Lucruri interesante din lume adunate

Te-ai intrebat vreodata ce nu au voie sa manance astronautii, cum era coca-colala inceputuri sau ce viata duc liliecii? Daca nu, te invit sa aflam impreuna cateva lucruri interesante.



Astronautii nu au voie sa manance fasole inainte de o cursa in spatiu, deoarece aerul ce se poate forma in costumul spatial poate fi fatal.

Liliecii se intorc intotdeuna spre stanga cand ies dintr-o pestera.

Primul cuplu care a fost vazut public in pat a fost Fred si Wilma Flintstone.
Coca Cola avea culoarea verde cand a fost produsa prima data.

Fiecare "rege" din cartile de joc reprezinta un personaj din istorie: spada pe King David, inima rosie Charlemagne Clubs-Alexander, inima neagra pe Iulius Caesar.

Prima bomba cazuta in al doilea Razboi Mondial a ucis singurul elefant al gradinii zoologice din Berlin.

In fiecare zi se printeaza mai multi bani pentru jocul de Monopoly, decat pentru SUA.

Barbatii pot citi mai bine un scris cu font mic decat o femeie, dar femeile aud mai bine decat barbatii.

In medie, se nasc cam 61.000 de copii in avion in decursul unui an, in SUA.

Bruce Lee era atat de rapid incat producatorii au trebuit sa incetineasca filmul la montaj pentru a decurge totul normal.
Cei mai tineri parinti din lume aveau 8 si 9 ani si traiau in China, in 1910.

Cel mai tanar popa din lume a avut 11 ani.
Charlie Chaplin a castigat trei premii in concursuri de sosii ale sale.

Macaitul unei rate nu are ecou. Nimeni nu stie de ce.

Ratoiul din desenele animate, Donald Duck a fost interzis in Finlanda pentru ca personajul nu purta pantaloni.

Mestecatul unei gume in timp ce cureti ceapa te va opri din lacrimat.

Publicatia "Cartea Recordurilor" este cea mai furata carte din librarii.

Daca vei tine un pestisor auriu in intuneric el va deveni alb.

Pielea unui urs polar nu este alba ci neagra.

Numarul femeilor care orbesc este aproape de doua ori mai mare decat numarul barbatilor.

Lectie de viata

Un om pios statea de vorba cu Dumnezeu si i-a spus: Doamne as vrea sa stiu cum e Raiul si cum e Iadul.

Dumnezeu l-a condus pe om catre doua usi. A deschis una dintre usi iar omul a privit inauntru. In mijlocul incaperii se afla o mare masa rotunda. Pe masa se afla un vas mare cu tocana, care mirosea foarte bine si care l-a facut pe om sa ii lase gura apa. Oamenii care stateau la masa erau slabi si bolnaviciosi. Pareau a fi infometati. Tineau linguri cu manere foarte lungi care le erau legate de brate si astfel putea ajunge la vas pentru a le umple cu tocana; dar din cauza manerelor mai lungi decat propriile maini, nu puteau duce la gura lingurile pline.

Omul pios s-a infiorat la vederea suferintei lor.

Atunci Dumnezeu a spus: "Acum ai vazut Iadul"

Au mers apoi catre cealalata camera si au deschis usa. Arata la fel ca si prima. Se gasea acolo o masa mare si rotunda cu un vas mare de tocana care iti lasa gura apa. Oamenii de la masa erau echipati cu acelasi gen de linguri dar acestia pareau bine hraniti si durdulii, radeau si vorbeau intre ei.

Omul pios a spus: "nu inteleg"..

"Este foarte simplu" a spus Dumnezeu. "Este nevoie insa de abilitate. Acesti oameni sanatosi au invatat sa se hraneasca unul pe celalalt, in timp ce ceilalti se gandeau doar la ei insisi"

Profetia pictata a parintelui Arsenie Boca

Sorin Preda
Biserica din Draganescu

Pe pojghita varului de fresca din pronaosul bisericii din Draganescu, pe care Arsenie Boca a pictat-o incepand cu anul 1968, parintele a strecurat inexplicabil cateva imagini premonitorii, neobisnuite prin actualitatea lor: telefonul mobil, turnurile gemene incendiate pe 11 septembrie la New York sau naveta Discovery. Desi plasate vizibil pe cei doi pereti laterali de la intrare, scenele respective nu sunt usor de observat, parand a se dizolva pana la contopire in multitudinea altor scene biblice importante: Invierea, infatisarea iadului si a Cetei celor Drepti. Oricat te-ai stradui, din intregul picturii nu distingi nimic, in afara unor chipuri biblice, desenate pe cat de canonic, pe atat de aparte si de potrivit lirismului meditativ din arta parintelui. Biserica Draganescu nu e o sala de muzeu renumit, in care intri doar sa-ti domolesti orgoliul sau curiozitatea intelectuala. La Draganescu trebuie sa vii de mai multe ori si sa ai rabdare, cerandu-i parintelui Arsenie sa-ti "arate". Dupa o vreme, cu alti ochi si alta stare sufleteasca, incepi sa vezi. Mesajul si proorocia parintelui se afla chiar in fata ta. Cu litere de un rosu sangeriu, sta scris cuvantul: "Faradelegile atrag pedeapsa pe pamant". Alaturi, intr-o completare tainica si complicat de simpla, apare desenul si toata prefigurarea evenimentelor care vor cutremura iremediabil lumea moderna: de la terorism la modificarea genetica; de la globalizarea mondiala la secularizarea new-age-ista a bisericii lui Hristos.

"Zdreanta rosie, secera si ciocanul, steaua in cinci colturi o sa dispara"

Multe se spun despre minunile si profetiile cuviosului Arsenie Boca. Unii sunt convinsi ca parintele putea intra si iesi prin orice usa zidita, asa cum putea calatori nestingherit prin aer, fiind prezent deopotriva in temnita de la Canal, dar si la inmormantarea mamei sale, din comuna Vata de Sus, aflata in apropiere de Apuseni. Altii se indoiesc, considerand ca toate acestea sunt exagerari venite din idolatrie si nalucire sentimentala; ca sfintenia parintelui nu mai avea nevoie de asemenea efuziuni patetice de admiratie si pietism. Nici acum, dupa 30 de ani de la mutarea sa la cele sfinte, nu stim prea bine daca parintele a prefigurat cu adevarat ororile bolsevismului sau caderea lui Ceausescu, caruia i-a transmis printr-un om al Securitatii ca nu o sa mai apuce anul 1990. Ceea ce stim cu siguranta este ca parintele Arsenie avea darul "inainte-vederii", dar niciodata nu facea din asta prilej de uimire si de spectacol printre credinciosi. Dimpotriva - atatea cate erau, cuvintele lui profetice nu-ti vorbeau in clar, ci te chemau discret la cautarea sensului ratacit printre alte sensuri, asa cum s-a intamplat cand parintele a prezis marile cutremure ale secolului XX, spunand ca Bucurestiul "se va oua de doua ori", iar la a treia ouare, marele oras va fi sters de pe fata pamantului pentru pacatele lui. Tot asa, in ascunzisul tainei, parintele va rosti inca din 1940 o profetie legata de ascensiunea comunismului, dar si de inlocuirea lui cu o ispitire si mai mare: "Zdreanta rosie, secera si ciocanul, steaua cu cinci colturi o sa dispara, dar va veni steaua cu sase colturi, anarhia, si va fi vai si amar de lume (...) Asta va fi peste multi ani, si noua, Dumnezeu nu ne va harazi sa vedem acele vremi (...) Mie nu-mi va fi dat sa vad, dupa sarbatoarea desarta a victoriei, cati dintre cei drepti au mai ramas. Caci dupa aceasta victorie desarta, putini dintre cei drepti vor fi in picioare si la sarbatoare. Peste tot vor fi naimiti (vanduti dusmanului) si abia atunci va incepe o noua lupta, fara jertfa de sange, dar la fel de lunga ca si cea pe care am inceput-o noi acum!".
Apocrife greu de datat si, in acelasi timp, ciudat de actuale, cuvintele parintelui par sa ne certe. Degeaba ispitim viitorul in cautarea unor intamplari uimitoare. Degeaba cercetam amintirile fagarasenilor care l-au cunoscut si mergem in pelerinaj la Prislop, pentru a cere raspuns la crucea si tarana mormantului. Adevarul e mult mai aproape de noi. Marele si adancul sau discurs profetic se afla chiar sub ochii nostri, la doi pasi de Bucuresti, intr-o modesta bisericuta de tara. Acolo, in icoanele si chipurile de sfinti de la Draganescu, e raspunsul. Acolo trebuie sa gasim mesajul si cheia de intelegere a spuselor parintelui. Asa cum observa marele profesor de mistica teologica, Nichifor Crainic, parintele Arsenie a asternut pe varul bisericii - nu ipostaze si scene biblice, ci predici fierbinti, cugetari si ganduri mustind de intrebari si intelesuri. Pe zidurile de catedrala taraneasca de la Draganescu, parintele a pictat crezul sau, deopotriva cu taina unui mesaj profetic, pe care nimeni - nici teologi, nici oameni de arta - nu au incercat pana acum sa-l cerceteze si sa-l inteleaga.

"Voi ati inceput sfarsitul lumii"

Sa ne imaginam o clipa locul si armonia culorilor. La orice ora din zi si din noapte, pe zidul din stanga bisericii troneaza regala si de nerepetat capodopera parintelui. In irizari unice si translucide, ca o adiere sau un suspin de om indragostit, parintele a pictat chiar fundamentul credintei noastre crestine: Invierea lui Hristos, biruirea mortii si triumful Luminii fara de sfarsit. In contrast, pe zidul opus, sta avertizarea - Scaunul de Judecata si glasul pictat al parintelui, cu gandurile si viziunile sale iluminate. Ascunse discret si cu o cheie mereu schimbata in linii si tonuri de culori, cuvintele parintelui Arsenie te indeamna insistent sa zabovesti asupra lor si sa iei aminte. Intr-un tarziu, intelegi si te cutremuri. Ceea ce in anii '70-'80 parea viziune subiectiv artistica si adaos indraznet la erminia bizantina, astazi, dupa aproape 30 de ani, ni se arata a fi un teribil strigat de trezire - o manie profetica, plina de repros si ingrijorare: imaginea apocaliptica a unor zgarie-nori incendiati, ca o prefigurare a zilei de 11 septembrie; imaginea unei navete cosmice, prefatand parca dezastrul misiunii Apollo 13; imaginea lui Nietzsche si Platon, conversand probabil despre adevar, despre genealogia moralei si "moartea" lui Dumnezeu, in timp ce fata cinic zambitoare a unui diavol sopteste la urechea umanitatii otrava spuselor lui paradoxale: "Eu nu exist", implinind astfel cea mai perfida si mai ucigatoare ispita a lumii moderne: ignorarea celui rau; acceptarea lui prin indiferenta, lene sau toleranta.
Ca sa intelegi ceva din mesajul parintelui, trebuie sa te apropii atent si indelung de fiecare trasatura de penel. In parte, orice detaliu te uimeste prin ceva: faptul ca si diavolii au aura (una stricata, serpeasca, desigur); faptul ca in pictura parintelui nu exista nici o tusa pregnanta de negru, iadul fiind desenat doar in palalai incendiare de rosu sau caramiziu murdar; faptul ca, in una din scene, insusi Hristos o tine in brate pe Fecioara Maria ca pe o copila si nu invers, cum o consacra erminia bizantina; faptul ca cele doua mari biserici crestine (Sf. Sofia de la Constantinopol si Sf. Petru de la Roma) stau impreuna intr-un semicerc cu raze, dar intr-un loc nedecis inca - undeva intre Iad si Rai. Dureaza ceva pana sa observi marile scene si dezvoltari ideatice; sa observi tulburatoarea tema a Calugarului rastignit (cu picioarele in iad si mintea in Rai) sau locul central oferit Nuntii din Cana Galileei, uimitoare prin interpretarea parintelui, care aduna la aceeasi masa fara sfarsit - nu numai mirii, dimpreuna cu cei 40 de mucenici de la Sevasta, in floarea varstei, dar si cortegiul menit sa-l petreaca pe staretul Zosima pe ultimul sau drum, sugerandu-ne astfel ca la bucuria nuntii ceresti exista doar trei cai de a ajunge: casatoria crestina, calugaria si mucenicia martirica.
Pe zidurile bisericii din Draganescu, semnificatiile se succed in straturi suprapuse. Nici un chip de sfant nu seamana cu altul. Chiar si in multime, in Ceata celor Drepti, privirile Cuviosilor exprima ganduri si vointa proprie. Pictura nu fixeaza gesturi anume si nu opreste din drum pasii vreunui Apostol, cum se intampla pe zidurile altor biserici. Pictura de la Draganescu se unduieste, tresare, palpaie, respira si se inalta din teluric, spre apoteoza Invierii pe Cruce si intarirea mesajului lasat de parintele, ca o ultima avertizare: "Sa nu credeti ca veti intra dupa moarte in Imparatia in care nu ati trait pe pamant".
Sunt multe "indrazneli" si actualizari tulburatoare in pictura bisericii si toate par sa repete acelasi strigat de trambita apocaliptica, adresat omului: "Cu stiinta ati dezlantuit cataclismul stihiilor asupra voastra. Asa va trebuie. Ati inceput sfarsitul lumii!". O spune parintele Arsenie Boca, absolventul de medicina, teologie si bellearte - calugarul simplu si "omul imbracat in haine de in", care citea deopotriva Filocaliile si ultimele carti despre quasari sau unde cuantice, fara sa vada o contradictie intre crestinism si stiinta, intre iutimea cunoasterii intelectuale si miracolul energiilor necreate ale lui Dumnezeu. Cu fiecare cadru pictural inscris pe perete, discursul parintelui pare sa devina tot mai clar si ultimativ - sa fugim de mandrie desarta, de neadevarul si minciuna zilelor noastre, care ne repeta mereu ca omul e stapanul deplin al lumii, care ne indeamna sa ne bucuram de placerile vietii si ne consoleaza perfid: "Fii pe pace. Ai destul timp sa te mantuiesti. La batranete ce ai sa faci?".

"Incepe timpul mucenicilor"

Neindoielnic, parintele isi cunostea sfarsitul. Ucenicul sau, Preasfintitul Daniil, episcopul ortodox din Varsetul Voivodinei, isi aminteste ca, in decembrie 1988, la ultima lor intalnire de la Prislop, parintele a plans pentru prima si ultima oara, in fata obstii adunate sa celebreze apropierea sfintelor sarbatori de Craciun. Anul urmator, in prag de iarna, parintele va cadea nemiscat la pat si se va stinge sfielnic si tacut, ca palpairea unei lumanari suflate de boarea unui vant. Nimeni nu poate sti cui anume ii erau adresate lacrimile de la Prislop. Cu siguranta, era un semn de despartire, dar si de intarire a ceea ce se spune ca profetise pentru ultima oara poporului roman, cu putin timp inainte de caderea comunismului: "Imi pare rau pentru voi. Frica e de la diavol... Imi pare rau pentru voi. Vor cadea multi dintre cei alesi. Va vor pune impozite, taxe si alte dari. Nu veti mai putea fi sfinti... Acum nu mai e timpul sfintilor. Acum incepe timpul mucenicilor".
Parintele Arsenie trebuie sa se fi despartit de noi cu regret si amaraciune. Nu numai ca vedea in duh ce o sa ni se intample, dar ne iubea pe toti atat de mult, incat ar fi vrut sa-i puna pe fagaraseni, dimpreuna cu tot poporul credincios, intr-o icoana a neamului romanesc, intruchipata sub forma unui taran simplu si imbracat in in, ce sta in rugaciune cu bratele spre cer, ca Moise pe munte, avand deasupra culmile carpatine, pe care se ridica crucea de pe Caraiman, cu o ceata de cuviosi dincolo de zare, sub profilul celor trei mari lacasuri ale neamului: Cozia, Voronet, biserica de lemn a lui Horea.
In cei aproape 80 de ani ai sai, parintele nu a mai avut timp sa ne lase decat niste insemnari si niste schite, desenate infrigurat in minuscula sa chilie de la Sinaia. Cercetandu-le cu atentie, vom descoperi cu uimire ca, in recluziunea meditativa de la Draganescu, parintele nici nu a profetit si nici nu a transpus dogmatic Scriptura in desene, ci a incercat, dupa cum singur recunoaste, sa picteze ceva mult mai important: zborul si tacerea. E limpede ca nu poti sa-l iubesti pe Dumnezeu si sa I te apropii cu o catime macar, daca nu esti un pic vizionar si poet, daca nu repeti si nu crezi odata cu parintele ca prezentul nici nu ne domina si nici nu ne apartine. Atunci cand ne ocupam prea mult de el, prezentul e o iluzie si o capcana. Sa nu-l preamarim niciodata. "Prezentul", spunea cuviosul Arsenie Boca, "e doar viitorul trecutului".

Cine sunt sforarii din spatele prezidentiabililor

Patru grei ai politicii vor conduce campaniile electorale ale candidatilor cu sanse reale in cursa pentru Cotroceni.

Astfel Vasile Blaga va fi strategul lui Traian Basescu, Viorel Hrebenciuc este omul de baza al lui Mircea Geoana, primarul Romeo Stavarache il sfatuieste pe Crin Antonescu, iar fostul senator PSD Octav Cozmanca pare-se ca se pregateste sa il ghideze pe Sorin Oprescu spre Cotroceni, potrivit Gardianul.

PSD merge pe mana sforarului sau de baza. Viorel Hrebenciuc, coordonatorul campaniei lui Mircea Geoana, a fost cel care a condus si campaniile fostului presedinte Ion Iliescu in 1992 si 2000. "N-am pierdut niciodata alegerile!", e fraza preferata a lui Hrebe.

In tabara portocalie, "buldogul" Blaga va mana in lupta echipa de campanie a presedintelui Basescu. Nici secretarul general al PD-L nu e la prima sa campanie. Desi a pierdut Capitala anul trecut la locale cand a fost el insusi candidat, Vasile Blaga stie sa coordoneze o campanie. El l-a purtat spre victorie pe Traian Basescu de doua ori in 2004 si la primarie si la presedintie.

Liberalii merg pe mana primarului Bacaului, Romeo Stavarache, un apropiat al fostului premier Calin Popescu Tariceanu. Acesta a castigat doua campanii la Bacau in 2004 si 2008, cand i-a invins categoric pe social-democratii lui Viorel Hrebenciuc.

Cat despre Sorin Oprescu, daca va intra in lupta, el se pare ca se va baza pentru ajutor pe Octav Cozmanca. "Nu m-am implicat pana acum in campania lui Sorin Oprescu. O sa vad la timpul potrivit. Deocamdata, toate aceste informatii sunt doar fumigene. Nu am primit o oferta in sensul adevarat al cuvantului. Intr-o zi, doua, o sa va comunic", a precizat Cozmanca, pentru Gardianul.

Cozmanca a fost presedinte executiv al PSD, secretar general si unul dintre principalii directori de campanie ai formatiunii conduse de Ion Iliescu si de Adrian Nastase pana in 2004.
Sursa: Ziare.com

Alegeri in plina criza economica - incotro se uita electoratul?

Criza economica globala are repercusiuni asupra tuturor aspectelor vietii. Cum urmatoarele luni se anunta in continuare grele, este si firesc ca partidele politice implicate in campanii electorale sa faca din revenirea economiei un subiect central.

Cum se orienteaza insa votantul obisnuit, agasat de criza economica si zgomotul de fond produs de politicienii in cautare de voturi, atunci cand ajunge in fata urnei?

Daca e sa luam in considerare rezultatele obtinute la alegerile pentru Parlamentul European, dar si pe baza sondajelor de opinie efectuate in tari care intra sau se afla deja in campanie electorala - germanii voteaza pe 27 septembrie iar romanii isi vor alege un nou presedinte pe 22 noiembrie - se pare ca electoratul european are incredere in partidele conservatoare sau liberale pentru a depasi criza economica, in defavoarea stangii, care nu a reusit sa speculeze la maximum oportunitatea oferita de asa-zisul "esec al capitalismului".


Desi este complicat sa faci o generalizare la nivel european, la europarlamentarele din vara partidele de stanga s-au bazat prea mult pe schimbarea automata a opiniei electoratului, in favoarea lor, ca raspuns la criza economica declansata de doctrina liberala, subliniaza analistul Hugo Brady, cercetator la Centrul pentru Reforma Europeana, citat de schumansquare.eu.

In al doilea rand, alegerile au subliniat o problema inca si mai serioasa: indiferenta electoratului, care nu s-a obosit sa se deplaseze pana la urne sa voteze, considerand ca alegerile pentru Parlamentul European nu reprezinta o miza suficient de mare.

Aceasta tendinta nu are neaparat a face cu politicile europene, desi si acestea au jucat un rol important in aceasta situatie, deoarece cetatenii europeni nu vad cum le-ar putea schimba vietile in bine.

Exista insa o tendinta a europenilor (pana si cei din tarile cele mai avansate in materie de civism) de a nu se prezenta la vot, fie din cauza dezamagirii fata de tot ce inseamna politica, fie pentru ca nu considera ca pot genera o schimbare.

In fine, o alta tendinta confirmata de europarlamentare este ascensiunea, in prezenta celorlalte doua premise expuse mai sus, a miscarilor de extrema-dreapta, chestiune care da frisoane mediului politic european.

Partidele aflate la guvernare ar trebui sa se teama de orice fel de alegeri in perioada urmatoare. Cum economistii prevad o prelungire a crizei cu cel putin inca sase luni, nu este de neglijat faptul ca politicienii aflati la putere in Spania, Bulgaria, Letonia, Ungaria, Grecia si Irlanda au fost pedepsiti de electorat pentru felul in care au rezolvat- sau nu- problemele presante ale cetatenilor.

Expertii sustin ca o criza a social-democratiei se "cocea" de mult in Europa, dupa ce sprijinul fata de partidele de centru-dreapta a scazut semnificativ in tarile UE.

Partidele non-socialiste au primit votantii dezamagiti de social-democratie, iar multe guverne de centru-dreapta au fost marcate de povara guvernarii pe timp de criza.

In tarile confruntate cu campanii electorale, votantii sunt preocupati daca vreunul din partidele rivale va reusi sa scoata tara din criza.

In acest context, sa ne asteptam la nasterea unei miscari de populism economic care sa exacerbeze efectele pe care criza le-a avut asupra tarii, deoarece cetatenii exasperati de problemele economice vor vota cu cine "da mai mult"?

Sau vor alege cetatenii un lider retinut, care nu le va promite marea cu sarea si nu va cheltui aiurea miliarde de euro, indatorand generatiile viitoare?

Suedezii au insa o alta teorie: daca un guvern reuseste sa controleze somajul chiar si pe timp de criza, nu este neaparat pedepsit in alegeri pentru dificultatile pe care le infrunta cetatenii. Johan Martinsson demonstreaza ca, in anumite cazuri, guvernul in exercitiu poate chiar sa aiba un avantaj in urma crizelor economice.

Cercetarile anterioare nu au luat in considerare faptul ca economia schimba agenda electoratului. Astfel, intr-o criza in care creste somajul, electoratul pune mare pret pe aceasta chestiune.

Un partid la putere, care tine sub control somajul, va creste in popularitate in loc sa scada, sau cel putin va fi mai putin pedepsit de catre electorat, intr-o criza economica.

In mod similar, in momente de prosperitate, partidul care se concenteraza pe problema somajului nu va primi nicio recompensa la urne, deoarece aceasta nu este o chestiune care sa preocupe electoratul.

Sursa: Ziare.com
Autor: Ana Ilie

10 curiozitati despre Parlamentul European

Sunt parlamentarii europeni lipsiti de putere, bucurandu-se doar de avantajele ce decurg din pozitia lor, sau lucreaza non-stop pentru a face din lume un loc mai bun? Reporterul BBC pe teme politice Brian Wheeler a trait timp de o saptamana viata unui membru al Parlamentului European, scopul experimentului sau fiind de a afla, cat mai concret, cu ce se ocupa parlamentarii europeni si care este rostul lor.
El a urmarit activitatea parlamentarilor europeni din toate partidele britanice, in speranta ca va gasi raspunsul, informeaza
BBC, citat de ziare.com. Iata zece lucruri importante pe care le-a invatat Wheeler in decursul acelei saptamani:

1. Este tot o viata, dar nu ca a noastra

A te afla in Parlamentul European este ca si cum ai merge pe platoul de filmare al unui film science-fiction din anii 1960. O viziune usor antiseptica a viitorului, in care omenirea a ajuns departe si toate razboaiele au luat sfarsit.

Criticii sunt de parere ca Parlamentul este, intr-adevar, la fel de rupt de realitate ca si un film SF. Insa pentru un reporter mai curand obisnuit cu lungile coridoare si cu scarile in spirala din Castelul Westminster - sediul Parlamentului Marii Britanii - lifturile din sticla si aleile largi ale cladirii Louise Weiss aduc un contrast binevenit.

Poate ca cei care au proiectat-o au vrut sa faca o analogie cu proiectul european in sine - poti sa vezi locul in care vrei sa ajungi fara sa petreci o groaza de timp cautand rute si modalitati de a ajunge la destinatia propusa.

2. Terminologia poate fi dificila

Exista cateva cuvinte noi pe care trebuie sa le invete orice ‘debutant’ cand ajunge in Parlamentul European. Printre acestea se numara ‘hemicycle’ - numele salii pentru dezbateri, ‘raportor’ - parlamentarul responsabil cu realizarea unui raport privitor la noua legislatie, si ”chestor” - termen imprumutat, ca o mare parte din limbajul folosit in Parlament, din epoca Romei Antice, ce inseamna ‘omul care pune intrebari’.

La Bruxelles si Strasbourg, chestorii sunt sase inalti parlamentari europeni, care reprezinta interesele celorlalti in fata autoritatilor Parlamentului. Insa ‘trialog’ este noul cuvant preferat.

Acesta se refera la discutiile informale tripartite dintre reprezentantii-cheie ai Parlamentului, Comisiei si Consiliului European - discutii ce au loc atunci cand se confrunta cu un impas legat de o lege anume, inainte de a se intruni comitetul formal pentru discutii.

3. Parlamentarii europeni au mai multa putere decat s-ar putea crede

Inveti repede ca cea mai sigura metoda de a enerva un parlamentar european este sa afirmi ca tot ce fac ei este sa ‘puna stampila’ pe legislatia UE (cu exceptia parlamentarilor din UKIP - Partidul Independentei din Marea Britanie -, care probabil or sa fie de acord cu tine si au sa-ti faca cinste cu un pahar).

Parlamentul are mai multa putere decat avea cu un deceniu in urma, cand pana si sustinatorii sai afirmau ca nu se ocupa decat cu discutii peste discutii.

Acum, sub umbrela principiului ‘co-deciziilor’, Parlamentul nu numai ca-si ofera parerea cu privire la legile UE, cum o facea si inainte, dar impartaseste si puterea legislativa cu Consiliul European.

Parlamentarii europeni nu creeaza legi cu totul noi, ci amendeaza doar legislatia creata de Comisia Europeana. Ei au un rol important prin munca pe care o depun in comitete - in care se ocupa de slefuirea, cristalizarea si ‘conturarea’ - un cuvant foarte des folosit la Bruxelles - legislatiei promovate de Comisia Europeana.

4. Cei mai multi dintre parlamentarii europenii nu suporta sa mearga la Strasbourg

As fi fost un om bogat daca as fi primit cate o lira de fiecare data cand am auzit in aceasta saptamana un parlamentar plangandu-se de faptul ca trebuie sa calatoreasca la Strasbourg, scrie reporterul BBC, Brian Wheeler.

Nu se pune problema ca ar avea ceva impotriva locului respectiv in sine, ci e vorba de nemultumirea ca trebuie sa se deplaseze de la Bruxelles de 12 ori pe an, sa isi transporte toate hartiile si tot personalul in alta tara, pentru doar patru zile. Ei privesc acest lucru ca fiind o imensa pierdere de timp si de bani, mai ales in conditiile in care au deja un birou stabilit la Bruxelles.

5. Compromisul nu este un lucru rau

Din perspectiva britanica, in care ideea de Parlament este indisolubil legata de imaginea a doua randuri de mese verzi si dispute violente, Parlamentul European este cat se poate de straniu.

Nu exista niciun partid aflat la putere si nicio opozitie. Discutiile sunt uneori la fel de patimase precum cele ale unui Parlament obisnuit, insa atmosfera nu este la fel de dura, de dominata de adversitate. Acesta nu este un lucru negativ, ar spune unii.

Insa, deoarece votarea cu privire la un subiect nu are loc pana in ziua de dupa dezbaterea corespunzatoare, nu exista sentimentul ca opiniile pot fi schimbate de un discurs teribil de reusit.

Este, deci, importanta ajungerea la acorduri cu oponentii si incercarea de a se impaca cerintele formulate de diferitele nationalitati reprezentate in Consiliul Europei.

6. Din discutii lipseste umorul

Deloc surprinzator, este dificila nascocirea unei glume care sa fie tradusa in 22 de limbi si sa ramana amuzanta. Cu exceptia glumelor vizuale, bineinteles.

Insa cu toate ca Mr Bean are succes in multe tari, Parlamentul European are deja suficiente probleme de credibilitate si fara a recurge la bufonerii.

Lipsesc acele strafulgerari veritabile ale simtului umorului ce apar uneori in Camera Comunelor, ce pot insufla viata intr-o dezbatere si pot exprima o idee mult mai eficient decat un teanc de documente statistice.

7. Parlamentarii europeni ai Marii Britanii au o mai mica reprezentativitate decat parlamentarii ramasi acasa

Reprezentarea proportionala, introdusa pentru alegerile europene din Marea Britanie din anul 1999, a fost o regula teribil de benefica pentru partidele britanice mici.

Fara ea, probabil ca formatiuni precum Verzii sau UKIP nu ar fi putut trimite reprezentanti in Parlamentul European, iar punctele lor de vedere nu ar fi fost nici pe departe atat de vizibile cum sunt astazi.

Insa sistemul listelor de partid folosit in Anglia, Tara Galilor si Scotia a avut efectul de a distruge legatura dintre parlamentarii europeni britanici si alegatorii lor.

In baza acestui sistem, oamenii voteaza mai curand pentru un partid decat pentru un candidat individual.

In consecinta, foarte putini dintre parlamentarii europeni contactati de reproterul britanic isi cunosc baza electorala, afirmand ca regiunile pe care le reprezinta sunt prea mari, gazduind milioane de alegatori.

8. Parlamentarii britanici din Parlamentul European se simt ‘cetateni de categoria a doua’

Reprezentatii Marii Britanii in Parlamentul European, indiferent de partidul din care provin, vorbesc cu invidie despre atentia de care se bucura Parlamentul britanic din partea mass-media.

Din perspectiva presei, explicatia ar putea consta in faptul ca este foarte rar intalnita vreo situatie in care votul exprimat de un reprezentant trimis in Parlamentul European a schimbat direct viata oamenilor obisnuiti - spre deosebire de voturile exprimate de parlamentarii din tara, care fac parte dintr-un proces lung ce poate schimba vietile cetatenilor.

9. Putini britanici stiu cum functioneaza, de fapt, Parlamentul European

Nu constituie o noutate faptul ca o mare parte dintre reglementarile care afecteaza viata de zi cu zi a locuitorilor Marii Britanii - de la directiva privitoare la programul de lucru si pana la discutiile din domeniul telefoniei - sosesc de la UE.

Insa pana si persoane precum lobby-istii si jurnalistii, a caror slujba este sa urmareasca intregul proces, par uneori nestiutori sau confuzi in ceea ce priveste felul in care functioneaza Parlamentul European si alte institutii ale UE.

Nu este usor pentru cei din exterior sa isi dea seama cine detine puterea in Parlament, chiar daca acesta constituie unul dintre mediile cele mai influente in ceea ce priveste deciziile Europei.

Parlamentarii europeni povestesc despre lobby-isti care sosesc la Bruxelles din Marea Britanie pentru a sustine o cauza anume, insistand sa obtina intrevederi cu liderii grupurilor de laburisti, conservatori sau democrati liberali.

Ei parasesc orasul cateva zile mai tarziu, bucurosi ca s-au intalnit cu persoanele necesare scopului lor, cand in realitate ar fi fost mai eficient sa se intalneasca cu liderii grupurilor politice transnationale.

10. E prea devreme pentru a trage o concluzie…

Un sentiment comun, exprimat de nenumarate ori de parlamentarii europeni din toate partidele a fost cel ca este un miracol faptul ca Parlamentul European inca mai functioneaza.

Ideea ca 27 de tari - si in special cele cu o istorie sangeroasa, presarata cu conflicte si lupte - lucreaza acum impreuna pentru a atinge o serie de teluri comune este, potrivit parlamentarilor europeni contactati, un lucru ce trebuie pretuit.

Membrii Parlamentului European pareau sa fie incantati chiar si de simplul fapt ca urcandu-se intr-un lift, auzeau doua-trei limbi diferite.

Unii dintre oamenii cu viziuni total opuse fac parte din aceleasi comitete. Insa exista in continuare sentimentul ca intregul cadru este inca in faza de experiment.

In e-mailuri primite de la cititori, se explica faptul ca pacea intre statele membre ale UE este justificarea definitorie a sa, insa, in opinia altora, este prea devreme pentru a se ajunge la o concluzie in acest sens, incheie reporterul BBC Brian Wheeler.

Sursa: Romania Libera

Fenomenul TUNGUSKA

În zorii zilei de 30 iunie 1908 , marinarii de cart de pe câteva nave care pluteau pe Oceanul Indian observara un obiect urias care descria o larga traiectorie pe bolta cereasca , îndreptându-se catre Asia .
Caravanele care strabateau desertul Gobi si regiunile de nord-vest ale Chinei s-au oprit o clipa din drumul lor ; oamenii si-au ridicat privirile , surprinsi si înfricosati , la trecerea globului de foc , care (dupa calculele stabilite ulterior) probabil ca dezvoltase la suprafata sa o caldura de aproximativ 3000 °C .În satele si micile târguri din centrul Siberiei , oamenii au fost îngroziti de suieratul asurzitor al ciudatului obiect ceresc . La ora 7,17 , platoul siberian central , situat în apropiere de râul Tunguska Pietroasa s-a cutremurat sub impactul unei explozii atât de puternice , încât centrul seismografic din Irkutsk situat la aproape 900 km la sud , a înregistrat oscilatii de proportiile unui cutremur de grad înalt (4-5 Richter) .
La impactul ciudatului obiect cosmic cu pamântul , tâsneste o uriasa jerba de foc apoi o unda de soc se propaga în aerul înconjurator, pâna la distante de 700-800 km. În acelasi timp , un suvoi fierbinte matura dealurile împadurite ale taigalei , arzând vârfurile înalte ale coniferelor si producând incendii care au durat zilz în sir . Mii de copaci sunt doborâti , colibe ale nomazilor sunt maturate pur si simplu de pe suprafata pamântului , se înregistreaza victime în rândul oamenilor si animalelor din împrejurimi . Rafalele de vânt care au zguduit usile si ferestrele locuintelor s-au resimtit si în localitati situate pâna la o distanta de 600 km.Mase întunecate de nori grosi s-au ridicat pâna la 20 de kilometri deasupra regiunii Tunguska , dând apoi nastere unei ciudate ploi negre .Vreme de ore în sir , undele provocate de explozie s-au propagat în toate directiile , fiind înregistrate la distante foarte mari , ca de pilda în Anglia , la Greenwich . La mari altitudini a fost de asemenea observat un fenomen neobisnuit , nori de argint , masivi , radiind o luminiscenta ciudata .Din Peninsula Scandinava si pâna în Siberia , lumina a fost atât de intensa în perioada imediat urmatoare încât a fost posibil sa se faca fotografii în miez de noapte . Vreme de câteva saptamâni , pe cerul Europei au fost observati nori de praf si o neobisnuita luminozitate nocturna care se manifesta pâna la latitudini cum ar fi cele ale Spaniei.
Fireste ca astazi , dupa atâtia ani , puterea exploziei din regiunea Tunguska este greu de calculat , dar oamenii de stiinta sunt de acord ca unicul criteriu de comparatie îl; constituie exploziile din era noastra atomica . În ciuda acestor elemente spectaculoase care prin însasi natura lor ciudata pareau menite sa trezeasca interesul oamenilor de stiinta , vreme de peste 12 ani nu s-a intreprins nimic pentru cercetarea la fata locului a marii explozii si pentru cautarea unei explicatii stiintifice a acestui fenomen probabil unic în istoria Terrei . Asa se face ca pâna la sfârsitul deceniului al treilea al veacului. Primul care este interesat întradevar de acest fenomen si încearca sa organizeze o expeditie de documentare este cercetatorl rus Leonid Kulik , pe atunci în vârsta de 38 de ani . Kulik era intrigat mai ales de acea forma de tub prin care satenii descriau obiectul cosmic deoarece nu prea corespundea aspectului pe care îl putea avea un meteorit în traiectoria sa .De asemenea nici norii de fum si nici flacara ca o limba bifurcata nu aveau ce cauta în descrierea unui meteorit , în afara de cazul ca impactul provocase un incendiu de mari proportii in taiga , ceea ce iarasi era greu de presupus , având în vedere ca în acea perioada a anului solul mustea de apa si , practic , mare parte a regiunii se transformase într-o mlastina .
Facând cercetari în colectiile de ziare vechi , Kulik reusi sa schiteze un fel de portret al obiectului , desi majoritatea martorilor oculari se contraziceau sau chiar înflorisera declaratiile . Un lucru era sigur : daca fusese un meteorit , atunci acesta trebuie ca avusese proportii gigantice , era fara îndoiala cel mai mare meteorit cazut vreodata în Rusia si poate pe întregul Pamânt , caci altfel nu se pot explica puternicele cutremure înregistrate la acea data.
În anii care au urmat , dosarul Tunguska s-a îngrosat cu numeroase file noi . S-a stabilit ca puternica explozie a avut loc la nord-est de Kansk , undeva în bazinul râului Tunguska Pietroasa , desi aceste încercari s-au lovit de rezistenta unor localnici superstitiosi . În ochii tungusilor meteoritul era un obiect sacru si de aceea ei au ascuns cu grija , mult timp , locul în care a cazut .
Cercetarile efectuate au dus la concluzia ca efectele exploziei au fost vazute sau auzit pe o arie cuprinzând aproape un milion de kilometri patrati . A.Voznesenki credea ca explozia nu a fost produsa de un singur meteorit , ci mai degraba de un grup care pe masura ce înainta se desfacea din manunchi .
În februarie 1927 , Kulik porneste a doua expeditie si calatoreste pâna la 13 aprilie când observa primele semne ale exploziei de la 1908: de-a lungul vaii Makirta , cât vedeai cu ochii , malurile erau acoperite cu trunchiuri rasturnate de mesteceni si de pini doborâti de explozie . Pe masura ce grupul înainta spre nord-vest , numarul copacilor smulsi din radacini crestea , toti cu vârfurile îndreptate spre sud sau sud-est. Radacinile smulse din sol se înaltau monstruase , ramurile erau dezgolite de frunze . În general urmele aratau ca focul pornise subit , cu mare intensitate si pe o arie foarte larga . Cu cât se apropia mai mult de centrul exploziei , Kulik vazu cu uimire ca încep treptat sa apara , printre trunchiurile doborâte , copaci care ramasesera în picioare . Iar acolo unde, dupa calculele lui , trebuia sa se afle epicentrul impactului , nimeri într-o padure obisnuita pentru acea regiune , cu copaci având radacinile adânc înfipte în sol , numai ramurile fusesera smulse si scoarta jupuita de pe trunchiuri de parca era o padure de stâlpi de telegraf . Iata deci cum marele crater prezis de Kulik si alti cercetatori , pur si simplu nu exista . De asemenea si încercarea de a gasi unele fragmente meteorice s-a soldat tot cu un esec .
Prima parere diferita de a lui Kulik a venit în 1930 de la doi specialisti de prestigiu care au emis ipoteza ca obiectul cazut în taiga nu era meteorit ci o cometa alcatuita din corpuri gazoase , ceea ce ar explica de ce n-ar lasa urme metalice dupa caderea ei . În privinta fortei dezvoltate de explozie s-a opinat pentru 10-30 megatone TNT . Totusi , ipoteza cometei nu explica satisfacator toate fenomenele care au însotit marea explozie .
Peste aproape un deceniu , un prieten al lui Kulik emite o alta ipoteza , si anume ca meteoritul nu a explodat pe suprafata solului , ci în aer , deasupra oceanului .
Predecesorul lui Kulik , Aleksandr Kazantev , viziteaza Hirosima la scurt timp dupa iesirea Japoniei din razboi. Aici el descopera numeroase si uimitoare similitudini cu fenomenul Tunguska : padurea de stâlpi de telegraf( bomba explodase la 550 m deasupra solului) , norul negru , ploaia neagra , forta uriasa. Asadar explozia unei bombe nucleare în 1908 ??
Mai recent , oamenii de stiinta din numeroase tari au cautat o explicatie în domeniul fizicii teoretice . S-au conturat în aceasta privinta doua directii: marea explozie din taiga a fost provocata fie de un mic corp de antimaterie , fie de o asa-zisa gaura neagra .
Conform datelor fizicii teoretice , antimateria singura e stabila , dar în contact cu materia se anihileaza , degajând cantitati imense de energie si disparând fara a lasa nici o urma , ceea ce ar explica absenta craterului si materialului meteoric. Ce nu explica ipoteza este luminozitatea sau aspectul tubular si de ce nu a explodat antimateria chiar la intrarea în atmosfera .
În ceea ce priveste gaura neagra , se presupune ca aceasta a strabatut planeta ca un proiectil , iesind pe partea cealalta si pierzându-se în cosmos . Gaurile negre exista peste tot în univers , pot avea greutati de miliarde de tone si mase atomice ceea ce ar explica de asemenea absenta craterului. Totusi o gaura neagra ar fi lasat în urma o radioactivitate ridicata , nedescoperita însa de nimeni si nici ea nu explica forma obiectului .
În ultimii ani unii autori au reluat ipoteze mai vechi , presupunând ca a fost vorba chiar de o nava cosmica cu o grava avarie la motoare ce s-ar fi prabusit în acipoteze are argumente pro si contra , asa ca iata-ne la sfârsitul deceniului al 9-lea ajunsi acolo de unde plecasem. În ciuda faptului ca s-a bucurat de atentia unora dintre cei mai prestigiosi oameni de stiinta , marea explozie din regiunea Tunguska ramâne totusi o enigma .