faţa unor reprezentanţi ai marilor religii. Misiunea Fecioarei, judecând după mesajele sale, pare a fi aceea de a-i ajuta şi de a-i preveni pe oameni în legătură cu un groaznic cataclism, ce urmează să se producă", spune Petrisko, în cartea sa. Cercetătorul consideră că motivele acestui cataclism, dincolo de aspectele sale terestre, sunt de natură spirituală, dovadă fiind îndemnurile Fecioarei Maria la "dragoste şi credinţă", singurele care ar mai avea puterea să salveze oamenii din acest dezastru iminent.



În 1846, doi copii, Melanie Calvat şi Maximin Giruad, din localitatea franceză La Salette, au povestit că au "discutat" cu Fecioara Maria şi că ea era atât de îngrijorată de soarta care le este hărăzită oamenilor, încât a plâns în timp ce le vorbea. Descrierea sfârşitului omenirii a fost considerată de Suveranul Pontif al vremii atât de înspăimântătoare, încât el a decis ca acest mesaj să nu fie adus la cunoştinţa oamenilor. Şi astfel, profeţia a devenit “secretul din La Salette". Astăzi, el este deja cunoscut şi vi-l reamintim: "Dumnezeu va lovi Pământul cum n-a mai făcut-o până acum. Jale va fi pe capul pământenilor. Dumnezeu îşi va manifesta puterea şi îi va îngădui Şarpelui (forţelor infernale, demoniace şi satanice, n.a.) să provoace neînţelegeri între oameni. Certurile se vor ţine lanţ, chiar şi în mijlocul familiilor, şi nimeni nu va scăpa de influenţa nefastă a răului. Războaie sângeroase, foamete, epidemii şi cumplite boli infecţioase vor nimici o bună parte din oameni. Lucifer, împreună cu un număr foarte mare de demoni, va veni din Iad. Pământul va fi lovit de calamităţi de tot felul".



În anul 1860, prin mesajul către Theresa Steindel, o călugăriţă din Australia, Fecioara şi-a completat descrierea, spunând că: "O boală cumplită, nevindecabilă, îi va lovi pe oameni şi îi va lăsa fără apărare. Radiaţiile venite de sus vor acoperi lumea de flăcări".



După încă 16 ani, o călugăriţă carmelită din Palestina a recepţionat încă o informaţie: "Vor fi trei zile de întuneric complet, şi în acest răstimp, trei pătrimi dintre oameni vor dispărea".



Totuşi, cel mai înspăimântător mesaj a fost considerat cel din 1917, când Fecioara a apărut de şapte ori şi le-a vorbit unor copii păstori, în apropierea localităţii Fatima, din Italia. Mesajul ei, de la a treia apariţie, conţine descrieri apocaliptice atât de terifiante, încât nici măcar acum Vaticanul nu şi-a dat acordul pentru dezvăluirea acestui teribil secret. Ultima supravieţuitoare dintre cei trei copii de atunci, sora Lucia, care a trăit în mănăstire după ultima întâlnire cu Fecioara, i-a spus însă unui preot că profeţia secretă de la Fatima reprezintă doar garanţia că sfârşitul lumii este aproape şi că aceasta este ULTIMA epocă în care oamenii se mai pot salva. Cei care nu se vor mântui acum vor avea foarte mult de suferit după aceea.



Mai recent, în anul 1973, la o mănăstire din Akita, Japonia, călugăriţa Agnes Sasagawa a văzut-o şi ea pe Fecioara Maria. Mesajul pe care l-a primit de la Sfânta Fecioară cuprinde o altă precizare: "Multe naţiuni vor fi distruse… focul va cădea din ceruri, şi o mare parte a omenirii va fi anihilată. Cei care vor supravieţui îi vor invidia pe cei care au murit încă de la început, pentru că ei vor avea de înfruntat o disperare mai grea decât moartea".



Şi, în fine, chiar în acest an, preotul catolic Stefano Gobbi a primit un avertisment explicit, considerat a fi cel din urmă mesaj al Sfintei Fecioare. După opinia cercetătorului Thomas W. Petrisko, această ultimă comunicare a Fecioarei este şi cea mai completă şi le include, practic, pe toate cele anterioare ei, inclusiv profeţia secretă de la Fatima!



Vă prezentăm traducerea integrală a acestui mesaj, aşa cum a fost el reprodus în cartea autorului american, “Profeţiile de la Fatima”:



"Am coborât din Ceruri ca să vă dezvălui toate marile secrete şi să vă pregătesc pentru ceea ce veţi îndura în scopul purificării întregului Pământ. Satan şi-a instalat deja regatul în această lume. El este stăpân peste voi şi se bucură de victoria pe care a obţinut-o atât de uşor.



Forţele care stabilesc evenimentele ce vor urma, în conformitate cu planurile perverse ale Răului, ţin de puterile întunecate ale demonilor. Ei au reuşit să determine umanitatea să trăiască fără credinţă şi au împrăştiat peste tot otrava îndoielii. Au construit noi idoli, în faţa cărora oamenii, prostiţi, se înclină neputincioşi: PLĂCEREA pentru tot ceea ce este grosier şi inferior, BANII, ORGOLIUL, NECURĂŢENIA, DORINŢA DE A DOMINA alţi oameni şi NEÎNCREDEREA în forţa pe care Dumnezeu a sădit-o în ei.

Satan a fost conducătorul necontestat al omenirii în acest ultim secol şi a reuşit să-i facă pe oameni să se îndepărteze de ADEVĂR, să-i lipsească de puterea purificatoare a DRAGOSTEI. El a împrăştiat discordia şi ura între oameni, legitimând imoralitatea şi slăbiciunea, divorţul, avortul şi obscenitatea. Războaiele nu au încetat nici o clipă şi s-au multiplicat mereu. Oamenii trăiesc acum într-o lume sfâşiată de conflicte şi ură, dar războiul cel mare, care va distruge ţări şi naţiuni întregi, abia începe. Când el va înceta, nimeni nu va fi victorios. Marea judecată a venit pentru toţi oamenii.



Biserica îşi va asculta prohodul. Anticristul va pătrunde în templul lui Dumnezeu şi se va aşeza pe tronul Acestuia şi va fi adorat ca şi cum ar fi Acesta. Puţini sunt cei care nu se vor lăsa păcăliţi, şi aceia vor fi supuşi la mari persecuţii.



Sunt şi vor apărea în continuare o mulţime de falşi învăţători printre oameni. Ei vor încerca să-i convingă pe semenii lor că minciuna este adevăr, şi fapta lor îi va situa împotriva lui Dumnezeu. Mulţi îi vor asculta şi vor aluneca pe un drum greşit.



Naţiunile se vor ridica una împotriva alteia, şi regatele unul împotriva altuia. Vor fi epidemii, oamenii vor sărăci şi vor suferi de foame, iar inundaţiile şi cutremurele vor distruge tot ceea ce fiinţele umane au construit până acum. Şi aceste dezastre vor fi doar începutul suferinţelor care îi aşteaptă. Soarele se va întuneca, şi nici luna nu va mai trimite razele ei pe Pământ. Stelele vor cădea de pe cer. Atunci se va manifesta Anticristul.



Am venit şi te-am chemat ca să fac din tine vocea Cuvântului Meu. Oamenii trebuie să-şi deschidă inimile către dragoste şi lumină, să-şi salveze sufletele în acest ultim refugiu al iubirii, singurul care le-a rămas accesibil. Numai înlăturând ura şi înlocuind-o cu puterea purificatoare a iertării şi înţelegerii, ei vor putea să se protejeze de Anticrist şi de demonii lui. Dumnezeu îi va salva pe cei care vor persevera în bine şi pe cei care vor crede în puterea divină sădită pentru totdeauna de El în ei."

Cine ne reprezinta cultural ?

Dilemele pseudo-intelectualilor româniÎn ultimii ani, o aşa zisă confrerie de intelectuali, de fapt o gaşcă strâns unită în jurul deliciilor puterii a acaparat spaţiul cultural instituţional din România. Ei au fost angajaţi de putere pe bani publici foarte mulţi în funcţii oficiale la stat şi cu diurne grase pe la simpozioane în care fac de râs România şi cultura română. Aceştia nu reuşesc să depăşească faza primară şi primitivă de intelectuali obsedaţi de sex şi pornografie. Doi lideri ai acestei găşti ce roade ca un cancer spaţiul public cultural din ţara noastră sunt: Gabriel Liiceanu şi Horia Roman Patapievici. Gabriel Liiceanu este tipicul vajnicului culturnic, un filosof ratat şi produs intelectual al „epocii de aur”, care s-a cuibărit pe lângă Constantin Noica în anii 80 – unii spun pentru a-l supraveghea mai uşor Securitatea comunistă – şi care a făcut repede avere în 1990 punând mâna sa arghirofilă pe Editura Politică a PCR. E adevărat că a reuşit de la început cu grase subvenţii de la stat să transforme această editură într-o afacere bună şi prestigoasă: Humanitas. În prezent este un ahtiat după funcţii publice, care-i satisfac ego-ul său pantagruelic. El este autorul inepţiei: „Oameni ca noi merită funcţii publice pentru că nu se căpătuiesc, ci slujesc Ţara”. Gabriel Liiceanu a fost mereu un om care a ştiut să se orienteze către puterea politică, de acolo de unde i-au venit şi avantajele materiale, nu cele filosofice. Recent Gabriel Liiceanu s-a demascat de fapt ca un subtil pasionat al autoturismelor de lux şi şampoanelor Roger&Gallet, decât ca un continuator al lui Hegel şi Noica. Liiceanu şi-a publicat adevăratele sale crezuri într-un cotidian central: „Siegfried este însă trufaş. (S-ar putea ca superbia lui sa-l piardă intr-o buna zi.) Seria 3 a BMW-ului este singura care a produs un bolid, lasând recognoscibilă linia clasică a prototipului. (Din cauza asta seamănă cu un campion pe sută, care se prezintă la start îmbrăcat într-un costum Balmin.) Dacă francezii au dat lumii brânza perfectă (Brie de Meaux), iar italienii lăuta perfectă (Stradivarius), nemţii au dat lumii motorul perfect. El s-a numit BMW, iar întruparea acestui geniu într-un individ poarta numele de Siegfried.” Gabriel Liiceanu nu face vreun secret din brandurile care îi fac viaţa mai frumoasă. „Îţi mărturisesc că, la rându-mi, petrec în fiecare dimineaţă, în baia mea, minute de adevărată voluptate şi toate în preajma răsfăţurilor pe care mi le procură mai întâi duşul matinal - cu alegerea, după felul în care voi începe ziua, a gelului de duş cel mai potrivit (şovăi zilnic între mirosurile de ghimbir, ceai verde şi lavandă de la Roger&Gallet) -, apoi, odată duşul terminat, utilizarea cremelor de faţă de la Clinique, a cremelor de corp de la Molton Brown sau a gamei de thé vert de la Bvlgari, în sfârşit, alegerea parfumului din prima parte a zilei: Carolina Herrera sau Bois d’Argent de la Dior“. Un alt obiect care îi înfrumuseţează viaţa lui Liiceanu a fost botezat „Teflonilă“: „(…) nicăieri nu am văzut una mai bună decât Berndes-ul meu german, un adevărat BMW al tigăilor de teflon, cântărind cel puţin trei kile“. Eseistul este ataşat şi de mobil: un Nokia 703. Acestea sunt defapt singurele dileme „filosofice” ale lui Liiceanu. Un alt culturnic al „intelighenţiei” este H.R. Patapievici, care căpătuit cu o funcţie plătită gras din banul public la I.C.R., îşi bate joc de cultura şi arta românească în expoziţii în SUA şi Bochum (Germania). Obsedat de sex, penisuri şi ponei roz cu zvastica pe fund, Patapievici le expune exhibiţionist în străinătate pentru a-şi bate joc de simbolurile culturale române. Patapievici am impăresia că este plătit să-şi bată joc de România şi să strice imaginea culturii române pe banii bietului contribuabil. De fapt, Patapievici nu face altceva decât să continue scrierile sale libidinoase din cartea sa, “Politice” apărută în anii 90. „Radiografia plaiului românesc este ca a fecalei, o umbra fără schelet, o inima ca un cur, fără şira spinării” (pag.63); „Îmi e ruşine că sunt român” (pag.46); „ … 23 de milioane de omuleţi patibulari cu guri vulgare, trăsături rudimentare…” (pag.34);”Românii nu pot alcatui un popor pentru ca valoreaza cât o turmă…(pag 64)”; „Puturoşenia abisala a statutului suflet romanesc…”(pag.49);” …inima piftie iar creierul un amestec apos. (pag 49)”; Despre limba română: „…să o folosim numai pentru înjurături… „(pag 46); „Eminescu este cadavrul nostru din debara, de care trebue să ne debarasam…” Acestea sunt dilemele „intelectuale” ale unor personaje care prin sensibilităţile şi capacităţile lor intelectuale nu depăşesc viziunea unor comisi voiajori mediocri. Mai grav este că Patapievici îşi exprimă onanismul cultural pe banii contribuabilului român lovit de criza financiară mondială. De aceea, sincer mă aşteptam ca la şedinţa de bilanţ de la I.C.R., preşedintele Traian Băsescu să semneze, în direct, în faţa camerelor de luat vederi destituirea acestui personaj minor, H.R. Patapievici, care s-a cocoţat cu impertinenţă şi obrăznicie în fruntea ierarhiei culturale oficiale a României.Sa-i ia 666 de impertinenti si bolsevici...

Lucruri interesante din lume adunate

Te-ai intrebat vreodata ce nu au voie sa manance astronautii, cum era coca-colala inceputuri sau ce viata duc liliecii? Daca nu, te invit sa aflam impreuna cateva lucruri interesante.



Astronautii nu au voie sa manance fasole inainte de o cursa in spatiu, deoarece aerul ce se poate forma in costumul spatial poate fi fatal.

Liliecii se intorc intotdeuna spre stanga cand ies dintr-o pestera.

Primul cuplu care a fost vazut public in pat a fost Fred si Wilma Flintstone.
Coca Cola avea culoarea verde cand a fost produsa prima data.

Fiecare "rege" din cartile de joc reprezinta un personaj din istorie: spada pe King David, inima rosie Charlemagne Clubs-Alexander, inima neagra pe Iulius Caesar.

Prima bomba cazuta in al doilea Razboi Mondial a ucis singurul elefant al gradinii zoologice din Berlin.

In fiecare zi se printeaza mai multi bani pentru jocul de Monopoly, decat pentru SUA.

Barbatii pot citi mai bine un scris cu font mic decat o femeie, dar femeile aud mai bine decat barbatii.

In medie, se nasc cam 61.000 de copii in avion in decursul unui an, in SUA.

Bruce Lee era atat de rapid incat producatorii au trebuit sa incetineasca filmul la montaj pentru a decurge totul normal.
Cei mai tineri parinti din lume aveau 8 si 9 ani si traiau in China, in 1910.

Cel mai tanar popa din lume a avut 11 ani.
Charlie Chaplin a castigat trei premii in concursuri de sosii ale sale.

Macaitul unei rate nu are ecou. Nimeni nu stie de ce.

Ratoiul din desenele animate, Donald Duck a fost interzis in Finlanda pentru ca personajul nu purta pantaloni.

Mestecatul unei gume in timp ce cureti ceapa te va opri din lacrimat.

Publicatia "Cartea Recordurilor" este cea mai furata carte din librarii.

Daca vei tine un pestisor auriu in intuneric el va deveni alb.

Pielea unui urs polar nu este alba ci neagra.

Numarul femeilor care orbesc este aproape de doua ori mai mare decat numarul barbatilor.

Lectie de viata

Un om pios statea de vorba cu Dumnezeu si i-a spus: Doamne as vrea sa stiu cum e Raiul si cum e Iadul.

Dumnezeu l-a condus pe om catre doua usi. A deschis una dintre usi iar omul a privit inauntru. In mijlocul incaperii se afla o mare masa rotunda. Pe masa se afla un vas mare cu tocana, care mirosea foarte bine si care l-a facut pe om sa ii lase gura apa. Oamenii care stateau la masa erau slabi si bolnaviciosi. Pareau a fi infometati. Tineau linguri cu manere foarte lungi care le erau legate de brate si astfel putea ajunge la vas pentru a le umple cu tocana; dar din cauza manerelor mai lungi decat propriile maini, nu puteau duce la gura lingurile pline.

Omul pios s-a infiorat la vederea suferintei lor.

Atunci Dumnezeu a spus: "Acum ai vazut Iadul"

Au mers apoi catre cealalata camera si au deschis usa. Arata la fel ca si prima. Se gasea acolo o masa mare si rotunda cu un vas mare de tocana care iti lasa gura apa. Oamenii de la masa erau echipati cu acelasi gen de linguri dar acestia pareau bine hraniti si durdulii, radeau si vorbeau intre ei.

Omul pios a spus: "nu inteleg"..

"Este foarte simplu" a spus Dumnezeu. "Este nevoie insa de abilitate. Acesti oameni sanatosi au invatat sa se hraneasca unul pe celalalt, in timp ce ceilalti se gandeau doar la ei insisi"

Profetia pictata a parintelui Arsenie Boca

Sorin Preda
Biserica din Draganescu

Pe pojghita varului de fresca din pronaosul bisericii din Draganescu, pe care Arsenie Boca a pictat-o incepand cu anul 1968, parintele a strecurat inexplicabil cateva imagini premonitorii, neobisnuite prin actualitatea lor: telefonul mobil, turnurile gemene incendiate pe 11 septembrie la New York sau naveta Discovery. Desi plasate vizibil pe cei doi pereti laterali de la intrare, scenele respective nu sunt usor de observat, parand a se dizolva pana la contopire in multitudinea altor scene biblice importante: Invierea, infatisarea iadului si a Cetei celor Drepti. Oricat te-ai stradui, din intregul picturii nu distingi nimic, in afara unor chipuri biblice, desenate pe cat de canonic, pe atat de aparte si de potrivit lirismului meditativ din arta parintelui. Biserica Draganescu nu e o sala de muzeu renumit, in care intri doar sa-ti domolesti orgoliul sau curiozitatea intelectuala. La Draganescu trebuie sa vii de mai multe ori si sa ai rabdare, cerandu-i parintelui Arsenie sa-ti "arate". Dupa o vreme, cu alti ochi si alta stare sufleteasca, incepi sa vezi. Mesajul si proorocia parintelui se afla chiar in fata ta. Cu litere de un rosu sangeriu, sta scris cuvantul: "Faradelegile atrag pedeapsa pe pamant". Alaturi, intr-o completare tainica si complicat de simpla, apare desenul si toata prefigurarea evenimentelor care vor cutremura iremediabil lumea moderna: de la terorism la modificarea genetica; de la globalizarea mondiala la secularizarea new-age-ista a bisericii lui Hristos.

"Zdreanta rosie, secera si ciocanul, steaua in cinci colturi o sa dispara"

Multe se spun despre minunile si profetiile cuviosului Arsenie Boca. Unii sunt convinsi ca parintele putea intra si iesi prin orice usa zidita, asa cum putea calatori nestingherit prin aer, fiind prezent deopotriva in temnita de la Canal, dar si la inmormantarea mamei sale, din comuna Vata de Sus, aflata in apropiere de Apuseni. Altii se indoiesc, considerand ca toate acestea sunt exagerari venite din idolatrie si nalucire sentimentala; ca sfintenia parintelui nu mai avea nevoie de asemenea efuziuni patetice de admiratie si pietism. Nici acum, dupa 30 de ani de la mutarea sa la cele sfinte, nu stim prea bine daca parintele a prefigurat cu adevarat ororile bolsevismului sau caderea lui Ceausescu, caruia i-a transmis printr-un om al Securitatii ca nu o sa mai apuce anul 1990. Ceea ce stim cu siguranta este ca parintele Arsenie avea darul "inainte-vederii", dar niciodata nu facea din asta prilej de uimire si de spectacol printre credinciosi. Dimpotriva - atatea cate erau, cuvintele lui profetice nu-ti vorbeau in clar, ci te chemau discret la cautarea sensului ratacit printre alte sensuri, asa cum s-a intamplat cand parintele a prezis marile cutremure ale secolului XX, spunand ca Bucurestiul "se va oua de doua ori", iar la a treia ouare, marele oras va fi sters de pe fata pamantului pentru pacatele lui. Tot asa, in ascunzisul tainei, parintele va rosti inca din 1940 o profetie legata de ascensiunea comunismului, dar si de inlocuirea lui cu o ispitire si mai mare: "Zdreanta rosie, secera si ciocanul, steaua cu cinci colturi o sa dispara, dar va veni steaua cu sase colturi, anarhia, si va fi vai si amar de lume (...) Asta va fi peste multi ani, si noua, Dumnezeu nu ne va harazi sa vedem acele vremi (...) Mie nu-mi va fi dat sa vad, dupa sarbatoarea desarta a victoriei, cati dintre cei drepti au mai ramas. Caci dupa aceasta victorie desarta, putini dintre cei drepti vor fi in picioare si la sarbatoare. Peste tot vor fi naimiti (vanduti dusmanului) si abia atunci va incepe o noua lupta, fara jertfa de sange, dar la fel de lunga ca si cea pe care am inceput-o noi acum!".
Apocrife greu de datat si, in acelasi timp, ciudat de actuale, cuvintele parintelui par sa ne certe. Degeaba ispitim viitorul in cautarea unor intamplari uimitoare. Degeaba cercetam amintirile fagarasenilor care l-au cunoscut si mergem in pelerinaj la Prislop, pentru a cere raspuns la crucea si tarana mormantului. Adevarul e mult mai aproape de noi. Marele si adancul sau discurs profetic se afla chiar sub ochii nostri, la doi pasi de Bucuresti, intr-o modesta bisericuta de tara. Acolo, in icoanele si chipurile de sfinti de la Draganescu, e raspunsul. Acolo trebuie sa gasim mesajul si cheia de intelegere a spuselor parintelui. Asa cum observa marele profesor de mistica teologica, Nichifor Crainic, parintele Arsenie a asternut pe varul bisericii - nu ipostaze si scene biblice, ci predici fierbinti, cugetari si ganduri mustind de intrebari si intelesuri. Pe zidurile de catedrala taraneasca de la Draganescu, parintele a pictat crezul sau, deopotriva cu taina unui mesaj profetic, pe care nimeni - nici teologi, nici oameni de arta - nu au incercat pana acum sa-l cerceteze si sa-l inteleaga.

"Voi ati inceput sfarsitul lumii"

Sa ne imaginam o clipa locul si armonia culorilor. La orice ora din zi si din noapte, pe zidul din stanga bisericii troneaza regala si de nerepetat capodopera parintelui. In irizari unice si translucide, ca o adiere sau un suspin de om indragostit, parintele a pictat chiar fundamentul credintei noastre crestine: Invierea lui Hristos, biruirea mortii si triumful Luminii fara de sfarsit. In contrast, pe zidul opus, sta avertizarea - Scaunul de Judecata si glasul pictat al parintelui, cu gandurile si viziunile sale iluminate. Ascunse discret si cu o cheie mereu schimbata in linii si tonuri de culori, cuvintele parintelui Arsenie te indeamna insistent sa zabovesti asupra lor si sa iei aminte. Intr-un tarziu, intelegi si te cutremuri. Ceea ce in anii '70-'80 parea viziune subiectiv artistica si adaos indraznet la erminia bizantina, astazi, dupa aproape 30 de ani, ni se arata a fi un teribil strigat de trezire - o manie profetica, plina de repros si ingrijorare: imaginea apocaliptica a unor zgarie-nori incendiati, ca o prefigurare a zilei de 11 septembrie; imaginea unei navete cosmice, prefatand parca dezastrul misiunii Apollo 13; imaginea lui Nietzsche si Platon, conversand probabil despre adevar, despre genealogia moralei si "moartea" lui Dumnezeu, in timp ce fata cinic zambitoare a unui diavol sopteste la urechea umanitatii otrava spuselor lui paradoxale: "Eu nu exist", implinind astfel cea mai perfida si mai ucigatoare ispita a lumii moderne: ignorarea celui rau; acceptarea lui prin indiferenta, lene sau toleranta.
Ca sa intelegi ceva din mesajul parintelui, trebuie sa te apropii atent si indelung de fiecare trasatura de penel. In parte, orice detaliu te uimeste prin ceva: faptul ca si diavolii au aura (una stricata, serpeasca, desigur); faptul ca in pictura parintelui nu exista nici o tusa pregnanta de negru, iadul fiind desenat doar in palalai incendiare de rosu sau caramiziu murdar; faptul ca, in una din scene, insusi Hristos o tine in brate pe Fecioara Maria ca pe o copila si nu invers, cum o consacra erminia bizantina; faptul ca cele doua mari biserici crestine (Sf. Sofia de la Constantinopol si Sf. Petru de la Roma) stau impreuna intr-un semicerc cu raze, dar intr-un loc nedecis inca - undeva intre Iad si Rai. Dureaza ceva pana sa observi marile scene si dezvoltari ideatice; sa observi tulburatoarea tema a Calugarului rastignit (cu picioarele in iad si mintea in Rai) sau locul central oferit Nuntii din Cana Galileei, uimitoare prin interpretarea parintelui, care aduna la aceeasi masa fara sfarsit - nu numai mirii, dimpreuna cu cei 40 de mucenici de la Sevasta, in floarea varstei, dar si cortegiul menit sa-l petreaca pe staretul Zosima pe ultimul sau drum, sugerandu-ne astfel ca la bucuria nuntii ceresti exista doar trei cai de a ajunge: casatoria crestina, calugaria si mucenicia martirica.
Pe zidurile bisericii din Draganescu, semnificatiile se succed in straturi suprapuse. Nici un chip de sfant nu seamana cu altul. Chiar si in multime, in Ceata celor Drepti, privirile Cuviosilor exprima ganduri si vointa proprie. Pictura nu fixeaza gesturi anume si nu opreste din drum pasii vreunui Apostol, cum se intampla pe zidurile altor biserici. Pictura de la Draganescu se unduieste, tresare, palpaie, respira si se inalta din teluric, spre apoteoza Invierii pe Cruce si intarirea mesajului lasat de parintele, ca o ultima avertizare: "Sa nu credeti ca veti intra dupa moarte in Imparatia in care nu ati trait pe pamant".
Sunt multe "indrazneli" si actualizari tulburatoare in pictura bisericii si toate par sa repete acelasi strigat de trambita apocaliptica, adresat omului: "Cu stiinta ati dezlantuit cataclismul stihiilor asupra voastra. Asa va trebuie. Ati inceput sfarsitul lumii!". O spune parintele Arsenie Boca, absolventul de medicina, teologie si bellearte - calugarul simplu si "omul imbracat in haine de in", care citea deopotriva Filocaliile si ultimele carti despre quasari sau unde cuantice, fara sa vada o contradictie intre crestinism si stiinta, intre iutimea cunoasterii intelectuale si miracolul energiilor necreate ale lui Dumnezeu. Cu fiecare cadru pictural inscris pe perete, discursul parintelui pare sa devina tot mai clar si ultimativ - sa fugim de mandrie desarta, de neadevarul si minciuna zilelor noastre, care ne repeta mereu ca omul e stapanul deplin al lumii, care ne indeamna sa ne bucuram de placerile vietii si ne consoleaza perfid: "Fii pe pace. Ai destul timp sa te mantuiesti. La batranete ce ai sa faci?".

"Incepe timpul mucenicilor"

Neindoielnic, parintele isi cunostea sfarsitul. Ucenicul sau, Preasfintitul Daniil, episcopul ortodox din Varsetul Voivodinei, isi aminteste ca, in decembrie 1988, la ultima lor intalnire de la Prislop, parintele a plans pentru prima si ultima oara, in fata obstii adunate sa celebreze apropierea sfintelor sarbatori de Craciun. Anul urmator, in prag de iarna, parintele va cadea nemiscat la pat si se va stinge sfielnic si tacut, ca palpairea unei lumanari suflate de boarea unui vant. Nimeni nu poate sti cui anume ii erau adresate lacrimile de la Prislop. Cu siguranta, era un semn de despartire, dar si de intarire a ceea ce se spune ca profetise pentru ultima oara poporului roman, cu putin timp inainte de caderea comunismului: "Imi pare rau pentru voi. Frica e de la diavol... Imi pare rau pentru voi. Vor cadea multi dintre cei alesi. Va vor pune impozite, taxe si alte dari. Nu veti mai putea fi sfinti... Acum nu mai e timpul sfintilor. Acum incepe timpul mucenicilor".
Parintele Arsenie trebuie sa se fi despartit de noi cu regret si amaraciune. Nu numai ca vedea in duh ce o sa ni se intample, dar ne iubea pe toti atat de mult, incat ar fi vrut sa-i puna pe fagaraseni, dimpreuna cu tot poporul credincios, intr-o icoana a neamului romanesc, intruchipata sub forma unui taran simplu si imbracat in in, ce sta in rugaciune cu bratele spre cer, ca Moise pe munte, avand deasupra culmile carpatine, pe care se ridica crucea de pe Caraiman, cu o ceata de cuviosi dincolo de zare, sub profilul celor trei mari lacasuri ale neamului: Cozia, Voronet, biserica de lemn a lui Horea.
In cei aproape 80 de ani ai sai, parintele nu a mai avut timp sa ne lase decat niste insemnari si niste schite, desenate infrigurat in minuscula sa chilie de la Sinaia. Cercetandu-le cu atentie, vom descoperi cu uimire ca, in recluziunea meditativa de la Draganescu, parintele nici nu a profetit si nici nu a transpus dogmatic Scriptura in desene, ci a incercat, dupa cum singur recunoaste, sa picteze ceva mult mai important: zborul si tacerea. E limpede ca nu poti sa-l iubesti pe Dumnezeu si sa I te apropii cu o catime macar, daca nu esti un pic vizionar si poet, daca nu repeti si nu crezi odata cu parintele ca prezentul nici nu ne domina si nici nu ne apartine. Atunci cand ne ocupam prea mult de el, prezentul e o iluzie si o capcana. Sa nu-l preamarim niciodata. "Prezentul", spunea cuviosul Arsenie Boca, "e doar viitorul trecutului".

Cine sunt sforarii din spatele prezidentiabililor

Patru grei ai politicii vor conduce campaniile electorale ale candidatilor cu sanse reale in cursa pentru Cotroceni.

Astfel Vasile Blaga va fi strategul lui Traian Basescu, Viorel Hrebenciuc este omul de baza al lui Mircea Geoana, primarul Romeo Stavarache il sfatuieste pe Crin Antonescu, iar fostul senator PSD Octav Cozmanca pare-se ca se pregateste sa il ghideze pe Sorin Oprescu spre Cotroceni, potrivit Gardianul.

PSD merge pe mana sforarului sau de baza. Viorel Hrebenciuc, coordonatorul campaniei lui Mircea Geoana, a fost cel care a condus si campaniile fostului presedinte Ion Iliescu in 1992 si 2000. "N-am pierdut niciodata alegerile!", e fraza preferata a lui Hrebe.

In tabara portocalie, "buldogul" Blaga va mana in lupta echipa de campanie a presedintelui Basescu. Nici secretarul general al PD-L nu e la prima sa campanie. Desi a pierdut Capitala anul trecut la locale cand a fost el insusi candidat, Vasile Blaga stie sa coordoneze o campanie. El l-a purtat spre victorie pe Traian Basescu de doua ori in 2004 si la primarie si la presedintie.

Liberalii merg pe mana primarului Bacaului, Romeo Stavarache, un apropiat al fostului premier Calin Popescu Tariceanu. Acesta a castigat doua campanii la Bacau in 2004 si 2008, cand i-a invins categoric pe social-democratii lui Viorel Hrebenciuc.

Cat despre Sorin Oprescu, daca va intra in lupta, el se pare ca se va baza pentru ajutor pe Octav Cozmanca. "Nu m-am implicat pana acum in campania lui Sorin Oprescu. O sa vad la timpul potrivit. Deocamdata, toate aceste informatii sunt doar fumigene. Nu am primit o oferta in sensul adevarat al cuvantului. Intr-o zi, doua, o sa va comunic", a precizat Cozmanca, pentru Gardianul.

Cozmanca a fost presedinte executiv al PSD, secretar general si unul dintre principalii directori de campanie ai formatiunii conduse de Ion Iliescu si de Adrian Nastase pana in 2004.
Sursa: Ziare.com

Alegeri in plina criza economica - incotro se uita electoratul?

Criza economica globala are repercusiuni asupra tuturor aspectelor vietii. Cum urmatoarele luni se anunta in continuare grele, este si firesc ca partidele politice implicate in campanii electorale sa faca din revenirea economiei un subiect central.

Cum se orienteaza insa votantul obisnuit, agasat de criza economica si zgomotul de fond produs de politicienii in cautare de voturi, atunci cand ajunge in fata urnei?

Daca e sa luam in considerare rezultatele obtinute la alegerile pentru Parlamentul European, dar si pe baza sondajelor de opinie efectuate in tari care intra sau se afla deja in campanie electorala - germanii voteaza pe 27 septembrie iar romanii isi vor alege un nou presedinte pe 22 noiembrie - se pare ca electoratul european are incredere in partidele conservatoare sau liberale pentru a depasi criza economica, in defavoarea stangii, care nu a reusit sa speculeze la maximum oportunitatea oferita de asa-zisul "esec al capitalismului".


Desi este complicat sa faci o generalizare la nivel european, la europarlamentarele din vara partidele de stanga s-au bazat prea mult pe schimbarea automata a opiniei electoratului, in favoarea lor, ca raspuns la criza economica declansata de doctrina liberala, subliniaza analistul Hugo Brady, cercetator la Centrul pentru Reforma Europeana, citat de schumansquare.eu.

In al doilea rand, alegerile au subliniat o problema inca si mai serioasa: indiferenta electoratului, care nu s-a obosit sa se deplaseze pana la urne sa voteze, considerand ca alegerile pentru Parlamentul European nu reprezinta o miza suficient de mare.

Aceasta tendinta nu are neaparat a face cu politicile europene, desi si acestea au jucat un rol important in aceasta situatie, deoarece cetatenii europeni nu vad cum le-ar putea schimba vietile in bine.

Exista insa o tendinta a europenilor (pana si cei din tarile cele mai avansate in materie de civism) de a nu se prezenta la vot, fie din cauza dezamagirii fata de tot ce inseamna politica, fie pentru ca nu considera ca pot genera o schimbare.

In fine, o alta tendinta confirmata de europarlamentare este ascensiunea, in prezenta celorlalte doua premise expuse mai sus, a miscarilor de extrema-dreapta, chestiune care da frisoane mediului politic european.

Partidele aflate la guvernare ar trebui sa se teama de orice fel de alegeri in perioada urmatoare. Cum economistii prevad o prelungire a crizei cu cel putin inca sase luni, nu este de neglijat faptul ca politicienii aflati la putere in Spania, Bulgaria, Letonia, Ungaria, Grecia si Irlanda au fost pedepsiti de electorat pentru felul in care au rezolvat- sau nu- problemele presante ale cetatenilor.

Expertii sustin ca o criza a social-democratiei se "cocea" de mult in Europa, dupa ce sprijinul fata de partidele de centru-dreapta a scazut semnificativ in tarile UE.

Partidele non-socialiste au primit votantii dezamagiti de social-democratie, iar multe guverne de centru-dreapta au fost marcate de povara guvernarii pe timp de criza.

In tarile confruntate cu campanii electorale, votantii sunt preocupati daca vreunul din partidele rivale va reusi sa scoata tara din criza.

In acest context, sa ne asteptam la nasterea unei miscari de populism economic care sa exacerbeze efectele pe care criza le-a avut asupra tarii, deoarece cetatenii exasperati de problemele economice vor vota cu cine "da mai mult"?

Sau vor alege cetatenii un lider retinut, care nu le va promite marea cu sarea si nu va cheltui aiurea miliarde de euro, indatorand generatiile viitoare?

Suedezii au insa o alta teorie: daca un guvern reuseste sa controleze somajul chiar si pe timp de criza, nu este neaparat pedepsit in alegeri pentru dificultatile pe care le infrunta cetatenii. Johan Martinsson demonstreaza ca, in anumite cazuri, guvernul in exercitiu poate chiar sa aiba un avantaj in urma crizelor economice.

Cercetarile anterioare nu au luat in considerare faptul ca economia schimba agenda electoratului. Astfel, intr-o criza in care creste somajul, electoratul pune mare pret pe aceasta chestiune.

Un partid la putere, care tine sub control somajul, va creste in popularitate in loc sa scada, sau cel putin va fi mai putin pedepsit de catre electorat, intr-o criza economica.

In mod similar, in momente de prosperitate, partidul care se concenteraza pe problema somajului nu va primi nicio recompensa la urne, deoarece aceasta nu este o chestiune care sa preocupe electoratul.

Sursa: Ziare.com
Autor: Ana Ilie